„... să mergem spre cele desăvârşite... aşa încât să nu vă leneviţi.” (Evrei 6:1,12) “Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.” (Evrei 12:8)

“Fiecare încercare, care ne apare în cale, ne aruncă într-o groapă nouă, care de fiecare dată pare, tot mai adâncă, și care din nou ne cufundă într-o stare de neputință. Neavând în noi înșine suficiente resurse pentru biruință, în necazul nostru, începem să înțelegem, că avem nevoie de Hristos. Primim aceasta din mâna Lui. În așa fel, fiecare întristare – oportunitatea pentru creștere duhovnicească, mai mult de atât – o nevoie, care ne apropie de Hristos.”

Această educație, este o învățătură Dumnezeiască, iar noi alegem, unde ne va duce aceasta, spre creștere, sau spre împietrirea inimii. Patruzeci de ani în pustie, au fost pentru poporul lui Israel, patruzeci de ani de învățătură duhovnicească... În tot acel timp, Dumnezeu Își educa poporul... Dumnezeu, intenționat, a pus poporul în așa situații critice, când niciun efort omenesc nu putea să schimbe situația. Dar de ce El a acționat astfel? Pentru că toate trebuiau să vină de la El. De fiecare dată, ei aveau posibilitatea să-L descopere pe Dumnezeul lor. După ce i-a salvat din situații, care din punct de vedere omenesc au fost deznădăjduite, totuși, Domnul nu a primit mai mult loc pentru Sine, în inima poporului Său. Din păcate, tot ce a folosit Domnul pentru dezvoltarea lor, poporul a folosit, pentru ca să se împietrească în inima lor. Atitudinea lor față de Domnul, poate fi exprimată prin așa cuvinte: greutățile noastre arată că Tu ești aspru, și fără milă; Tu dorești să ne convingi, că pe Tine te inspiră dragostea, dar noi am ajuns la concluzia, că aceasta nu este așa; ci totul este invers.

Iar inimile lor s-au împietrit, măcar că unicul scop, al educării, care salvează, să-i facă desăvârșiți. La fel se întâmplă și cu noi... Putem să acționăm într-un fel sau altul, când Dumnezeu ne trece prin cuptorul suferințelor. Putem să ne supărăm pe El, să permitem ca inimile noastre să se mânie pe El, să se împietrească, putem să permitem să crească amărăciunea, supărarea, din cauza felului, cum se poartă cu noi, sau dimpotrivă, datorită acestei educări, care aduce roade, putem să vedem oportunitatea pentru dezvoltarea calităților duhovnicești, și acele orizonturi largi, care se deschid înaintea noastră.”

Fie ca rugăciunea noastră să fie:

Îți mulțumesc Doamne, că Tu conduci poporul Tău, spre desăvârșirea duhovnicească, și conduci pe fiecare dintre sfinții Tăi, spre maturitate: relația lor cu Tine se întărește, și ei cresc în cunoașterea Ta, și încep să Te cunoască într-un fel nou, așa ca niciodată. Îți mulțumesc că aceste evenimente, produc roade în viața copiilor Lui Dumnezeu, care Te proslăvesc mai mult, decât în orice alt caz. Te rog, ajută-mă pe mine personal, ca să fiu condus(ă) la muturitate, chiar cu prețul confortului meu. Fie ca în inima mea să fie mai mult loc pentru Tine! În numele Domnului Iisus Hristos, Care are toată autoritatea sus în cer și jos pe pământ (și asupra împrejurărilor mele). Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav