Întrebare:

Ce spune Biblia despre creștinii care-și ascund identitatea la serviciu?

Îmi pare foarte rău că astăzi există situații de genul acesta tot mai des. Un om care se rușinează de identitatea lui de creștin, de fapt, nu înțelege gravitatea acestui lucru.
Domnul Isus a zis așa:

Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. (Luca 9:26)

Trăim vremuri de libertate religioasă, dar rușinea e mai mare decît în timpuri de prigoane. De ce? Pentru că…

Oamenii nu sunt ceea ce pretind a fi

Domnul Isus a zis: “Voi sunteți lumina lumii…”. Dacă ai fost chemat din întuneric la lumină, aceasta va fi vizibil. Credința vie nu poate fi ascunsă. Viața noastră de creștin ar trebui să fie o lumină care atrage pe oameni, ar fi trebuit să fie foarte evident că suntem altfel, gîndim altfel, acționăm altfel. Dar dacă faptele noastre sfinte sună a tăcere, la ce să fie atrași oamenii? Faptele noastre în Hristos trebuie să fie un motiv de a începe o conversație la serviciu.

Voi sînteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămînă ascunsă. Şi oamenii n’aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri(Matei 5:14-16)

Nu ai disciplină de studiu biblic zilnic

Dacă am începe fiecare zi cu un timp special petrecut cu Dumnezeu, să ascultăm de cuvintele lui ziditoare, vom fi înflăcărați, dornici de a împărtăși adevărurile profunde ale Domnului nostru. Este imposibil să taci și să nu împărtășești altora cînd Dumnezeu îți vorbește.

Te rog ferbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvîntul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp…(2 Timotei 4:1-2a)

Cuvîntul ne dă și curaj și chibzuință ce să vorbim, cum să vorbim, cu cine să vorbim. Un om care stă în învățătura lui Dumnezeu va iubi pe oameni și va dori să le vorbească din Cuvînt, indiferent unde nu s-ar afla, la serviciu, acasă, pe stradă etc.

Ești nepăsător față de oameni

Un creștin este un ucenic al lui Hristos, aceasta înseamnă să calci pe urmele Lui, să ai aceleași simțăminte cu ale Lui. Domnul Isus Hristos a slujit oamenilor și toată viața Lui a căutat binele lor. Cel mai mare bine pe care-l poți face unui om este să-i spui despre Hristos, despre viața veșnică, să-i vestești Evanghelia.

Căci mie nu mi- e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă. (Romani 1:16-17)

Îți este rușine

Deseori nu ne mărturisim credința, pentru că ne este rușine de oameni. Ce vor zice despre mine, cum mă vor trata după ce află? Ne este mai mult rușine de ce vor zice oamenii decît să încălcăm porunca lui Dumnezeu? !

Căci Dumnezeu nu ne- a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. Să nu- ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. (2 Timotei 1:7-8)

Mama mea s-a pocăit pe timpul regimului comunist. Ea era profesoară la școala Nr. 1 din Chișinău. Aici învățau mulți copii ai căror părinți ocupau posturi înalte și dacă se afla despre mămica că s-a pocăit, era evident că va fi dată afară. Mămica îndată cum s-a pocăit a început să vorbească cînd la o profesoară, cînd la alta. O făcea atent și înțelept, dar pînă la urmă a aflat șefa de studii și a chemat-o la ea și a vorbit foarte urît cu ea. Atunci mămica a mers direct la directorul școlii și i-a zis deschis că ea e creștină și crede în Domnul Isus acum și, dacă e nevoie, ea își va depune cererea de eliberare din serviciu. Pentru mămica mea era un pas foarte curajos, ea a muncit greu ca să devină profesoară, școala era toată viața ei, iubea copiii și primea o satisfacție enormă de la această profesie. Directorul școlii, cînd a auzit aceasta, i-a zis să stea liniștită că ei au nevoie de așa lucrători, iar uneori o chema și îi cerea sfaturi și o întreba ce vorbește Biblia la anumite subiecte. Șefa de studii a plecat de la școala aceasta și a venit o altă doamnă cu care mămica s-a împrietenit. Dumnezeu întotdeauna onorează oamenii curajoși. Chiar și oamenii îi respectă pe cei hotărîți și statornici.
Dumnezeu să ne ajute să nu ne fie rușine niciodată de Evanghelia lui Hristos!