Ține minte, 'Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră... ”' (Exod 32:1). Privește ce a făcut Aaron în această situație: „Aaron le-a răspuns: Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine. Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!” (Exod 32:2-4)

Ei și-au făcut un idol din binecuvântările Lui Dumnezeu, din trofeele din Egipt. Dar cu părere de rău, Aaron a făcut aceasta, dar el trebuia să se ridice pe munte cu Moise. El a fost glasul lui Moise. În trecut, el de fiecare dată era de partea lui Moise, a fost martorul tuturor minunilor și necazurilor mărețe. Dar atunci, el s-a temut de oameni, și le-a dat ceea ce doreau. N-am văzut, ca el să le zică vreun cuvânt, că nu este deacord cu propunerea lor; nu i-a mustrat pentru încăpățânarea lor, nu i-a explicat, ca ei să înțeleagă că păcătuiesc, și că procedează ca niște nebuni, dar le-a împlinit pofta păcătoasă. El s-a temut de oameni mai mult decât de Dumnezeu. Aceasta l-a făcut un lider slab, și de aceea s-a lăsat manipulat de mulțime. Când Moise s-a opus lui Aaron, Aaron a învinuit poporul, care l-a speriat.

'Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău. Ei mi-au zis: ‘Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!’ Eu le-am zis: ‘Cine are aur să-l scoată!’ Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta.”' (Exod 32:22-24)

Aaron nu și-a recunoscut vina. Da, nota pe care a pus-o poporului era corectă. A fost ideea lor, ci nu a lui Aaron. Dar, când s-a speriat, el n-a fost suficient de puternic, ca să distrugă frica de mulțime, și să-i conducă pe calea cea dreaptă. El a fost robit de frica de oameni.

Liderii, care se tem de oameni, vor da înapoi, și vor da oamenilor, ceea ce ei doresc, și nu vor împlini nevoile (duhovnicești și fizice) oamenilor! Astfel de oameni devin o pradă ușoară pentru frică. Nu importă cât de des acest lider zice că Îl iubește pe Dumnezeu, și pe poporul Lui, atâta timp, cât îi este frică de oameni, el niciodată nu va vedea schimbări adevărate, nici în el însuși, și nici în oamenii, pe care îi conduce!

Omul, care are un respect deosebit față de Dumnezeu, atrage atenția la ceea ce vorbește Dumnezeu despre el. Omul, care se teme de oameni, se concentrează mai mult la aceea, ce se vor gândi alții despre el, ci nu Dumnezeu; el Îl întristează pe Dumnezeu, pentru ca să nu-i supere pe oameni.

Ai ca scop, să rămâi faimos (renumită)? Le dai oamenilor ceea ce ei doresc, ca să nu-i superi, dar în același timp Îl întristezi pe Dumnezeu? Nu te scuzi pentru deciziile rele luate, gândind aproximativ așa: „Nu dorim să rănim oamenii,” sau „Este cel mai bun lucru, pe care îl putem face pentru toți”, sau “Vom putea să slujim la mai mulți oameni, dacă vom proceda în așa fel” etc. Împărăția Lui Dumnezeu – nu este democrație. Este împărăție! Popularitatea nu este importantă. Este important adevărul Lui Dumnezeu!

Salvatorul ne-a învățat: „Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui... ” (Matei 6:33). Să punem interesele Lui Dumnezeu pe primul loc, și să ne încredem în conducerea Sa!

• Domnul să te binecuvânteze la aceasta! Puterea Lui să te sprijine, ca să fii tare în duhul tău, și să te ajute, ca să nu te lași manipulat(ă) de presiunea oamenilor, care nu caută ceea ce-I este plăcut Domnului! Împărăția Lui să fie prioritatea ta, ci nu părerile și poftele rele ale oamenilor! Slava Lui să fie unica intenție a inimii tale de a acționa! În numele Lui Iisus Hristos, Domnul nostru, Care a împlinit tot ce i-a poruncit Tatăl Ceresc, și Care este vrednic de slava superioară, și Care a primit-o, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Anonim

„Să ai un respect deosebit față de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El... ” (Deuteronomul 10:20)