„... Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea... ” (Habacuc 3:16-19)

Habacuc a trăit în vremuri dificile, iar perspectivele pentru îmbunătățire au fost destul de cețoase. Situația putea să se înrăutățească atât de mult, încât fiecare zi a vieții va deveni un chin (fără roade și mâncare). Nu a existat nimic bun în așa o perspectivă. Nimic! Și totuși, Habacuc a obținut liniște. Cum a reușit aceasta? Probabil s-a înșelat pe sine însuși? Probabil a ignorat realitatea?

Împlinirea duhovnicească a lui Habacuc se datorează la aceea, că și-a zidit împlinirea nu pe împrejurările vieții (bunurile materiale, pe care i le-a dat Dumnezeu), ci pe cunoașterea Lui Dumnezeu și a puterii Lui. Indiferent de aceea, că situația putea doar să se înrăutățească, el a putut să zică: „Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea... ” (Habacuc 3:18) El a obținut pacea, deoarece s-a încrezut în Dumnezeul, pe Care L-a cunoscut („Dumnezeul mântuirii mele”), și a primit încrederea în puterea Lui, dacă va veni ceasul greu!

Să obținem și noi această pace, pentru ca să fim puternici, și atunci, când vin vremuri grele! Când ne întâlnim cu necazurile față în față, să nu ne pierdem speranța în Dumnezeul mântuirii noastre!

• Dumnezeul mântuirii mele! Ajută-mă să țin minte, că temelia siguranței și speranței, nu sunt bunurile vremelnice, ci Însuși Tu, Domnul meu! Chiar dacă voi pierde toate lucrurile, totuși nu Te voi pierde pe Tine, Dumnezeul meu! Și dacă situația mea, deodată va deveni una dezastruoasă, ajută-mă să găsesc precum Habacuc, pace, o bucurie sfântă, și liniște în credința, că Tu, Dumnezeul meu, ești mai puternic decât împrejurările mele, și mă vei izbăvi! Ajută-mă să-mi dezvolt în mine, așa o fericire interioară, precum a avut Habacuc, pentru ca să fiu puternic(ă), când împrejurările schimbătoare vor dori să-mi fure liniștea și bucuria mea! Tu – Dumnezeul mântuirii mele și tăria mea! Mă încred în Tine! În numele Lui Iisus Hristos te rog. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” (Psalmul 91:2)