"Prin credinţă Iacov, când a murit... s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” (Evrei 11:21)

Vârful la nuiauă. Vârful toiagului. Anume pe el, patriarhii făceau săpături, care semnificau niște evenimente de mare importanță, ce au avut loc în calea vieții lor. Fiecare izbăvire foarte importantă, fiecare binecuvântare foarte mare, sau biruință foarte mare...

Închinarea, rezemat pe vârful toiagului, a fost recunoașterea, că deasupra tuturor acestor evenimente stă Dumnezeu.

De asemenea și noi trebuie să recunoaștem mâna izbăvitoare a Tatălui în viața noastră. Nu există izbăvire fără pericole, biruințe fără lupte. Ceea ce ne amenință – un motiv de a ne închina rezemat pe vârful toiagului nostru, și să zicem: „Îți mulțumesc Tată Ceresc, înseamnă că în curând va apărea o săpătură nouă!”

Recunosc Tată Ceresc, că mâna Ta mă izbăvește în viața mea! Mă închin „rezemat pe vârful toiagului meu!” 'Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. Tu mi-ai auzit glasul...
În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi ai zis: „Nu te teme!” Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! ' (Plângerile lui Ieremia 3:55-58) Numele Tău să se sfințească în viața mea! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine.” (Geneza 26:24)