Domnul Isus Hristos a lăsat poruncă creştinilor să meargă până la marginile pământului şi să vestească Evanghelia. Pe parcursul secolelor puţini au fost care şi-au dedicat viaţa acestei măreţe misiuni. Greutăţile legate de misiune îi opresc pe mulţi să-şi dedice viaţa înaintării Evangheliei. Cei care şi-o dedică, nu sunt cruţaţi de aceste greutăţi pe care trebuie să le învingă. Una din greutăţile pe care le va avea de învins fiecare misionar este dorul de familie, de cei dragi, de casă şi de ţară. Cum potolești dorul de casă cînd ești departe în misiune? În acest articol voi împărtăşi câteva sfaturi practice pentru lucrătorii Evangheliei care se află în câmpul de misiune departe de ţara lor.

Studiază sistematic Biblia

Prin Cuvântul Său Dumnezeu ne mângâie şi ne întăreşte inimile în răbdare, aşa cum scrie la Romani 15:4:

Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura voastră, pentru ca, prin răbdarea şi mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Romani 15:4)

Studierea sistematică a Bibliei îţi va întări condiţia spirituală şi aşa cum scrie, îţi va aduce mângâiere şi răbdare. Cunosc mulţi misionari care au apreciat foarte înalt materialele de studiu biblic inductiv, prin care au putut cerceta eficient Scripturile şi astfel au primit mângâiere şi au crescut în răbdare în timp ce se aflau pe câmpul de misiune.

Implică-te în vieţile oamenilor locali

Ai venit să faci misiune, tocmai ca să le aduci Evanghelia şi să le slujeşti oamenilor locali. Caută să-i cunoşti cât mai aproape pe aceşti oameni, să înţelegi care sunt nevoile lor şi să le slujeşti potrivit cu nevoile. Pe măsura în care te dăruieşti oamenilor, devii mai puţin preocupat de persoana şi nevoile proprii care îţi intensifică acest dor. Şi Domnul Isus a spus:

Este mai ferice să dai decât să primeşti. (Fapte 20:35)

Cercetează contextul de misiune

Fă din aflarea ta la locul de misiune un proces de cercetare, ca să înţelegi cum poţi să vesteşti mai bine Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i faci pe oameni să înţeleagă mesajul Evangheliei. Aşa făcea şi apostolul Pavel şi a spus aceasta când le-a vorbit atenienilor în Areopag:

Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: “Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: “Unui Dumnezeu necunoscut!”. Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. (Faptele Apostolilor 17:22-23)

Totdeauna îndemn pe misinoari să facă cercetarea contextului şi a poporului la care propovăduiesc Evanghelia şi astfel, să alcătuiască instrucţiuni pentru alţi misionari care vor veni să continue misiunea în acea ţară. Cercetarea în sine este un proces interesant şi te face să descoperi lucruri interesante şi foarte utile, care apoi îţi vor indica metodele şi felul cum să faci misiune eficient, ca să-i ajuţi pe oameni să înţeleagă mesajul mântuirii.

Nu te aştepta la rezultate imediate

După ce te afli mai mult timp într-o ţară, după ce depui mult efort şi nu vezi rezultatele la care te-ai aşteptat, când ai plecat de acasa, te apucă disperarea şi îndoiala cu privire la eficienţa misiunii tale. Nu te lăsa copleşit de acest gând, pentru că, pus împreună cu dorul de casă, te poate paraliza total. Roadele nu ţin în totalitate de noi. Datoria noastră este să le vestim oamenilor Evanghelia şi să o facem cum putem mai bine. Dumnezeu este Cel care îi atrage pe oameni la Sine şi face din ei copiii Săi. De altfel, şi când lucrarea are succes mare este important să rămânem cu gânduri cumpătate despre noi. Apostolul Pavel a scris astfel corintenilor care atribuiau oamenilor mai mari merite decât se cuvine:

Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească; aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. (1 Corinteni 3:5-9)

Toate sfaturile care le-am pus mai sus nu vor înlătura dorul de casă. Este nevoie să ai răbdare şi să depăseşti acest dor. Dacă nu iai o atitudine corectă faţă de el, dorul de casă te poate paraliza în aşa măsură, ca să nu te mai poţi bucura nici de misiune, nici de relaţia cu Dumnezeu şi nici de cei de acasă la întoarcere. Nu lăsa să fii paralizat, ci studiază Scripturile, implică-te în vieţile oamenilor locali, cercetează contextul misiunii tale şi nu te aştepta la rezultate imediate.