“Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei. Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui... Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a înfipt corabia, şi partea dinainte a corabiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.” (Faptele apostolilor 27:13-15,41)

Odată apostolul Pavel, în timpul călătoriei, i-a avertizat despre pericol, pe cei, care călătoreau împreună cu el, și i-a sfătuit să nu continuie călătoria. Dar nu l-au crezut. Când a suflat un vânt ușor de miazăzi, atunci „ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.” (Faptele apostolilor 27:13) Această decizie - aproape că a devenit fatală pentru ei – în curând vântul s-a schimbat, și doar datorită milei Lui Dumnezeu, toți au rămas cu viață în acest naufragiu groaznic.

Nu întotdeauna vântul, care suflă în pânză – un semn favorabil din partea Lui Dumnezeu! Nu toate împrejurările bune sunt un semn că este voia Lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne folosim de toate oportunitățile, care apar în cale!

Împăratul din Sodoma, odată i-a propus lui Avraam o parte din prada, pe care a agonisit-o în luptă, dar Avraam, de parcă a simțit, că acest dar putea să fie vreun laț pentru el, și a refuzat (Geneza 14:23). Avraam a avut discernământ și era prudent.

Dar Lot și nepotul său, s-au purtat altfel. Observând, că pământul din regiunea Iordanului, a fost foarte roditor și bine udat, acolo unde a fost Sodoma și Gomora, era ca grădina Domnului, și a ales anume acea regiune – ce bine arătau! Din păcate, această decizie i-a adus consecințe foarte grave. (Geneza 13:10,19)

Deci, nu toate împrejurările bune sunt o binecuvântare pentru noi, și nu toate oportunitățile – nevoia de a acționa. Uneori ele – o ispită pentru noi, sau ceva, de care nu avem nevoie, ce putem realiza, doar cu prețul timpului, puterii și resurselor irosite în zadar, care inițial au fost predestinate pentru împlinirea sarcinilor importante și pentru atingerea scopurilor foarte importante.

Dacă vom privi mai atent și cu chibzuință toate împrejurările „bune,” și dacă vom deosebi, care sunt cele, care într-adevăr Domnul ni le-a dat, atunci vom cădea mai puțin în diverse ispite, și mai rar vom fi dezamăgiți. Domnul să ne ajute la aceasta!

• Domnul și Dumnezeul meu! Tu ești credincios! Păzește-mă de ispite, care vin sub forma “vânturilor ușoare de miazăzi!” Ajută-mă să caut mai des sfaturi de la Tine, să am o ureche, care Te aude, să nu mă grăbesc și să nu fiu nepriceput(ă), ci dă-mi discernământ (abilitatea de a înțelege rapid și corect esența la ceva) și ajută-mă să fiu rezonabil (chibzuire în acțiuni)! Păzește-mă de „naufragii” în credință! În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa, căci ele vor fi viaţa sufletului tău şi podoaba gâtului tău! Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.” (Proverbe 3:21-23)