„Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (Matei 1:18).

Pentru ca să înțelegem mai bine, cele spuse de Matei, trebuie să analizăm obiceiurile iudeilor din vechime, cu privire la căsătorie. În acel context, căsătoriile erau înfăptuite printr-un contract de căsătorie, pe care îl încheiau părinții mirelui, cu părinții miresei. Când ambele părți erau deacord, mirele și mireasa deveneau în ochii societății, soț și soție. Dar ei nu locuiau împreună. Femeia trăia mai departe cu părinții ei, iar soțul – la ai săi, un an întreg. Scopul „acestei perioade de așteptare” a fost să demonstreze credincioșia față de jurământul, pe care l-a făcut mireasa, că se va păstra curată. Dacă în această perioadă ar fi rămas însărcinată, atunci ar fi existat o dovadă că este necurată, și că probabil a fost infidelă soțului. Într-o astfel de situație, puteau să divorțeze. Dar dacă, așteptarea de un an, confirma puritatea miresei, mirele se ducea la ea, la casa părinților miresei, și printr-o ceremonie o aducea la casa lui. Doar atunci, începeau să locuiască împreună, iar căsătoria devenea o realitate fizică. Citind relatarea din Matei, trebuie să luăm în considerare toate acestea.

Maria și Iosif se aflau într-o astfel de perioadă de așteptare, când ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt... Dar cu toate acestea, ei nu au avut relații intime, și Maria i-a rămas credincioasă lui Iosif (Matei 1:20,23). Și măcar că Însuși Maria cunoștea, că sarcina (Starea femeii gravide) ei este de la Dumnezeu, dar cum putea să demonstreze altora aceasta?

Puteau să creadă, că ea este o soție infidelă soțului ei. Putea să fie învinuită pentru una din cele mai mari fărădelegi. Dar nu vedem, ca ea să fie chinuită din cauza aceasta. Înțelegând că este curată, ea a stat liniștită, și i-a predat lucrarea sa Celui, Care judecă cu dreptate! Atrage atenția la răspunsul, pe care Maria l-a dat Îngerului, Care i-a adus noutatea măreață: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea (Evanghelia după Luca 1:38).

Maria exprimă:

1. S-a supus cu încredere autorității Lui Dumnezeu: '„Iată, roaba Domnului... ” Doamne, sunt sub autoritatea Ta, la dispoziția Ta, pentru ca să fac ceea ce-mi poruncești să fac. ' Ea nu protestează, ea nu zice, că aceasta îi poate distruge căsătoria, că poate să-i distrugă reputația, dar Îi încredințează Domnului aceste probleme, și se supune pe deplin voii Lui!

2. A așteptat cu încredere îndurarea din partea Lui Dumnezeu. Ea nu doar este deacord cu aceea, că așa trebuie să fie, dar cu smerenie dorește, ca să fie așa: „Facă-mi-se după cuvintele tale”!

Și noi, precum Maria, în împrejurările și riscurile noastre, atunci, când așteptăm să vină încercări dificile, trebuie ca dorințele noastre să le supunem Cuvântului Lui Dumnezeu, și speranțele noastre să aibă temelia în El! „Facă-mi-se după cuvintele tale”! Anume așa, și nu altfel!

Dumnezeu dorește, ca și noi să ne primim chemarea de la El, să fim pregătiți să ne supunem voii Lui superioare pentru noi, și să căutăm aceea, ce El a promis, nădăjduind în aceea, că Providiența Lui Dumnezeu, la urma urmei le va înfăptui pe toate, care sunt după voia Lui!

- Binecuvântează-mă la aceasta, Dumnezeul Milostiv! Mă predau în mâinile Tale, și aștept, ca toate hotărârile Tale cu privire la mine, să se împlinească! De aceea, te rog, dă-mi harul necesar, pentru ca să înțeleg clar voia Ta. Dă-mi abilitatea să fac ceea, ce-Ți este plăcut! Ajută-mă să împlinesc cu un cuget curat voia Ta, nu voia firii mele pământești, și nu voia inimii mele. Ajută-mă să nu-mi fie frică, să nu mă îngrijorez, când acționez, să nu mă încred în mine, ca să nu falimentez, izbăvește-mă de cel rău, de îndemnurile rele venite de la el (cel rău) și de acțiunile lui rele îndreptate împotriva mea. Căci a Ta este Împărăția, puterea și slava în veci. În numele Fiului Tău și Salvatorului meu Iisus Hristos te rog. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

'Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu... ' (Luca 1:30)