Când Solomon era încă tânăr, când era la Gabaon, Dumnezeu i S-a arătat noaptea în vis, și i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” (1 Împărați 3:5). El i-a zis Domnului: '7 Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David, şi eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat. 8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui. 9 Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”' (1 Împărați 3:7-9)

Solomon și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul, că n-avea experiență, atât pentru rezolvarea problemelor obișnuite ale vieții (sunt tânăr, un copil; Solomon nu avea nici 20 de ani, când a început să împărățească), cât și pentru a fi în stare să conducă un popor mare la număr, care i-a fost încredințat (nu cunosc nici calea de ieșire, nici unde se află intrarea – vorbind la figurat). De aceea, Solomon a cerut de la Domnul, să-i dea robului Său, o inimă pricepută, pentru ca să conducă poporul Lui Dumnezeu, așa precum Îi este plăcut Domnului, și să deosebească binele de rău. Solomon a fost tânăr și nu avea experiență, dar era suficient de smerit, să recunoască aceasta, să înțeleagă că are nevoie de înțelepciunea Lui Dumnezeu și că trebuie s-o ceară de la Domnul.

La fel și noi, trebuie să fim smeriți precum Solomon, și trebuie să înțelegem, că avem nevoie de înțelepciunea Lui Dumnezeu, și că trebuie s-o cerem de la El. Biblia ne spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc... ” (Iacov 1:5,6)

Preaiubiților, nu trebuie să întâlnim problemele vieții, cu propria înțelepciune. Dacă în perioada încercărilor, simțim că nu avem suficientă înțelegere duhovnicească, atunci trebuie să venim la Dumnezeu, și să-I spunem totul despre greutățile vieții noastre, și despre neștiința din inima noastră, și să-I spunem că avem nevoie de înțelepciunea Lui! Avem nevoie de înțelepciune de sus, ca să trecem peste greutățile de care avem parte, sau cu care ne vom întâlni în viața noastră. Dar înțelepciunea nu va veni, până când nu vei recunoaște, că ai o mare nevoie de ea.

• Doamne! Îți mulțumesc, că mă ajuți să văd slăbiciunea mea! Îți mulțumesc că înțelepciunea Ta este disponibilă pentru aceia, care o caută de la Tine prin credință! Ajută-mă să înțeleg ce dorești să fac în situația mea, dă-mi înțelepciune pentru împrejurările mele, pentru ca să procedez în conformitate cu ea și să acționez chibzuit! În numele Lui Iisus Hristos te rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

“Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.” (Proverbele 28:26)