„Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească... ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul... ” (Deuteronom 8:2,3)

Ajungând în „pustiu,” sub presiune, îți prezinți adevărata față. Dumnezeu arată cine suntem, caracterul nostru, valorile noastre, și ce trăiește în noi. Pe lângă aceasta, putem să încetăm să simțim că Tatăl nostru Ceresc este aproape (atunci când nu te simți în siguranță – ești ispitit(ă)). În această perioadă critică, este mare ispita să te gândești, de parcă te-au lăsat de unul (una) singur(ă), să te bălăcești în împrejurări dificile. Începe să-ți fie greu să crezi, că Dumnezeu te iubește la fel ca în trecut.

Iar aici, ca să stai tare în aceste greutăți ale vieții, este foarte important, ca să te smerești înaintea Lui Dumnezeu, să primești „colacul Lui de salvare,” să înțelegi, cu ce trebuie să trăiești în realitate: „cu orice cuvânt, care iese din gura Domnului!”

De aceea să-I zicem Lui Dumnezeu: „Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale... Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei... Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă... Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.” (Psalmul 119:17-18; 24,50, 92-93) În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă
şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.” (Psalmul 34:18)