Studiem cartea proorocului Ieremia. Azi am studiat capitolul 40. Trist, foarte trist capitol. Chiar dacă i-a fost oferită posibilitatea să plece la Babilon și să aibă o viață bună alături de Nebuzaradan, el a ales să stea alături de poporul său și să le slujească. Dar… nici gubernatorul Ghedalia, nici căpeteniile, nu au apelat la el. L-au ignorat pe Ieremia, dar de fapt au ignorat pe Dumnezeu și nu au căutat direcție de la El. Și-au adus aminte de Ieremia când totul era ruinat (capitolul 42). Este un mare har, sacrificiu și dragoste de popor să alegi a le sluji atunci când te disprețuiesc… Mă rog ca aceste cuvinte să fie o încurajare pentru pastorii și slujitorii Evangheliei care experimentează atitudini din partea oamenilor cărora le slujesc ca cea pe care a primit-o Ieremia.