„Bunătatea Lui Dumnezeu – este ceea, ce-L face să fie plin de afecțiune, să dorească binele altora, și să fie binevoitor față de oameni. Inima Lui emană afecțiune și compasiune, și atitudinea Lui față de toate ființele morale rămâne permanent deschisă, sinceră, și prietenească... Bunătatea Lui Dumnezeu – un mecanism, care pune în funcțiune toate acele binecuvântări, pe care ni le trimite zilnic. Dumnezeu ne-a creat, pentru că are o inimă bună, și din același motiv, ne-a ispășit păcatele...

Toate felurile oamenilor de a privi lucrurile, s-ar fi putut schimba, dacă oamenii ar fi crezut, că trăiesc înaintea Unui Dumnezeu prietenos, care măcar că este înalt în măreția Sa și are o putere foarte mare, totuși El dorește foarte mult să devină prietenul nostru... ”

Dar păcatul ne-a făcut timizi și rușinoși, și acest lucru nu este surprinzător. Anii de răscoală împotriva Lui Dumnezeu a dat naștere la frică în inima noastră, pe care nu o poți învinge într-o singură zi. Rebelul arestat de bunăvoie nu intră în prezența Împăratului, pe Care de multă vreme și fără vreun rezultat a încercat să-L răstoarne. Iar dacă într-adevăr s-a pocăit, el poate să vină, încrezându-se doar în dragostea și bunătatea Domnului său, și nu-l vor învinui de ceea ce-a făcut în trecut. Când ne întoarcem la Dumnezeu, El nu ne învinuiește de păcate, chiar dacă numărul păcatelor noastre, este atât de mare, ca numărul tuturor oamenilor. Dumnezeu se atârnă față de noi cu așa o încredere, de parcă niciodată n-am păcătuit...

În conformitate cu atitudinea noastră față de El, putem să determinăm, cum El ne va primi. Măcar că bunătatea Lui Dumnezeu este nelimitată, și este precum un flux gigantic de afecțiune, totuși Dumnezeu nu ne pune cu sila să primim atenția Lui. Dacă dorim să fim primiți la fel de bine, precum a fost primit fiul risipitor, atunci trebuie să venim așa, precum a venit el; iar când vom veni așa ca el, când Tatăl din nou ne va strânge în brațe, chiar dacă după ușă se vor supăra fariseii și cei, care țin legi, totuși în casă va fi sărbătoare, în cinstea întoarcerii noastre, și va fi muzică și veselie.

După Luca 15

20 Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. 21 Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ 22 Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, 24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească.

Măreția Lui Dumnezeu ne face să ne temem, dar bunătatea Lui ne dă oportunitatea să nu ne temem de El. Să te temi și să nu te temi – așa un paradox al credinței.

Rugăciune:

O Doamne, fă-ne bine în conformitate cu îndurarea Ta! Nu ne fă după faptele noastre, ci în conformitate cu bunătatea, afecțiunea și compasiunea Ta, cea vie. Atunci nu vom avea vreun motiv să ne temem, și în această lume și în cea viitoare. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: A. W. Tozer

Autorul rugăciunii: ... .