Când tatăl disperat l-a adus la Iisus pe fiul său și a zis: „Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.” Domnul i-a arătat, că pentru vindecarea fiului său, trebuie să manifeste acea credință pe care o are: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Dar, chiar și o credință mică nu a avut tatăl, și a recunoscut aceasta cu lacrimi în ochi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:22-24)

Iată așa o credință, care șchiopătează, împreună cu îndoială, a avut acel nenorocit. Domnul a avut tot dreptul să-i zică: „Mai întâi învinge îndoiala, crește și întărește-te în credință, atunci vino la Mine după ajutor!” El a avut milă de tatăl copilului, și nu a stins focul speranței. Fiul a fost eliberat de autoritatea duhului necurat.

Dacă viața duhovnicească a omului este precum o trestie frântă, pe care nu poți să te sprijini, pe care este mai ușor s-o arunci - Domnul nu o va frânge și nu o va arunca. Dacă credința omului este precum un fitil, care fumegă, El nu o va stinge. Așa este Dumnezeul nostru milostiv!

Niciodată Dumnezeu nu a zis: „În zadar mă căutați,” căci El nu stinge cea mai slabă, cea mai nesemnificativă aspirație a omului, de a căuta lumina feței Lui!

Dacă au apărut gânduri grele în inima ta, că din partea Lui Dumnezeu nu vei obține ceva, că El este Preasfânt pentru tine, că astfel de păcate mari, precum ai făcut, nu se iartă niciodată, și nu are sens să te rogi și este în zadar să te căiești; dacă crezi că în zadar calci pragul bisericii, permite-mi să-ți spun cu responsabilitate deplină: aceste gânduri nu sunt de la Dumnezeu!

El aprobă prezența ta în casa Lui Dumnezeu și sprijină dorința de a obține Împărăția Cerurilor, fie pentru tine, sau pentru cei apropiați! Dumnezeu mi-a dat mie și ție porunca directă, să-L căutăm pe El: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.” (Isaia 55:6) Cine suntem, ca să nu ascultăm de această poruncă? ! Dacă Domnul ne-ar fi poruncit să căutăm smaralde sau diamante în pustiul african, avea să găsim vreo scuză: oare cine caută comori în nisipul fierbinte? Dar El ne poruncește să-L căutăm pe El, fără ca să părăsim familia și serviciul nostru, fără ca să vindem bunurile agonisite. Este nevoie doar ca să-L căutăm pe El din toată inima noastră! Oricât de slab(ă) n-ai fi, și oricât de păcătos (păcătoasă) n-ai fi, Dumnezeu ne poruncește: „Căutați-Mă!”

Și unicul răspuns la durerea și la îngrijorarea noastră să fie: „Doamne, Tu cunoști totul. Te iubesc și mă încred în Tine! În numele Domnului Iisus Hristos. Amin.”

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.” (Isaia 55:6)