„Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo şi a găsit acolo o corabie... Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.” (Iona 1:3,4)

Probabil, cunoașteți istoria lui Iona. Feriți-vă, preaiubiților, căci ceea ce s-a întâmplat cu Iona, are loc cu toți cei, care s-au revoltat împotriva Domnului!

Acesta a fost proorocul Domnului, bărbatul credinței. Într-adevăr, Iona avea așa o relație strânsă cu Dumnezeu, încât i-a fost încredințat cuvântul proorociei pentru un oraș-stat întreg. Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!” Dar în loc să meargă la Ninive, Iona s-a împotrivit și a fugit. El a fugit la Iafo, un oraș-port. Acolo a procurat un bilet, pentru ca să călătorească cu o corabie, care transporta mărfuri, care plutea spre Tars, un oraș din Spania, care era renumit prin corăbiile sale puternice și prin topirea metalelor prețioase. În curând, după ce prorocul a călcat pe bordul corabiei, el s-a coborât în fundul corăbiei, și a adormit dus.

Dar Dumnezeu a stârnit o furtună, care a întrerupt croazierea liniștită a răzvrătitului. Deodată, brusc s-a mărit viteza vântului, au crescut valurile, pânzele s-au rupt, corabia a încetat să asculte de cârmă. Corăbierii nu erau în stare să fugă de furtună. Dumnezeu a întărâtat o mare întreagă, pentru ca să ajungă la un singur om, care nu a ascultat!

Când, nesupusul Iona s-a urcat în corabie la Iafo, el a devenit cel mai periculos om din Marea Mediterană. De ce? Pentru că Dumnezeu dorea să-l pedepsească!

Când Dumnezeu dorește să-l învețe minte pe cel, care s-a răzvrătit, aceasta îi va influența și pe cei din jurul răzvrătitului. Înțelegeți, atunci când vine furtuna, la urma urmei, aceasta va năvăli peste toți – familie, prieteni, angajați, ba chiar și străini. Furtuna destinată pentru Iona, a pus în pericol viața fiecăruia de pe acea corabie, împreună cu alte zeci de corăbii, care se aflau în acel sector al mării. Sute, probabil mii de vieți, au fost într-un mare pericol.

Mă gândesc la un soț și la un tată, care a fost izbăvit de narcomania groaznică. El a fost izbăvit într-un chip minunat, și a fost întors soției și copiilor săi. Dumnezeu l-a binecuvântat pe acest om cu un serviciu bun. Iar când el venea acasă după schimbul de noapte, trei copilași, pe care îi are, se urcau pe genunchii lui, fericiți și bucuroși, datorită Lui Iisus, care l-a adus acasă pe tatăl lor. Casa lor a fost plină de mila Lui Dumnezeu. Dar apoi a venit ispititorul. La urma urmei, acest om s-a întors la consumul cocainei. Curând soția lui, a observat pe fața lui, ceea ce n-a văzut mai mult de un an. Ochii lui, din nou au fost roșii. Ea a șoptit rugăciunea: „O Dumnezeule – nu permite ca aceasta să aibă loc din nou!”

Dar ea a știut, că el din nou a fost sub influența drogurilor. El venea acasă după prânz, stăruindu-se să bea apă rece și cafea, pentru ca să iasă din stupoare. Apoi ea a aflat, că el nu mai merge la muncă, pentru că a pierdut-o. Acum din nou a ajuns pe stradă. Acest răzvrătit a devenit periculos pentru familia sa. Toți banii lor s-au finisat; au dispărut și toate binecuvântările Lui Dumnezeu. El a încercat să-i convingă pe toți: „Este păcatul meu, problema mea. Îmi fac rău doar mie.” Nu – el făcea rău la toată familia sa! Acei trei copiii ai lui, au devenit răutăcioși și supărați – pe Dumnezeu, pe tata, pe mama, și pe toată lumea.

Ani de zile aud, cum narcomanii, și alcoolicii zic: „Narcomania mea – este doar păcatul meu, problema mea. Nu fac rău la nimeni, în afară de mine.” Nu! Scriptura zice, că aceasta nu este doar problema ta. Este problema tuturor celor, care locuiesc cu tine, umblă cu tine, te cunosc. Dumnezeu te urmărește - și aceasta te face periculos!

Când David a păcătuit, făcând numărătoarea israeliților, el de asemenea a devenit un om periculos. Judecata Lui Dumnezeu, pe care a trimis-o asupra lui, a căzut și peste Israel. Ce furtună mortală: 70.000 de oameni au murit! David a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!” (2 Samuel 24:17).

Preaiubiților, nimeni nu trăiește și nu moare doar pentru sine!

• Dumnezeul Atotputernic și Iubitor! Vânturile și valurile ascultă de Cuvântul Tău și sunt trimișii Tăi, către aceia, pe care dorești să-i întorci la Tine, și la datoria lor înaintea Ta! Măreață este mila Ta! Căci este o milă mare, dacă suntem chemați și dacă cer ca noi să ne întoarcem acasă, când ne-am rătăcit și am fugit departe de Fața Ta, chiar dacă aceasta se face cu ajutorul furtunii. Te rog pentru aceia, care s-au depărtat de Tine și de datoria lor înaintea Ta, fă în așa fel, ca inimile lor, să nu se împietrească, ca ei să recunoască, că se află într-o stare periculoasă, și să înțeleagă că sunt un pericol pentru cei, care sunt lângă ei, și fă așa ca în timpul împrejurărilor dificile, să ceară, ca Tu să ai milă de ei! Doar Tu, Dumnezeule poți să-i salvezi! Doar datorită puterii și îndurării Tale, ei pot să fie salvați! Ajută-mă să veghez, Doamne, ca să Te ascult pe Tine, și să nu-mi părăsesc responsabilitățile, pe care mi le-ai dat! În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autorul rugăciunii: Igor Opinca

Domnul este un Dumnezeu gelos... (Naum 1:2)