O fiică matură, a venit la mama sa și i-a cerut un sfat:

- Mămica, atât de mult îmi iubesc soțul. Dar nu demult am întâlnit un alt om, iar acum, toate gândurile mele sunt doar despre el. Nu doresc să-i fiu necredincioasă soțului, nici măcar în inima mea, dar n-am putere să rup cu tot cu rădăcină pofta păcătoasă din inima mea. Ce să fac?

La aceste cuvinte mama i-a răspuns fiicei sale:

- Fiica mea, sentimentele noastre – sunt florile, care cresc în sufletul nostru. În sufletul tău există acum 2 flori. Prima floare – nu are o culoare aprinsă, dar este blândă, și nobilă, este floarea dragostei față de soțul tău, pe care singură ai sădit-o. Ea va înflori toată viața ta, și va aduce roade, care te vor bucura, dacă o vei uda. A doua floare – are o culoare aprinsă, dar este o floare otrăvitoare a pasiunii păcătoase, care a crescut în sufletul tău, fără ca să dorești, și precum buruienele, fură puterea de la prima floare. Dar în tot același timp nu va dura mult și nu va aduce roade, oricât de mult n-ai uda-o. Fiica mea, nu ești în stare să rupi a doua floare din suflet. Ea există. Dar tu întotdeauna ai de ales. Întotdeauna poți să alegi, care floare dorești s-o uzi, și care nu. Dacă vei uda doar prima floare, atunci a doua se va usca în curând și va înceta să-ți otrăvească sufletul...

Traducere: Repalov Veaceslav