„Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

La capitolul 14 al cărții Exod, indiferent de împotrivirea lui faraon, totuși israeliții au ieșit din Egipt. La versetul 9 este scris: „Egiptenii i-au urmărit, şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare.” Ostașii egipteni au întrecut foarte mult numărul israeliților și puterea lor. Oamenii, care au ieșit din Egipt, au ajuns în așa o situație, în care nu puteau să facă ceva, pentru ca să fie salvați. Unicul lucru, pe care îl puteau face – să aștepte izbăvirea de la Dumnezeu.

„Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor.” (Exod 14:10)

Situația în care au ajuns, a fost, după cum părea, fără scăpare: vrăjmașul ajungea poporul din spate. Împrejurările i-au adus la un punct mort. După cum părea, Domnul i-a condamnat la o moarte inevitabilă. Destul de firesc, că s-au îndoit cu privire la cât de corectă era calea, pe care i-a arătat-o Dumnezeu. Ei au fost cuprinși de necredință și au strigat la Dumnezeu. Imaginează-ți 2 milioane de oameni, și toți cârtesc și se plâng de milă! Dar calea, pe care Dumnezeu i-a condus, a fost o cale corectă (Psalmul 107:7).

Este trist, că astăzi, mulți creștini privesc greutățile în așa fel, precum au privit israeliții în trecut. Ei au reacționat la situație mai înainte, ca să ceară sfatul de la Dumnezeu. Ei L-au privit ca pe un Stăpân aspru, și de aceea, prima lor reacție a fost frica, dar ei trebuiau să se încreadă în Dumnezeu. Ei s-au încrezut în înțelepciunea lor, în loc să se bizuie pe Domnul din toată inima (Proverbe 3:5). Omul, care întotdeauna reacționează negativ la problemele apărute în cale, niciodată nu va afla căile Lui Dumnezeu. Întotdeauna nu va pune o notă corectă, și nici nu va reuși să înțeleagă, care este ajutorul, pe care Dumnezeu i l-a pregătit în calea pe care i-a dat-o. (Evrei 3:10) Din păcate, inima unui astfel de om se împietrește. Reacțiile firii, întotdeauna împietresc inima. 'Câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”' (Evrei 3:15) Multe momente din viață ne pot apăsa nespus de tare. Acea durere, pe care ne-o provoacă azi, societatea noastră egoistă, poate să ne zdrobească inima. Și totuși, niciodată nu trebuie să permitem ca inima noastră să se umple de necredință față de Tatăl nostru Ceresc.

'Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceştia pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.”' (Exod 14:13-14)

Nu este nevoie, să faci alegeri pripite, să acționezi în firea ta pământească, sau să te îngrijorezi. Nu trebuie să încerci „să-L ajuți” pe Dumnezeu. Fii liniștit(ă) (ci nu pasiv(ă))! Încrede-te în Dumnezeu și ascultă de Cuvântul Lui! Domnul luptă pentru tine, și te va izbăvi, pentru ca să poți merge pe calea Lui!

Vei încredința în mâna Lui Dumnezeu situația ta dificilă? Vei face un pas al credinței în vremea nenorocirii?

Rugăciunea noastră să fie:

Doamne, Îți mulțumesc, că nu mă lași singur(ă) cu greutățile mele fără mângâiere, fără învățătură, și fără făgăduințe. Doresc, Doamne, să privesc nu la împrejurările, care mă apasă, ci la Tine, Dumnezeul, Care nu Se vede. Doamne, cu smerenie alerg la Tine, căci Tu – ocrotitorul meu. Nu mă voi teme de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Tu – adăpostul meu, cetatea mea în vremea furtunii. Îți mulțumesc că mă călăuzești spre biruință în această etapă din viață.

Domnul să te binecuvânteze cu pace, atunci când aștepți ca Domnul să acționeze în viața ta!

Autor: Igor Opinca, Pastorul Bisericii „Cuvântul Viu”

Traducere: Repalov Veaceslav