Doresc să încep cu o analogie. Cocostârcul a decis să zboare la mal, după melci. Ca de obicei, el săpa în nisip cu ciocul, ca să scoată melcii. Până când cocostârcul făcea aceasta, și prindea melci, din cer a venit o lebădă foarte frumoasă. A zburat pe lângă cocostârc și a zis: „Când te vei sătura, n-ai dori să zbori cu mine la cer?” Cocostârcul, continuând să strângă melci, a răspuns: „Cu ce se aseamănă cerul?” Lebăda a răspuns: „O, este un loc foarte frumos.” Și cu încântare a început să-i explice, cât de minunat este acel loc. Tot acest timp, cocostârcul, nici măcar o singură dată nu a ridicat capul în sus, dar tot timpul zbura de-a lungul malului și căuta melci. În sfârșit, cocostârcul a întrebat: „Acolo vor fi melci?” Lebăda a răspuns: „Nu, melci acolo nu vor fi.” Cocostârcul, ridicând încă un melc, a zis: „Atunci, nu doresc să zbor acolo!”

Cerul, fără „melcii”, cu care s-a obișnuit, nu este atât de atrăgător pentru „cocostârc.” Dar pentru „lebădă”, este un loc minunat, și spre cer tinde cu toată inima ei. Biblia ne vorbește: „Deci, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați, umblați după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta Lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, ci nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:1-2)

Hristosul din Cer – cu mult mai atractiv decât „melcii” (vorbind la figurat) de pe pământ! „Fiul (Iisus Hristos) – oglindirea slavei Tatălui Ceresc, şi întipărirea Fiinţei Lui şi Care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor (ne-a curățit de păcate) şi a şezut la dreapta Măririi (la dreapta Celui Preaînalt), în locurile preaînalte... ” (Evrei 1:3). Dumnezeirea Lui, atotputernicia Lui, mila Lui măreață față de noi și măreția Lui împărătească, trebuie pur și simplu să ne aducă entuziasm și trebuie să ne ocupe mintea noastră!

„Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Un cercetător așa a transmis semnificația profundă a acestui text: „Gândiți-vă – tare ca metalul, ca betonul – despre lucrările Lui Dumnezeu. Hotărârea ta (hotărârea de a împlini acest verset - „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”) să fie neclintită și perseverentă, să nu cedezi indiferent de circumstanțe.”

Te-a trezit Dumnezeu la o viață cu Hristos? Într-adevăr ai înviat cu El? Dacă da, atunci cu ce ești cel mai mult preocupat(ă)? Spre ce tinzi? Despre ce te gândești mult? Nu au devenit pentru noi „melcii” noștri (vorbind la figurat) mai apropiați și mai dragi decât Hristos în slavă?

Poate să ne pară că nu ne simțim vinovați, când este vorba, despre toate cele spuse mai sus – dar cum îți folosești timpul? De exemplu, câte ori, pentru interesele serviciului tău, afacerii tale, sau pentru vreo activitate personală, ai omis posibilitatea de a fi în prezența Domnului (atunci, când se aduna biserica împreună, grupul de rugăciune, sau de studiere a Cuvântului Lui Dumnezeu – Biblia), ai omis oportunitatea de a-l sluji pe cel apropiat, de a-i împlini nevoile lui... ?

Câte ori, timpul destinat pentru a fi cu Dumnezeu doar în doi, a fost irosit pentru altceva? Hristos în Slava Sa a fost pus de mulți pe „locul doi” în inima lor, în viața lor. De ce să nu cauți mai întâi de toate – pe El, puterea Lui, mila Lui, perspectiva Lui cu privire la orice lucrare de-a ta, iar apoi să planifici, și să acționezi? Ce este prioritate în viața ta? La care comoară este lipită inima ta? Cine, sau ce îți ocupă cel mai mult mintea astăzi?

• Doamne, într-adevăr îmi pare foarte rău, că „melcii”, cu care m-am obișnuit – starea inimii mele. Mă căiesc sincer cu privire la aceasta! Iartă-mă. Vindecă-mi inima. „Melcii” mei să nu devină mai dragi decât Tine! Ajută-mă cu atenție să selectez ceea, ce permit să-mi ocupe locul în inima mea! Schimbă-mi gândirea și îndreapt-o spre Tine, spre cer, unde ești Tu! Sprijinește din cer năzuința mea către Tine, căutarea intereselor Tale, voii Tale pentru viața mea pământească scurtă! Mă rog în numele Domnului și Salvatorului meu măreț, Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!

Îmi însetează sufletul după Tine... ” (Psalmul 63:1)