Moda se schimbă. Ceea ce-a fost la modă în secolele 19,20, acum arată nostim, și neîndemânatic. Se schimbă stilurile, lungimea rochilor, înălțimea și grosimea tocurilor, se schimbă totul, dar în toate veacurile nu se schimbă un singur lucru: femeia tinde să fie frumoasă.

 

Ce înseamnă frumusețea?

 

Frumusețea – aproape este sinonimul slavei Lui Dumnezeu

 

Frumusețea – una din cele mai mărețe manifestări a Lui Dumnezeu. Omul, făcut după chipul, și asemănarea Sa, tinde spre frumusețe, tinde să se manifeste prin ceva foarte frumos. Este evident, de ce omul își împodobește casa sa, locul din jurul casei sale, și pe sine însuși. Dumnezeu doar omului i-a dat să vadă frumusețea și să se bucure de ea. Când vedem locuri frumoase pe pământ, un fluture împodobit, o pasăre cu pene de culori deschise, sau un astfel de animal grațios, precum calul, sau cerbul, admirăm frumusețea creaturilor Lui Dumnezeu, deoarece în noi, Dumnezeu a pus cunoștințele despre frumusețe. Dumnezeu Se manifestă prin frumusețea creaturilor Sale.

 

Însuși Dumnezeu apare în toată măreția și slava Sa

 

Ioan scrie că Dumnezeu are “înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.” (Apocalipsa 4:3)

 

Iaspis – diamant

 

Diamantul – o piatră minunată, n-are culoare, el strălucește cu raze, de toate culorile curcubeului. El emană o curăție și o valoare neobișnuită.

 

Sardis – rubinul

 

Rubinul este precum o picătură de sânge. Și totuși, este unul din cele mai frumoase pietre, care uimește prin adâncimea și prin saturația culorii, în combinație cu transparența.

 

Smaraldul

 

Smaraldul verde – este de culoarea verde, care este culoarea vieții. El dă o senzație de liniște și bucură.

 

Ce vorbește Vechiul Testament

 

Domnul a făcut totul foarte frumos, iar capodopera creației Lui este femeia.

 

Cartea Geneza 1:27-31

“Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut... Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune.”

 

Dumnezeu nu condamnă, ci dimpotrivă, prețuiește foarte mult frumusețea

 

Sara a fost atât de frumoasă, încât Avraam s-a temut să-și piardă viața, din pricina aceasta, din cauza că alți bărbați îl vor omorâ, ca s-o obțină pe ea.

 

Rebeca a fost foarte frumoasă la chip.

 

Abigail  a fost pricepută și frumoasă la chip

 

Estera a fost frumoasă la statură și plăcută la față; etc.

 

 

Biblia nu doar o singură dată menționează cu privire la aceea, că femeile din acea vreme foloseau cosmetică, pentru ca să-și evidențieze frumusețea (Estera 2:9), Estera avea grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti – “împlinea ce era poruncit femeilor.” (Estera 2:12)

 

Cosmetica

 

Pentru o frumusețe mare, iudeicele foloseau diverse mijloace: unsori, untdelemn mirositor și parfum (Cântarea Cântărilor 4:14)

 

“nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie,
smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme... ” Sulimanul, fardul, unele foloseau o substanță, care vopsea fața, și o făcea de culoarea albă. Un mijloc foarte răspândit a fost sulimanul, care era folosit, pentru ca să se vopsească pe ochi, despre el putem să citim la Ezechiel 23:40 („s-a sulemenit la ochi”) și la Ieremia 4:30 („îţi vei sulemeni ochii”).

 

Haina

 

Prorocii încontinuu au descris luxul hainelor femeiești, rochii de culoarea roșu adânc, purpură, și haine țesute cu aur  (Ieremia 4:30; Psalmii 45:13).

 

Materiile prețioase ajung până la podea (Ieremia 13:22 etc.), femeile îmbracă brâie scumpe și  fulare, și poartă o învelitoare lungă (Ezechiel 16:10).

 

Haina femeiască a israeliților se deosebea de cea bărbătească, la general, avea multe broderii și multe podoabe.

Podoaba de pe cap

 

Femeile din Israel erau obligate să-și acopere capul.

 

De-asupra tuturor hainelor, nu rareori, ele îmbrăcau ceva mai mare, o învelitoare, care acoperea tot trupul, sau o mantie, cu care te puteai înveli pe deplin. Cu marginea ei, își acopereau capul, precum îți acoperi capul cu o batistă, dacă doreau, puteau cu marginea mantiei să-și acopere fața.

 

Încălțămintea

 

Încălțămintea, la fel ca și hainele, era foarte luxoasă și foarte scumpă. De exemplu, în tocul încălțămintei, puneau un săculeț mic cu parfum, pentru ca să răspândească aromatul.

 

Bijuteriile

 

Bijuteriile principale ale femeilor au fost cerceii din aur, din argint, din fildeș, deseori cu pietre prețioase (Exod 32:2; Numeri 31:50 și altele)

 

Încă din cele mai vechi timpuri, în Israel sunt populare – colierele, pandantivul, brățările pentru mâini și pentru picioare, cerceii, inelele, și inelele de tip sigiliu. Le făceau din argint și din aur, le împodobeau cu pietre prețioase, lustruite, și cu cele semiprețioase. Din fildeș făceau peinete (este un pieptene decorativ mare, purtat de obicei sub mantilă, sau acoperită cu dantelă. Ornamentul pentru păr, purtat de femei, constă dintr-un corp convex și un set de dinți care îl fixează pe părul purtat într-un bun.), broșe, vaze, lădițe pentru păstrarea cosmeticii.

 

De asemenea, bijutierii produceau inele de tip sigiliu, care erau foarte importante, când se încheiau contractele, și când se făceau tranzacțiile.

 

Chiar și cei săraci aveau ștampile personale, create din teracotă, dar cei bogați, din Israel, aveau din jasp, carneol, agat.

 

Au fost descoperite de către arheologi: pietre prețioase din ele, și sigiliu

 

Când Moise a scos pe israeliți din Egipt, ei au luat cu sine cea mai bună haină și bijuterii.

 

La muntele Sinai, în timp ce Moise vorbea cu Domnul, israeliții, au strâns toți cerceii săi, au fost topiți, și a fost turnat un vițel de aur.

 

Totuși, după ce s-au pocăit de necredincioșia lor față de Domnul, “au venit bărbații cu soțiile lor, și toți cei cu tragere de inimă, au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare, care a dorit să aducă aur Domnului.” Meșterii israeliți au împodobit cortul cu aurul și bijuteriile adunate.

 

De asemenea, iudeicele purtau verigi în nas (Geneza 24:47; Ezechiel 16:12). Rebeca a primit așa un dar, când a fost cerută de nevastă pentru Isaac. În cele mai multe cazuri, verigele pentru nas, se puneau prin nara dreaptă, mai rar prin septul nazal.

 

Pe lângă lănțișoarele cu mult aur și cu mult argint, purtau brățări, cutii cu mirosuri (Isaia 3), turbane, aveau oglinzi dintr-un metal poleit, pungi și brâie prețioase...

 

Utilizarea acestor podoabe a fost la modă, și a fost atât de răspândită, încât femeile sărace aveau așa ceva, ele foloseau lucruri din cupru, tăviță, bronz, sticlă, cupru.

 

Toate cele enumerate mai sus, încă o dată dovedesc, că femeia în toate vremurile a tins să se împodobească cu lucruri frumoase, și să fie la modă. Dar există două “Nu: ” nu trebuie să te supui cu orbire modei, și aspirației “de a fi în pas cu vremea,” nu trebuie să faci din aceasta scopul vieții tale.

 

Ce ne spune Noul Testament?

 

Frumusețea, care nu dispare

 

De asemenea, la Matei 6:25, Iisus Hristos prezintă un principiu important, principiul superiorității valorilor cerești față de cele pământești: „Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?”  Apostolul Pavel se adresează femeilor “Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” (1 Timotei 2:9-10)

 

Apostolul începe acest subiect cu porunca către femei: să se împodobească într-un fel anume: ... de asemenea, ca femeile... îmbrăcate... ”

 

Cuvântul grecesc “îmbrăcate” (kosmein) provine de la cuvântul cosmeo. Semnificația generală a acestui cuvânt – “să aducă în ordine.”

 

În limba rusă de la el a provenit cuvântul “косметика,” care în română se traduce “cosmetică.”

 

În acest text, Pavel nu protestează împotriva aspirației femeilor de a se împodobi. Ci dimpotrivă, el le poruncește să aibă grijă de aspectul exterior.

 

Primul principiu

 

Ordinea în aspectul exterior

 

Pavel spune, că femeile trebuie să se îmbrace cuviincios, cu haine, despre care putem spune, că este “corect.” Pavel nu stabilește vreun stil deosebit, “sfânt” de haine, care este predestinat pentru femeile creștine. El începe de la aceea, că afirmă primul principiu important – ordinea în aspectul exterior.

 

Al doilea principiu

Calitatea inimii femeii guvernează

 

Al doilea principiu, cu privire la atitudinea corectă a femeii-creștine față de aspectul lor exterior, apostolul numește prezența unor calități în inima ei, care trebuie să fie pentru ea un ghid, când se îmbracă și se împodobește.

 

Pavel nu reduce această întrebare la formule simplificate, prescripții de stil și de formule cu privire la aspectul exterior. În schimb el susține, că fiecare creștină adevărată trebuie să aibă astfel de calități duhovnicești, care s-o facă în stare să ia decizii corecte, cu privire la alegerea hainelor și podoabelor. Cu alte cuvinte, nu lumea trebuie să-i arate ce trebuie să îmbrace, ci inima ei (doar dacă este înțeleaptă).

 

Calitățile duhovnicești:

 

1. Rușinea

Apostolul concret numește aceste calități – cu rușine și sfială. Cuvântul “rușine” (în limba greacă aidous) este definit de celebrul lexicon Strong ca “simțământul de rușine sau de cinste, smerenie, respect profund, onorarea altora, și respectul față de ei.” Aceasta este o anumită calitate a inimii, care o face în stare să înțeleagă și să evite ceea ce este rușinos.

 

Pavel folosește acest cuvânt rar (o singură dată în Noul Testament), pentru ca să arate la calitatea unică, care este prezentă în caracterul femeilor creștine, evlavioase, care prin felul în care se îmbracă, nu caută să atragă atenția spre trupul lor, ci care se împodobesc cu simțământul de onorare acordată altora și de respect față de ceilalți. Hainele, pe care le poartă nu vorbesc despre imoralitate sexuală, și nu despre senzualitate, pe care unii le dictează, în unele tendințe ale modei din prezent.

 

2. Sfială

 

Semnificația acestui cuvânt “sfială”(sofrosuneis), folosit de Pavel, - “minte sănătoasă.” Prin acest cuvânt, de asemenea este descrisă “o stare echilibrată a minții, care s-a format în urma auto-disciplinării permanente.” În acest text, sofrosuneis arată la abilitatea femeii creștine de a gândi treaz, la auto-disciplina ei, și la abilitatea ei de a se controla în ce privește îmbrăcarea hainelor și împodobirea. Apostolul este convins, că nimeni și nimic nu va reuși să împlinească mai bine această sarcină, cu privire la alegerea formei și calităților aspectului exterior al femeii creștine, decât rușinea și sfiala ei.

 

3. Faptele bune

 

Pavel îndeamnă femeile-creștine să se concentreze pe frumusețea interioară, care este cea mai potrivită podoabă, pentru acelea, care caută să ducă un mod de viață evlavios. Pavel arată femeilor creștine, în ce fel pot să fie într-adevăr frumoase. Această sursă și acest mijloc al frumuseții, este mai întâi de toate faptele lor bune.

 

Odată am făcut cunoștință cu o femeie, ale cărei trăsături faciale au fost, cum să zic, chiar nu știu... Fix în fix, ca la personajul din poveste, care sperie copii mici – baba Eaga. Nasul de forma unui cârlig, maxilarul iese în față, plus încă ochelari cu lentile foarte mari, pentru oamenii, care văd foarte rău de aproape, păr decolorat, unsuros și așa ochi decolorați. Am făcut cunoștință într-un spital, unde erau internate mame cu prunci răciți. Când această femeie, care seamănă cu “baba Eaga,” se apropia, comunicarea se stingea foarte rapid, și toate mamele se întorceau foarte rapid în palata lor. Femeile se fereau de ea. Din cauza că din copilărie aveam permanent dorința, să-i apăr pe cei slabi, și respinși, îndată am apărat-o, și am început să comunic cu ea. Femeia era deșteaptă, drăguță și plăcută. După vreo jumătate de oră, am încetat să văd dezavantajele feței ei. În curând ea, după ce a fost mângâiată de atenția mea, a început să vorbească mai deschis și a zis, că nu poate să aibă copii, iar fiica este înfiată, și în curând va înfia și pe frățiorii fetiței, căci părinții ei sunt dependenți de alcool, se poartă aspru cu copii, uită să-i hrănească etc. Ea a ridicat haina pruncului de un an, și a arătat cicatricile de la arsuri, pe burta copilului. “Tatăl ei, când era beat, a stins țigările de ea” – mi-a explicat ea.

 

Au apărut lacrimi pe ochii ei, și acum ei nu păreau fără culoare – au fost foarte frumoși!

 

Iar dimineața, vecina din palată mi-a zis, că foarte bine cunoaște familia acelei femei, cu care am făcut cunoștință, că are un bărbat foarte frumos, se poartă frumos unul cu celălalt, este o gospodină bună, haina frumoasă de pe copil, a tricotat-o singură.

 

Nu știu, ce acum face acea femeie, n-am văzut-o mai mult. Dar ea întotdeauna a fost pentru mine un exemplu de o frumusețe adevărată. Acea frumusețe, care nu se stinge.

 

Femeie, frumusețea – nu sunt caracteristicile feței tale, nu este forma trupului tău, frumusețea – ceea ce ești într-adevăr!

 

Deci, mai întâi de toate, sursa și mijlocul frumuseții sunt faptele bune.

 

Expresia din greacă “ergon afathon,” vorbește  despre faptele înfăptuite de om, care în esență sunt într-adevăr bune.

 

Lexiconul mare a lui Strong, definește cuvântul afathon ca “ceea ce este bun după esența sa, sau după natura sa, folositor, bun, plăcut, care are armonie, plin de bucurie, fericit, corect, excelent, exprimând onoare.” Această frază vorbește despre manifestarea reală a inimii bune, prin fapte, care demonstrează frumusețea adevărată și evlavioasă.

 

4. Să nu ispitească

 

“Să nu fiţi pricină de păcătuire” (1 Corinteni 10:32).

Apostolul Pavel nu ne dă o listă cu recomandări și cu lucruri interzise referitoare la stilul hainelor și podoabelor.

 

În schimb, el concentrează atenția cititorilor, la starea corespunzătoare, a inimii femeii creștine, care într-adevăr este în stare s-o facă frumoasă, formându-i o atitudine corectă cu privire la îmbrăcarea hainelor și împodobirea sa.

Putem să zicem, că omul credincios, care reușește să trăiască un mod de viață evlavios, și neprihănit, va fi în stare să aleagă, din diverse tendințe ale modei, așa o haină, care va evidenția frumusețea, individualitatea și stilul acelui om, și în plus, “libertatea în alegere nu o va face să fie un prilej de păcătuire pentru cineva.” (1 Cor. 8:9)

 

Un stil creștin nu există!

 

Nu există un stil de îmbrăcăminte special pentru creștini. Aici putem să aducem ca exemplu, un document, deseori citat, datat din vremurile vechi ale creștinismului – scrisoare către Diognet:

“Creștinii nu se deosebesc de alți oameni, nici prin țară, nici prin limbă, nici prin obiceiurile lumești. Ei nu se mută în orașe speciale, nu folosesc vreun dialect neobișnuit și duc un mod de viață, care nu se deosebește de alte vieți... Dar... urmând obiceiurile, pe care le practică alți oameni, cu privire la mâncare, haine, totuși, în toate acestea, ei prezintă un mod de viață uimitor și într-adevăr nemaipomenit... ”

 

 

Minciuna, în care cred femeile

 

1. Cu cât mai puține haine, cu atât va fi mai atractivă.

2. Dacă creștinul este însurat, el nu atrage atenția la alte femei.

3. Este suficient să fii frumoasă, pentru ca dragostea soțului să nu se răcească.

4. Bărbatul gândește la fel ca soția.

 

Bărbații iubesc cu ochii

 

Chiar și bărbații, care sunt fericiți în căsătorie, sunt nevoiți să lupte cu dorințele rele (cu ispitele: de a păstra și de a-și aduce aminte de chipul altor femei). Este o luptă, pe care o duce fiecare bărbat. Personajul principal al unei cărți biblice – Iov – face o mărturisire uluitoare: „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1) De ce Iov a fost nevoit să facă acest pas? Dumnezeu vorbește despre el: “Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” (Iov 1:8)

 

Se dovedește că așa un om neprihănit, drept, temător de Dumnezeu, și care se abate de la rău, nu a putut să evite această luptă interioară!

 

Pur și simplu Iov a fost un bărbat.

În Biblie sunt suficiente exemple, când tentați de farmecele femeii, și când n-au reușit să reziste, în această luptă, unde potrivnicul este mai puternic, au căzut așa bărbați, ca Samson, Solomon, David etc. Nu în zadar Iov a scris: “Am făcut un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare (într-o altă traducere: și nu aș fi cugetat cu privire la o fecioară – o femeie în floarea vârstei)” (Iov 31:1.)

 

Totul ia naștere în cap!

 

“Caleidoscopul” imaginilor senzuale se învârte cu o viteză foarte mare în capul bărbatului. Și toate acestea Inconștient! Dorința nestinsă de a privi la femei frumoase – o parte integrantă a unui bărbat. Chiar dacă ești cea mai frumoasă femeie din lume, totuși, indiferent de aceasta, soțul tău va fi ispitit astfel. Mulți bărbați au zis: “Dacă aceasta ar fi fost în puterea noastră, într-o clipeală de ochi am fi distrus ispita de a privi alte femei. Nouă, de asemenea ne este scârbă de acest păcat, la fel cum soțiilor noastre.” Când o femeie atractivă intră într-o cameră, toate femeile, care se află acolo, o percep pur și simplu ca pe o ființă de genul femenin. Dar toți bărbații, de parcă deodată îmbracă ochelarii, așa încât văd această femeie distinct și clar, și pur și simplu sunt tentați s-o privească la nesfârșit. Totuși bărbații duhovnicești se disciplinează, se poartă aspru cu trupurile lor. Cât este de important pentru noi, femeile, ca să ne îmbrăcăm în așa fel, ca să nu trezim pofta în alți bărbați. Iată ce scrie în cartea sa “Strict confidențial: femeilor despre bărbați.” Shaunti Feldhahn „Absolut ignorante cu privire la această întrebare, femeile și fetele fac situația bărbaților mult mai dificilă. Din păcate, din cauza că majoritatea femeilor, în deosebire de bărbați, nu iubesc cu ochii, ele nu înțeleg, cât de mult influențează pe bărbații din jur – faptul, în care bărbații, apropo, refuză să creadă. Tatăl unei familii m-a întrebat, de ce fiica lui pricepută, studentă la colegiu, se învârte în jurul unui tânăr, care foarte mult îi place, într-un maiou top, care este strâns pe trup. - Niciodată n-aș fi crezut – a zis bărbatul – că fiica mea nu înțelege ce face! - Da – eu am fost deacord  – ea cunoaște că arată bine, dar nu-și dă seama, ce se întâmplă în capul acelui tânăr. “El crede, că sunt fermecătoare – iată, tot ce gândește ea.” - Fermecătoare? – a întrebat încă o dată tatăl șocat – El își imaginează trupul ei gol!

Iată despre aceasta, deseori nici nu bănuim. Multe femei, pur și simplu caută, ca bărbații să le iubească și să le atragă atenția, și nu înțeleg, că atenția, pe care o obțin, la urma urmei, nu este ceea, spre ce au tins, și nu are nimic comun cu dragostea. Vă asigur, mamelor (și taților, care citiți pe furiș această carte), că fata voastră tânără, nu va fi încântată de gândul cu privire la aceea, că atunci când îmbracă un maiou de tipul top, care este strâns pe trup, ea își ispitește colegii de clasă, așa încât ei își imaginează cum arată ea goală.

 

Din păcate, pot să garantez, că multe femei mature, care citesc această carte, nici măcar nu-și închipuie, ce gânduri, și ce chipuri, iau naștere în capul bărbaților fideli și însurați, când ei le văd pe ele în așa haine erotice, necuviincioase. Fiecărei femei îi este plăcut, când cineva o observă, dar unii bărbați nu doresc, ca să-i impuneți să vă atragă atenția. Voi umpleți capul bărbaților fideli, cu diverse prostii, și îi provocați să se poarte fără respect cu soțiile lor.

 

Noi suntem obligate să înțelegem, cât de multe lucruri depind de noi, și trebuie să ne stăruim să facem totul, ca să-i protejăm pe bărbați de ispite.”

 

Bărbaților le pasă de aspectul exterior al femeilor

 

Nu ești obligată să fii un top-model, dar soțul tău dorește, ca să ai grijă de aspectul tău exterior, și el este gata să te ajute la aceasta.

 

Cel mai important lucru în această descoperire – bărbatul dorește foarte mult să vadă, că soția lui se stăruie să se schimbe pentru el. Dacă femeia are grijă de aspectul ei exterior, bărbatul se simte iubit! Dacă nu – nenorocit.

 

Fii frumoasă pentru bărbatul tău unic, pe care ți l-a dat Dumnezeu.

 

Secretul frumuseții femeiești

 

Ca buzele să fie frumoase – vorbește doar cuvinte bune.

Ca ochii să fie frumoși – privește oamenii cu dragoste.

Ca figura să fie ideală – împarte mâncarea ta cu cei flămânzi.

Ca mâinile să fie frumoase și ca pielea de pe ele să fie fină – cu o mână ajută-te pe tine însuți, iar cu cealaltă – ajută oamenii.

Pentru un spate sănătos – umblă cu deplină încredere, că Domnul merge lângă tine.

Frumusețea adevărată a femeii – este faptul că poartă de grijă altora, și o face din adâncul inimii, și manifestă sentimente bune.

 

Dar cu vârsta o astfel de femeie, devine mai frumoasă! ! !

 

Concluzie

 

1. Domnul – Creatorul tuturor lucrurilor frumoase. El nu respinge frumusețea și moda. Dar El ne aduce aminte, că “viața este mai mult decât hrana, iar trupul – mai mult decât îmbrăcămintea.” Moda – ceva normal, când pentru om, ea nu devine scopul principal în viață.

2. Dacă va urma fără discernământ tendințele modei, dacă va face tot ce permit alți oameni, dacă se va îmbrăca imoral și senzual, atunci aceasta va duce la consecințe neplăcute – femeia poate să devină obiectul violenței sexuale și hărțuirilor murdare. Și aceasta nu este din cauza modei: ceea ce este în inima noastră, aceea se va manifesta prin felul cum arătăm la exterior.

3. Omul credincios, care reușește să trăiască evlavios și un mod de viață neprinănit, va fi în stare să aleagă din diverse tendințe ale modei, așa o haină, care va evidenția frumusețea lui, individualitatea lui, și stilul personal, și în același timp “libertatea în alegeri, nu va fi o ispită pentru ceilalți” (1 Corinteni 8:9). “Să nu fiţi pricină de păcătuire” (1 Corinteni 10:32).

Traducere: Repalov Veaceslav