Niciodată Dumnezeu nu ne-a promis o viață fără suferințe. “În lume veţi avea necazuri... ” – a învățat Iisus. Mai departe El le-a poruncit ucenicilor săi, ca ei să se îmbărbăteze și să nu dispere în necazurile vieții, ținând minte despre biruința Lui asupra lumii (Ioan 16:33).

Dar nouă nu întotdeauna ne este ușor să primim necazurile, dacă simțim că ele nu sunt drepte. Probabil, ai făcut ceea ce trebuia să faci. Din toată inima aveai tendința să faci voia Lui Dumnezeu, și te-ai predat în mâna Lui. Dragostea era puterea care te mișca. N-ai fost dintre aceia, care se abat de la voia Lui Dumnezeu, alții făceau aceasta. Ai încercat să fii sincer(ă), și de aceea, acum ești foarte rănit(ă) în interior. Acum nu poți înțelege de ce totul a avut loc în așa fel, măcar că Dumnezeu totul trebuie să țină în mâna Sa. Inima ta întreabă: “De ce Dumnezeu a permis aceasta, și am ajuns în așa împrejurări, dacă El știa, că aceasta cu bine nu se va sfârși?”

Ține minte, nicio încercare care a venit în viața ta, nu este vreo excepție (1 Corinteni 10:13). Situația ta nu este unică. Așa se întâmplă nu doar cu tine. Și nu este atât de important, dacă ai dreptate, sau nu. Mai important este, ești gata acum, să predai toate lucrurile în mâna Lui Dumnezeu, să te încrezi harului Său felurit!

De aceea, încetează să cauți vina ta, și să te condamni singur pe tine, să te cercetezi pe tine însuți mai mult decât este nevoie. Mai important este ce gândești, și ce dorești acum. Ești gata să te încrezi în Dumnezeu acum? Uită ceea ce a rămas în urmă. A fost aceasta consecința prostiei tale, sau vina altuia a fost motivul suferinței – te poate ajuta doar unicul Dumnezeu. El ne-a promis, că va fi Ajutorul nostru credincios, și să ne dea putere în slăbiciunile noastre, atunci când suntem obosiți, și disperați (Evrei 13:5-6).

„Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi (vă va restabili), vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (1 Petru 5:10)! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

 “Trebuie să ne rugăm necurmat şi să nu ne lăsăm.” (Luca 18:1)