„Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe... şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte.” (Evrei 10:32-34)

Mărturisind despre credința în Hristos, acești credincioși au devenit ținta prigoanelor foarte feroce; familiile lor i-au părăsit, prietenii i-au părăsit, vrăjmașii i-au urmărit. Dar în loc ca aceasta să le facă fricoși și lași, suferința doar i-a întărit în credință.

Indiferent de durerea foarte mare, acești oameni „au fost luminați” și au văzut lumina. Bunurile lor pământești au fost furate, dar credința i-a făcut bucuroși, căci ochii lor au fost îndreptați spre „o avuție mai bună.”

Aceste lucruri, de care au avut parte, lumina, pe care au avut-o, făgăduințele, în care credeau, trebuia să-i îndemne să treacă cu credincioșie, și cu răbdare peste greutățile, care veneau din nou în viața lor!

Dacă ai fi pierdut toate avuțiile tale, ai fi procedat astfel? Avea să zici astfel: „Cât mă privește pe mine, nu am de gând să cad de la credință! Faptul că răsplata din partea Lui Dumnezeu este aproape, îmi dă puteri noi!”

Iar dacă încercarea va veni din nou în viața ta? Ai fi rămas atât de tare?

Apostolul Pavel a păzit credința, și în vremuri bune și în vremuri dificile, când încercările se repetau și erau diverse. În ultimele zile din viața lui, el a putut să se laude: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2 Timotei 4:7) El a putut să zică: „Satana și-a trimis mesagerii la Ierusalim, Damasc, Efes, Antiohia și în Corint, pentru ca să mă bată. Dar mi-am păzit credința! De cinci ori iudeii m-au bătut câte 40 de lovituri fără una. Multe ori m-au aruncat în temniță, m-au împroșcat cu pietre, de trei ori am fost bătut cu nuiele, am fost în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, dar mi-am păzit credința. Am fost foarte obosit, supraplin de durere, am avut nopți nedormite, am fost în foame și sete, în friguri, și duceam lipsă de îmbrăcăminte, am fost împovărat cu griji de toate felurile; și mi-am păzit credința. Am fost în necazuri, în priveghiuri adesea, mi-au pricinuit suferințe, am fost prigonit, dar niciodată n-am fost distrus, n-am fost lepădat, am fost neclintit în credința mea.” Și pentru un astfel de bărbat al credinței, care și-a confirmat nu doar o singură dată credincioșia sa, Judecătorul Cel drept i-a pregătit cununa neprihănirii, pentru ca să i-o dea în ziua Lui! (2 Timotei 4:8)

De aceea, în vremurile grele din viață, oricând n-ar veni ele, fie ca și inima ta să fie tare, nădăjduind în Domnul! Domnul să te ocrotească în coliba Lui, în ziua necazului, să te ascundă sub acoperișul cortului Lui, să te înalțe pe o stâncă! (Psalmul 27:5)

Domnul dorește să vadă oameni, care își păzesc credința, chiar dacă trec prin lipsuri nu doar o singură dată!

• Doamne! Îți mulțumesc pentru aducerea de aminte cu privire la curajul, pe care l-au avut oamenii credincioși din trecut! Îți mulțumesc pentru întărirea din Cuvânt în fața încercărilor, care vor veni în viitor! De aceea, chiar dacă după ce am fost luminat(ă), vor veni din nou suferințe și lipsuri vremelnice, ajută-mă să nu mă supăr și să nu mă depărtez de Fața Ta, dar ajută-mă să înțeleg, că în cer am avuții mai bune și care sunt veșnice! Facă-se voia Ta în toate! În numele Lui Iisus Hristos, Care m-a iubit te rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)