“... nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni.” (Matei 6:2)

Să te simți un instrument în mâinile Lui Dumnezeu, un om folositor Lui Dumnezeu – întotdeauna aceasta ne provoacă senzații, și ne impresionează puternic. Dar, în aceasta se ascunde un potențial pericol. Oamenii vor încerca să-l glorifice pe un astfel de om. Ba chiar și acest om va fi ispitit să-și piardă smerenia, și să caute laude din partea oamenilor.

Satana s-a răsculat împotriva Lui Dumnezeu, anume din dorința de a se proslăvi pe sine însuși. Firea noastră pământească, de asemenea se poartă în așa fel, și întotdeauna tinde să fie recunoscută și tinde să obțină slavă din partea oamenilor, pe baza anumitor fapte bune.

Lucruri foarte frumoase, deseori sunt făcute cu intenții rele. Nu faci vreo faptă bună, primită de Dumnezeu, pentru ca să obții faimă, să-ți mărești prestigiul? Oare motivația ta nu este atenția publicului, căldura izvorâtă din recunoștința lor?

Iisus ne-a avertizat despre aceasta în Evanghelia după Matei (5:16): “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Atrage atenția: toată slava trebuie s-o obțină doar Dumnezeu, ci nu încă cineva. Să nu uităm și următoarele cuvinte ale Salvatorului: “Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10). Este o smerenie atât de mare, adevărat? “Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

Nu trebuie să proslăvim instrumentul. Trebuie să-L proslăvim doar pe Acela, Care a folosit în mod eficient acest instrument, ca să-și împlinească scopurile Sale. Când Dumnezeu te folosește, și în acest timp, cineva încearcă să nu-L proslăvească pe El, ci anume pe tine, atunci cel mai bun lucru, pe care trebuie să-l faci – să-i îndrepți atenția spre Acela, Care într-adevăr a făcut această lucrare. Pentru ca să aibă loc aceasta, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul” (1 Corinteni 1:31).

Aduți aminte de cuvintele lui Petru, după ce a fost vindecat ologul din naștere, scrise în cartea Faptele apostolilor (3:12) “... De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?” Petru nici n-a avut de gând să-și atribuie acest merit, vindecarea ologului din naștere, căci în ziua aceea, în Ierusalim, Dumnezeu a făcut această lucrare. La fel este și omul, care este folositor pentru Dumnezeu – este acela, care niciodată nu va căuta slavă pentru sine, ci doar pentru Dumnezeul Atotputernic.

Doar numele Tău să se sfințească, Doamne, în acel bine, pe care îl face robul Tău nevrednic! Păzește-mă de această ispită, ca să nu sun cu trâmbița înaintea mea, pentru ca să nu-mi prezint evlavia de ochii lumii, să nu caut să atrag atenția altora, să nu tind să obțin admirații din partea oamenilor, ținând minte, că Tu nu răsplătești fățarnicii. În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

“... nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni.” (Matei 6:2)