Atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Ghedeon să izbăvească poporul lui Israel din mâna madianiților, el era un fricos, necredincios și avea un concept negativ despre sine.  Dar, după ce Dumnezeui i-a dat o victorie zdrobitoare asupra vrăjmașului, descoperim pe un Ghedeon viteaz, curajos și deplin încrezut în puterea lui Dumnezeu. În acest articol vreau să observăm cum Dumnezeu l-a crescut pe Ghedeon ca și conducător al armatei israelite și judecător al lui Israel și ce principii putem învăța pentru facerea ucenicilor. Vom studia Judecători, capitolele 6-8.

1. Îl încurajează

Când Îngerul lui Dumnezeu a venit la Ghedeon, acesta bătea grâul în teasc, de teama madianiților. De fiecare dată, când israeliții semănau culturi, vrăjmașul venea și le jefuia recolta. Iată cum l-a salutat Îngerul:

„Îngerul Domnului i S-a arătat, și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!” (Judecători 6:12).

Dumnezeu îl numește pe fricosul Ghedeon viteaz, înainte ca acesta să devină un viteaz cu adevărat. Cuvintele de încurajare sunt foarte necesare în lucrul cu oamenii. Ele dezvoltă simțul încrederii. Chiar dacă ucenicii noștri încă nu au realizat nimic, să le spunem totdeauna că împreună cu Dumnezeu ei vor izbuti lucruri mari.

2. Îl învață încrederea în Dumnezeu

Răspunsul lui Ghedeon la salutul Îngerului a fost tăios și plin de frustrări la adresa lui Dumnezeu.

„Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentruce ni s-au întîmplat toate aceste lucruri? Și unde sînt toate minunile acelea pe cari ni le istorisesc părinții noștri cînd spun: „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt? Acum Domnul ne părăsește, și ne dă în mînile lui Madian!” (Judecători 6:13)

Este evident că Ghedeon nu cunoștea Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că dacă îl cunoștea avea să știe că Dumnezeu i-a dat pe evrei în mâna vrăjmașilor din cauza idolatriei și neascultării lor. De aceea, Îngerul Domnului nu stă la polemică cu Ghedeon, dar imediat îi spune ce are de făcute:

„Domnul S-a uitat la el, și a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, și izbăvește pe Israel din mîna lui Madian; oare nu te trimet Eu?” (Judecători 6:14)

Dumnezeu alege un simplu tânăr, Ghedeon, ca să izbăvească pe Israel din mâna vrăjmașului, armata căruia era numeroasă ca “nisipul mării”. Ghedeon era neputincios, dar faptul că Dumnezeu l-a trimis, îi garanta biruința. Și noi am primit însărcinarea să facem ucenici din toate neamurile și să-i împăcăm pe oameni cu Dumnezeu. Firește vorbind, misiunea este imposibilă dar cu Dumnezeu este totul posibil. Acest adevăr trebuie să ne motiveze pe noi și pe ucenicii noștri.

3. Insistă, nu cedează

Cu toate că Dumnezeu i-a făcut chemare și l-a asigurat de prezența Sa, Ghedeon se scuză că n-are capacitățile și resursele necesare.

„Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea eate cea mai săracă din Manase, și eu sînt cel mai mic din casa tatălui meu”. (Judecători 6:15)

Dumnezeu însă nu cedează și-i mai promite o dată că va fi cu El și îi va da biruință:

„Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine, și vei bate pe Madian ca pe un singur om”. (Judecători 6:16)

Să nu cedăm nici noi atunci când ucenicii noștri aduc scuze că nu se vor putea isprăvi cu o sarcină sau alta din lipsă de cunoștințe sau resurse. Atunci când Dumnezeu trimite în lucrare, să-i învățăm să nu aibă pretenții mari, dar să înceapă a lucra cu resurse minime pe care le au. Dumnezeu ne spune la fiecare – „Du-te cu putea aceasta pe care o ai”.

4. Îi dă o sarcină

Înainte ca să-l trimită la luptă împotriva madianiților, Dumnezeu îi dă o însărcinare lui Ghedeon  – să dărâme altarele lui Baal și ale Astarteii din casa tatălui său și să zidească în locul lor un altar Domnului.

„În aceeași noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia vițelul tatălui tău, și un alt taur de șapte ani. Dărîmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, și taie parul închinat Astartei, care este deasupra. Să zidești apoi și să întocmești, pe vîrful acestei stînci, un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea, și să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stîlpul idolului pe care-l vei tăia” (Judecători 6:25-26)

Ghedeon l-a ascultat pe Dumnezeu, a luat 10 oameni cu el și a făcut ce-i poruncise Domnul. Pe de o parte, Dumnezeu a testat ascultarea lui Ghedeon de El. De altă parte, această experiență l-a crescut pe Ghedeon și l-a ajutat să depășească frica și să se încreadă în Dumnezeu. După această întâmplare, citim cum Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului, atunci când a aflat că armata vrăjmașului a împresurat țara. A luat inițiativa și a făcut apel la semințiile lui Israel ca să meargă să lupte împreună cu el.

„Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trîmbiță, și Abiezer a fost chemat ca să meargă după el. A trimis soli în tot Manase, care de asemenea a fost chemat să meargă după el. A trimes soli în Așer, în Zabulon și în Neftali, cari s-au suit să le iese înainte.” (Judecători 6:34-35)

De multe ori, ucenicii noștri stagnează în creștere pentru că noi nu le dăm responsabilități. Niciodată nu putem ști abilitățile lor, fără ca să le dăm careva însărcinări practice. S-ar putea să fie și o surpriză pentru ei, când vor descoperi ce poate face Dumnezeu prin ei.

5. Tolerează imaturitatea lui

Cu toate că s-ar părea că, la această etapă, Ghedeon deja s-a maturizat în umblarea lui cu Dumnezeu, următorul lui gest vorbește contrariul. Ghedeon îL pune pe Dumnezeu la testul cu lână. Începe negocierile lui cu fraza: “Dacă vrei să izbăvești pe Israel prin mîna mea, cum ai spus….”. Oare Ghedeon nu știa că Dumnezeu voia să izbăvească pe Israel prin mâna Lui? Evident că știa, dar refuza să-L creadă pe Dumnezeu din Cuvânt.

“Iată, voi pune un val de lînă în arie; dacă numai lîna va fi acoperită de rouă, și tot pămîntul va rămînea uscat, voi cunoaște că vei izbăvi pe Israel prin mîna mea, cum ai spus.”. (Judecători 6:37)

Această faptă indica la imaturitatea lui spirituală. Cu toate acestea, Dumnezeu manifestă răbdare cu el și face pe placul lui. Și noi trebuie să ne înarmăm cu răbdare și să tolerăm imaturitatea ucenicilor noștri. Să fim gata să ne coborâm la nivelul lor și să le slujim, atunci când e nevoie.

6. Îi dă instrucțiuni clare

După ce l-a întărit în chemarea lui, Dumnezeu îl învață acum pe Ghedeon cum să-și aleagă ostașii cu care să meargă la luptă. Citim în Judecători 7:2-7 cum Dumnezeu îi dă instrucțiuni foarte clare. Din 22 de mii de oameni, Ghedeon rămâne într-un final cu doar 300. Mai întâi îi trimite acasă pe fricoși iar apoi pe cei ce limpăiau apa din râu, ca câinii. Fricoșii și cei cei căutau confort nu aveau ce căuta în echipa lui Ghedeon. Lucrarea lui Dumnezeu implică de multe ori prigoane și lipsuri, de aceea trebuie să-i facem conștienți pe ucenicii noștri de aceste realități și să luăm în echipa noastră oameni curajoși și dedicați întru totul lucrării Evangheliei.

7. Îi dă biruință asupra vrăjmașului

Așa cum i-a promis, Dumnezeu a mers cu Ghedeon în această luptă și i-a dat birunță zdrobitoare asupra madianiților. De fapt, Ghedeon cu cei 300 de oameni viteji, nici n-au luptat, dar au fost martori cum Dumnezeu s-a luptat pentru ei. Armele lor de luptă au fost ulcioarele, trâmbițele și făcliile. Atât. Puterea și vitejia lor a fost încrederea lor în Dumnezeu. Exemplul personal al lui Ghedeon a influiențat 300 de oameni, care s-au încrezut în puterea lui Dumnezeu. Nu putem face ucenici pentru Domnul Isus, fără ca să devenim noi un exemplu pentru ei. Trebuie să-i implicăm cu noi în lucrare și să le arătăm exemplul nostru propriu de încredere în Dummnezeu, pentru ca ei să poată experimenta biruințele Domnului.

8. I-a dat libertatea de alegere

Când a ajuns în picul succesului său în calitate de izbăvitor și a primit aprecierea poporului, Ghedeon a făcut o mișcare greșită, care l-a descalificat ca și lider național. Din aurul  luat de la madianiți el și-a făcut un efod, pe care l-a pus în casa sa și care a ajuns o pricină de curvie pentru tot poporul.

„Greutatea verigilor de aur pe cari le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur, și hainele de purpură, pe cari le purtau împărații Madianului, și afară de lănțișoarele dela gîtul cămilelor lor. Ghedeon a făcut din ele un efod, și l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul; și a fost o cursă pentru Ghedeon și pentru casa lui.” (Judecători 8:26-27)

Efodul era haina pe care o purtau doar preoții și locul lui era în Casa lui Dumnezeu, și nu în casa lui Ghedeon. Ghedeon a făcut acest pas din lipsa cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu. Era responsabilitatea lui să studieze Legea lui Dumnezeu. Și, cu toate că Dumnezeu l-a format ca lider și a făcut o lucrare mare prin el, totuși El i-a dat libera alegere.

Este o lecție pentru noi toți. Oricât de frumoase sunt lucrările pe care le face Dumnezeu în viața noastră, trebuie să fim totdeauna vigilenți ca să urmăm cu scumpătate Cuvântul Lui.  Să nu trăim din victoriile trecutului. Cunoașterea zilnică a lui Dumnezeu ne va asigura biruință asupra păcatului și ne va asigura de roade bogate pentru Împărăția Lui.