‘Dar Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul... Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Când s-a înserat, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.’ (Marcu 15:37,39, 42-43)

Comentând acest moment, Bob Sordj a scris: “Pe vremea când Iisus era pe pământ, Iosif din Arimateea ocupa o poziție de onoare în sfatul soborului (sinedriului), care era format din 71 de membri (Sinedriul a fost un tribunal la vechii evrei, respectiv un consiliu suprem prezidat de Marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice.)” Sinedriul în mod automat alunga din sinagogă pe oricine mărturisea că Îi este credincios Lui Iisus. Din această cauză Iosif nu a zis cuiva despre credința lui personală în Hristos. El a știut, că dacă vor afla aceasta, atunci își va pierde poziția sa în sobor, statutul său, sursa de venit, privilegiile, influența – totul pentru ce a muncit toți acești ani. El a avut credință, dar nu vorbea cuiva despre ea.

Iar apoi a fost crucea. Când Iosif a privit la felul cum a suferit Iisus, s-a schimbat ceva în interiorul lui. El a decis să nu-și mai ascundă credința. Iată ce se vorbește despre aceasta în Scriptură: “a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.” (Marcu 15:43)

Da, Iosif din Arimateea a fost membru în sfatul Sinedriului, și noi nu avem vreo informație cu privire la aceea, dacă el i-a luat apărarea lui Iisus, sau dacă a zis vreun cuvânt spre folosul Lui Iisus. Iosif s-a adresat lui Pilat, iar apoi a dăruit un mormânt pentru ca să fie îngropat Iisus, când El a murit, dar tăcea când Iisus era viu.

În tot același timp, este evident, că pentru Iosif a fost prima acțiune a credinței (să se ducă cu îndrăzneală la Pilat, și să-i ceară trupul Lui Iisus), dar aceasta a avut loc în acel moment, când ucenicii Lui Iisus au fugit...

Dar crucea te inspiră să devii mai curajos (curajoasă)?

Dumnezeul prețios! Ceea ce s-a înfăptuit pe cruce, să mă inspire să devin mai curajos (curajoasă), pentru ca eu să devin un ucenic al Tău, care te urmează nu în taină, și ca să nu-mi ascund credința, și pentru ca să nu iubesc slava omenească! (Ioan 12:43) Fie ca lauda din partea oamenilor să nu fie pentru mine mai valoroasă decât lauda din partea Lui Dumnezeu! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca