Iuda, îndemn către Biserica Domnului!

Între credincioși s-au strecurat o serie de oameni care au căzut din Harul lui Dumnezeu și sunt caracterizați de următoarele:
1. Sunt lipsiți de evlavie, fac din harul lui Dumnezeu un mijloc de-a trăi în păcat, tăgăduiesc pe Hristos Domnul
– oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos. ( Iuda v3)
2. Trăiesc în păcate sexuale. Trăiesc în răzvrătire față de autorități
– 7. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. 8. Totuşi oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile. (Iuda v7,8)
3. Ei sunt conduși de firea pamântească disprețuind lucrurile duhovnicești, voia lui Dumnezeu
– batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte. (v10)
4. Au un caracter plin de invidie, mândrie, se implica în lucrări potrivnice voii lui Dumnezeu, se împotrivesc Duhului Sfant.
– Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! (v11)
5. Profită de biserică, însă sunt un pericol pentru credincioși, nu au o viață duhovnicească și n-au statornicie în învățătura sănătoasă, n-au rod în viața lor, morți spiritual, rezultatul vieții lor aduce rușine bisericii
– 12. Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi; 13. nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. (v12-13)
6. Întotdeauna sunt cârtitori, nemulțumiți, trufași, lingușitori, batjocoritori, firești, lucrează la dezbinarea bisericii, oameni care n-au Duhul Sfânt.
– Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig. (v16)
-18. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. 19. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul. (v18-19)

Atitudinea noastră față de astfel de oameni trebuie să cuprindă:
a) Mustrarea unor astfel de oameni  (Mustrați pe cei ce se despart de voi)
În textul original sensul acestui imperativ (kai hous men eleate diakrinous) indică mai degrabă atitudinea pe care trebuie să o aibă cei credincioşi faţă de cei ce se clatină în credinţă, însemnând îngăduinţă, îndurare, milă sau compasiune. În Biblia NTR (Noua traducere a Bibliei în limba Română), acest verset este tradus prin: „ Fiţi îngăduitori cu cei ce se îndoiesc” (Iuda 22).
b) Să cauți să mântuiești pe unii din ei cu îndrăzneală (căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc)
c) Să ai milă de acești oameni, încercând recuperarea lor cu precauție (frică), având grijă să nu fi ispitit tu însuți de satana prin cel căzut, prin păcatul lui.
22. Mustraţi pe cei ce se despart de voi; 23. căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.  (v22-23)

Simion Ioanăș