„De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate! ... Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş... ” (Psalmul 78:40,42)

Cartea Psalmii a fost cartea de cântări a copiilor lui Israel. A fost arma închinării lor, dar de asemenea a fost una din armele învățământului teologic. În aceste cântări, poporului Lui Dumnezeu, din nou și din nou i se aducea aminte, Cine era Dumnezeu pentru strămoșii lor, și Cine continua să fie pentru ei, ca ei să alerge la Dumnezeu și „să-și aducă aminte că Dumnezeu este Stânca lor
şi că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul lor.” (Psalmul 78:35)

Să-L ținem minte pe Domnul. Să ținem minte ce a făcut Domnul la marea Roșie. Să ținem minte faptele mărețe, semnele și minunile Domnului. Să ținem minte trecutul și să ne îmbărbătăm în prezent. „Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale. Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?” (Psalmul 77:11-13)

Uneori încrederea noastră în promisiunea Lui Dumnezeu slăbește, pentru că avem o memorie de scurtă durată. Mulți nu privesc cu recunoștință, la ceea ce-a făcut Dumnezeu în trecut – cum i-a izbăvit, cum i-a sprijinit, și cum S-a manifestat, ca ei să treacă cu înțelepciune și cu bine, peste toate lucrurile de care au parte în viață, curbele și răscrucele deosebite din viață. Și desigur, unii uită să privească înapoi spre Cruce – demonstrarea definitivă și permanentă a dragostei Lui Dumnezeu, a înțelepciunii Lui, și a faptului că Domnul este demn de încredere.

Acolo, odată pentru totdeauna, El ne-a dat de înțeles, că Și-a ținut, și Își va ține din nou Cuvântul Său, pe care ni l-a dat! „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32) Putem să ne imaginăm, că El nu ne va da puținul, chiar dacă ne-a dat ceva foarte mare (Pe Fiul Său – Iisus Hristos)? El ne-a dat un dar atât de măreț, când am fost vrăjmașii Lui. Oare va refuza să ne deie vreun bun, când am devenit prietenii Lui și copiii Lui? Foarte important! (Domnul nu este obligat să ne scape de suferințe aici pe pământ, chiar dacă Îl ascultăm! Comorile din cer tot sunt bunuri; suferința, pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ca să ne desăvârșească, de asemenea este un bun etc.)! Acela, Care ne-a pregătit cununa (care este veșnică) și Împărăția, fără nici o îndoială, ne va da tot de ce avem nevoie, ca noi să putem trece peste tot ce va fi în drum spre această Împărăție!

Îți este greu să te încrezi în Dumnezeu, cu privire la ceea, prin ce treci acum? Atunci, petrece puțin timp, cugetând despre ce-a făcut Dumnezeu pentru tine în trecut, ca să-ți poți aduce aminte, cine este El... chiar și acum!

• Doamne! Este foarte mare numărul bunătăților, pe care mi le-ai dat în viața mea, din milă față de mine! Recunosc că am fost nemulțumitor(-oare). Iartă-mă, că uit mâna Ta, care mă izbăvește! „Dar Tu ești un Dumnezeu, Căruia Îi place să ierte, îndurător și milostiv, îndelung răbdător (încet la mânie), și bogat în bunătate” (Neemia 9:17). Mă încred în Tine, în această etapă din viața mea, cred că Tu nu te schimbi și cred că ai putere să faci, ca toate greutățile din viața mea, să lucreze spre binele meu, dacă Te voi iubi cu o dragoste necondiționată, greutățile din viață vor lucra spre binele meu! Mulțumesc pentru toate! În numele Lui Iisus Hristos te rog. Amin.

Autor: Anonim

„Dar tot voi lăuda lucrările Domnului,
căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;” (Psalmul 77:11)