Bunul simț cu privire la salutare
Autor: Alexei Tentiuc  |  Album: fara album  |  Tematica: Adevăr
Resursa adaugata de RepalovVeaceslav in 04/01/2020
    12345678910 0/10 X

Întrebare:

Ce spune Biblia despre salutare, mai ales despre salutarea între creștini?

Biblia, mai ales epistolele, sunt pline de salutări. Orice epistolă din Noul Testament se începe cu un salut și se încheie prin trasmitere de saluturi.

 

“Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!”(Romani 1:7b)

La sfârșitul Epistolei către Romani, Pavel dedică un întreg capitol pentru a transmite salutări celor dragi. Citez mai jos doar o parte mică din acest capitol:

“Spuneți sănătate Priscilei și lui Acuila, tovarășii mei de lucru în Hristos Isus, cari și-au pus capul în joc, ca să-mi scape viața. Le mulțumesc nu numai eu, dar și toate Bisericile ieșite dintre Neamuri. - Spuneți sănătate și Bisericii care se adună în casa lor. -Spuneți sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos. Spuneți sănătate Mariei, care s-a ostenit mult pentru voi. - Spuneți sănătate lui Andronic și lui Iunia, rudele mele și tovarășii mei de temniță, cari sânt cu vază între apostoli. Ei au venit la Hristos mai înainte de mine chiar.”(Romani 16:3-7)

Interesant că prin transmiterea de salutări Pavel nu numai că îi salută, dar se folosește de această ocazie ca să aprecieze lucrarea pe care o face fiecare din ei. Deci, salutul este mai mult decât un simplu “Bună ziua!” sau “La revedere”.

Salutul este un mod de a-ți arăta respectul și aprecierea față de cineva.

După ce a salutat în jur de 26 de persoane în acest capitol, Pavel, ca să nu scape pe nimeni din vedere, le poruncește următoarele:

“Spuneți-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă. Toate Bisericile lui Hristos vă trimit Sănătate.” (Romani 16:16)

Salutarea este o poruncă. Creștinii din Biserica primară se salutau cu o sărutare sfântă. Indiferent de popor, salutul este un fel de a-ți arăta respectul față de altă persoană. După ce Pavel a transmis salutările sale la fiecare pe nume, de la versetul 21 vedem că nici cei care erau cu el nu au dorit să încheie epistola fără ca să salute și ei pe destinatari. Astfel de la versetul 21 găsim scrise următoarele:

“Timotei, tovarășul meu de lucru, vă trimite sănătate; tot așa și Luciu, Iason și Sosipater, rudele mele. Vă trimit sănătate în Domnul eu, Terțiu, care am scris epistola aceasta. - Gaiu, gazda mea și a întregei Biserici, vă trimite sănătate. -Erast, vistiernicul cetății, vă trimite sănătate; tot așa și fratele Cuart. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin.” (Romani 16:21-24)

Cât de frumos creștinii se salutau unii pe alții. Dacă au putut ei transmite salutări de la distanță, prin intermediul unei scrisori, cum credeți că s-ar fi salutat dacă se vedeau față în față? Salutul este un mod de a-ți arăta respectul, o posibilitate de a încuraja pe cineva, de a dărui un zâmbet, o îmbrățișare, de a da cinste celui ce-i ești dator cu cinste, așa cum spune și Scriptura:

“Dați tuturor ce sânteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea.” (Romani 13:7)

Am fost odată martor la o situație foarte neplăcută. Cineva a venit la o ședință de lucru, a unei organizații creștine, a stat la ședință, apoi s-a salutat cu cei ce au venit să-l salute, după care a plecat fără măcar să se apropie și să salute conducătorii acelei organizații… M-am gândit că nici la necredincioși nu se face așa, dar mai ales la copiii lui Dumnezeu… O astfel de purtare este dovada lipsei totale de bun simț, dar cred că este și o problemă spirituală. Un om ce are inima plină de mulțumire, bucurie, pace, el abia așteaptă să strângă mâna celorlalți și să le ureze și lor aceste lucruri. Ba mai mult, Biblia zice:

“Să te scoli înaintea perilor albi, și să cinstești pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sînt Domnul.” (Leviticul 19:32)

Perii albi erau un semn nu numai al bătrâneții, ci și al înțelepciunii, al autorității. Faptul că lucrezi sub conducerea cuiva și tu nu ai nici măcar bunul simț să te apropii să dai “cinste” printr-un salut, aceasta, potrivit cu același verset de mai sus, arată că, de fapt, tu nici de Dumnezeu nu te temi. Dumnezeu ne învață să ne sculăm, în semn de cinste și respect față de perii albi, și să cinstim pe toți oamenii, mai ales pe cei ce sunt într-o poziție mai înaltă decât noi. Nu trebuie să o faci pentru că ei ți-o cer, ci este o manifestare tot spre binele și liniștea sufletului tău. Fariseii și cărturarii se îmbrăcau în haine lungi și mergeau prin piețe, anume cu scopul de a fi văzuți și oamenii să le facă plecăciuni (Luca 20:46). Pentru ei plecăciunea oamenilor era prioritate, dar eu nu vorbesc despre o astfel de “cinste”. Oamenii aceea făceau plecăciuni, de ochii fariseilor, dar în inimă ei nu aveau nici cel mai mic respect. Eu vorbesc despre atitudinea unei inimi curate și împlinite cu Dumnezeu, o inimă care cu bucurie își arată respectul și aprecierea față de oameni, din dragoste curată și nu cu prefăcătorie. De altfel, apostolul Pavel a zis ucenicilor săi:

“N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.” (1Tesaloniceni 2:6)

Purtarea ta fără respect te afectează pe tine în primul rând. Tu singur îți faci rău și un copil de Dumnezeu nu trebuie să se poarte așa…

Totuși….

Nu fă abuz de atenția celor din jur

Există și o limită de care trebuie să fim conștienți. Sunt două extreme aici (Oamenii sunt tentați să cadă în extreme și tot mai puțin să mențină o balanță). Dacă unii sunt gata să-și șteargă umărul de tine fără să se salute, atunci alții când se apropie, cer toată atenția doar la ei. Aceasta după mine tot este o lipsă de bun simț. Când păstorul stă cu cineva de vorbă și vine cineva și dă buzna în discuția lor, se salută, îl ia de mână și îl trage într-o parte, pentru că el are o vorbă importantă să-i spună, aceasta este tot lipsă de bun simț. Respectă pe toți oamenii și este frumos în cazul acesta să aștepți puțin și apoi, după ce termină discuția, să te apropii și să saluți.

Fii foarte atent să nu fii nici din aceea care când se apropie să se salute, țin la vorbă și povestiri fără sens, până când păstorul sau persoana dată nu mai știe cum să-ți spună că el trebuie să plece. Nu fă abuz de atenția cuiva, ci fii înțelept.

 

Vreau să închei cu acest verset care zice:

“Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului!”(1Pet 2.17)

Dumnezeu să ne ajute să cinstim pe toți oamenii, să iubim pe frați și prin aceasta să arătăm că noi ne temem de El!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1904
  • Export PDF: 1
Opțiuni