Săptămâna aceasta, în cadrul studiului cărții Judecătorii la sesiunea din Ucraina, am învățat despre Debora. Capitolele 4 și 5. Dumnezeu o ridicase judecătorare în Israel, într-un context în care poporul se îndepărtase de Dumnezeu și se închina dumnezeilor popoarelor în mijlocul cărora locuia. Ca rezultat al neascultării lor, Dumnezeu i-a dat în mâna lui Iabin, împăratul Canaanului. Israeliții trăiau într-un ciclu al păcatului. Dar, când ajungeau în strîmtorare, strigau la Domnul după ajutor și Domnul le trimitea un izbăvitor, care să-i elibereze de sub robie. Pe lângă faptul că era judecătoare, Debora era și proorociță, ea transmitea Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu o îndeamnă pe Debora să-L cheme pe Barac și să-i spună să conducă armata israelită pentru a porni în luptă contra vrăjmașului. Barac a acceptat provocarea Deborei, dar a refuzat să meargă la război fără ea. Barac i-a zis: "Dacă vii tu cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce. Ea a răspuns: "Voi merge cu tine; dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mînile unei femei". Și Debora s-a sculat, și s-a dus cu Barac la Chedeș.". (Judecătorul 4:8-9) Cuvintele Deborei s-au împlinit. Cu toate că armata lui Barac a distrus armata lui Sisera, conducătorul armatei lui Iabin, o femeie pe nume Iael a fost cea care l-a omorât pe Sisera. Astfel, Iael a adus victorie definitivă în acea luptă. Iael nici nu făcea măcar parte din poporul Israel, ea era păgână. Imediat după luptă, Debora a cântat o cântare de biruință. În prima parte a cântării ea face o evaluare a stării națiunii până a deveni ea judecătoare."Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, și călătorii apucau pe căi strîmbe. Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până cînd m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel. El își alesese noi dumnezei: Atunci războiul era la porți; Dar nu vedeai nici scut, nici suliță la patruzeci de mii în Israel.” (Judecătorii 5:6-8) Bărbații-conducători, care aveau răspundere să apere țara de vrăjmași “erau fără putere”. Ca rezultat al acestei depresii naționale, toată infrastructura țării era distrusă iar armata - la pământ. Înflorea idolatria. De fapt, tocmai depărtarea de Dumnezeu și idolatria au adus poporul în această stare depravată. În acest context, Debora se ridică ca o “mamă în Israel”. Apoi, Debora trece în revistă implicarea în luptă a fiecărei seminții ai lui Israel. Ea laudă pe cei ce au răspuns apelului de a ieși la luptă, inclusiv pe Iael, punându-și viața în joc și mustră semințiile care au stat la adăpost, când țara clocotea. Seminția lui Ruben făcea multe discuții, Dan își vedea de afaceri iar Așer se odihnea în limanurile sale."Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac, A fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben, Au fost mari hotărâri! Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor Să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben Mari au fost sfaturile! Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării Şi s-a odihnit în limanurile lui." (Judecători 5:15-17) După mine, Judecătorii 4 și 5 arată la o criză a bărbaților din Israel. O criză similară cu cea din societatea noastră, care se reflectă tare și peste biserica lui Hristos. Uitați-vă și voi care este proporția bărbați-femei la serviciile divine ale bisericii, în lucrare, la evenghelizări, la sesiunile și seminarele de pregătire spirituală, în familii. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Mă bucur pentru fiecare soră care ia inițiativă și se implică, dar vă spun sincer că mă apucă gelozia și mă doare sufletul pentru bărbații care aleg să stea în umbră, în spatele femeilor. Mă rog ca Dumnezeu să ridice bărbați vitejii, curajoși și duhovnicești care să meargă în frunte și să facă voia lui Dumnezeu în toate domeniile vieții. Așa să ne ajute Domnul!