'Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”

şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei. ' (Psalmul 18:1-3)

Salvându-se de Saul, care dorea să-l omoare, David își găsea adăposturi în stâncile și peșterile acelui pământ. În acest psalm, David Îl numește pe Dumnezeu stânca lui. Dumnezeu ne dă o protecție sigură și este imposibil să-L distrugem pe Dumnezeu! Când greutățile ne amenință „că ne vor îneca,” trebuie precum David să alergăm la Domnul și să găsim acolo adăpost!

De asemenea, Dumnezeu este cetățuia lui David! Cetatea – o întăritură, în care ne ascundem de vrăjmași. Este locul, unde ne aflăm sub protecția Lui Dumnezeu, de acolo vedem și ne văd pe noi, dar nimeni dintre oameni, nu poate să ajungă la noi, când suntem acolo.

De asemenea, David Îl numește pe Dumnezeu scut, care reprezintă o parte componentă a echipamentului unui ostaș și o protecție de la atacurile vrăjmașului!

De asemenea, Dumnezeu este tăria, care îl salvează! Dumnezeu era o armă pentru David, Care îl apăra pe David de vrăjmași.

Dumnezeu nu pur și simplu este peste tot. El este lângă noi, ca un scut în timpul războiului, și puterea pentru protecție! El ne înconjoară, ca niște munți, ne protejează ca într-o cetate, în pace și liniște! În Dumnezeu este totul, de ce are nevoie poporul Său, de ce avem nevoie noi în toate greutățile și pericolele din viața noastră!

Suferința ne motivează să ne rugăm. Dragostea față de Dumnezeul Tare, să fie puterea rugăciunilor și nădejdei noastre în vremurile dificile! (Psalmul 18:1) Să chemăm numele Lui!

• Doamne! Te slăvesc! Tu – scutul meu, tăria, care mă salvează, cetățuia mea, și stânca mea în timpul necazului! Nu există vreun adăpost mai sigur, decât Tine, Doamne! De la Tine vine puterea mea și izbăvirea mea! Umple-mi inima cu o dragoste și mai mare față de Tine și cu bucurie din pricina că ești perfect! Ai milă de mine, izbăvește-mă și „urcă-mă pe munte”, căci Tu ești adăpostul meu! În numele Lui Iisus Hristos te rog. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

„Numele Domnului este un turn tare;
cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.” (Proverbele 18:10)