Isus Păstorul meu și implicațiile acestui fapt Ps 23 (prima parte)

Psalmii 23:1. (O cântare a lui David.) Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. 2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; 3. îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. 4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. 5. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. 6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Psalmul 23 este un Psalm a lui David, inspirat din viața lui trăită ca păstor la oi. David prin acest poem pune în evidență relația lui personală cu Domnul, încrederea lui în Domnul și implicațiile minunate din viața lui David, referitor la faptul că Domnul este Păstorul lui. Când David începe acest psalm folosește Numele Iahve, numele divin, reprezentat prin patru consoane ale alfabetului ebraic, care se traduce ca Eu sunt.
David a folosit mult în alți psalmi Numele lui Dumnezeu Elohim, însă în Psalmul acesta Numele folosit Iahve parcă este o încununare a lui Dumnezeu, descoperit ca Păstorul lui David și arată unicitatea Păstorului, adică veșnicia lui Dumnezeu, atotputernicia lui Dumnezeu, prezentarea lui ca Standard Absolut și Model de Sfințenie.
În Noul Testament, Cel care se Prezintă ca Păstorul cel bun este Hristos Domnul, Mântuitorul nostru, Cel care și-a dat viața pentru oile Lui, care este prezentat de David și alți psalmiști, în psalmii pe care noi îi cunoaște cu numele de mesianici.

Ce implică faptul că Isus este Păstorul meu?

A. Implică să fii în grija Păstorului, să faci parte din Turma Lui

Doresc să privim astăzi la descrierea aceasta poetică a lui David, la prezentarea lui Dumnezeu prin acest tablou al Păstorului care se îngrijește de oile lui și ce implicații au adevărurile din acest psalm în viața noastră:

1. Între David și Dumnezeu era o relație personală profundă

Psalmii 23:1. (O cântare a lui David.) Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
David știa că soarta oricărei oi este în mâna păstorului turmei, de aceea proclamația lui este ca o laudă, vedeți cine este Păstorul meu, Proprietarul Meu, Călăuza mea!
Domnul Isus spunea referitor la acest adevăr:
Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, (Ioan. 10:14)
Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine. (Ioan. 10:27)

Ce implică o relație personală profundă cu Domnul?

a) Înseamnă că la un moment dat în viață L-ai cunoscut personal pe Domnul
Cunoașterea personală înseamnă o întâlnire personală cu Dumnezeu care m-a marcat și de atunci am început o relație profundă cu El.

David
1Samuel 17:33. Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” 34. David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, 35. alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. 36. Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu.” 37. David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te, şi Domnul să fie cu tine!”

Saul din Tars

Faptele Apostolilor 9:1. Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2. şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” 5. „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” 6. Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

Domnul Isus spune că cei care intră într-o relație personală cu El, ascultă glasul Lui, El îi cunoște și pe urmă ei îl urmează.
Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine. (Ioan. 10:27)

b) Cunoașterea personală implică auzirea Evangheliei, credința în Domnul Isus și pocăința
Vestea bună este că El și-a dat viața pentru noi, pentru păcatele noastre, Dumnezeu coborât pe pământ ca să plătească păcatele noastre, pentru ca noi să fim salvați din starea de păcat și să trăim pentru El.
Să ne gândim că așa a vrut Dumnezeul veșnic să intre în relație cu noi oamenii, să ne redea demnitatea, coborând aici prin Hristos Domnul și dându-și viața pentru noi.
Ioan 10:11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. 12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. 13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. 14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, 15. aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.

Ca să intri într-o relație personală cu Dumnezeu, trebuie să crezi Evanghelia, să te pocăiești de păcatele tale și să începi o viață nouă trăită în ascultare de Domnul.
Fiecare om care recunoaște drepturile Domnului asupra vieții lor și doresc să i-o încredințeze ca proprietate absolută, trebuie să renunțe la el și să-i predea autoritatea asupra vieții lui Domnului Isus.
Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze. (Marc. 8:34)

2. David se încredea categoric în modul în care Dumnezeu se ocupa de El
Psalmii 23:1…. nu voi duce lipsă de nimic. 2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; 3. îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său

David nu se referea aici la bogăția materială, ci privea la siguranța lui și încrederea în ceea ce Dumnezeu dă sufletului lui ca hrană și protecție, ca și păstor bun.
Oile pot avea stări de neliniște cauzate de atacatori, paraziți, foame, sete, chiar alte oi agitate în jur, de aceea păstorul are foarte mare importanță pentru siguranța și liniștea turmei, chiar prezența simplă pe câmp dă siguranță.

Ce implică încrederea în Dumnezeu și purtarea de grijă a Lui, pentru noi?

a) Implică siguranța sufletului, pacea interioară, într-o lume a frământărilor.
Trăim într-o lume în care oamenii caută neîncetat garanții cu privire la siguranța lor. Ei sunt fără odihnă, nehotărâți, confuzi, lacomi, avizi să posede tot mai mult și totuși niciodată satisfăcuți în sufletul lor.
Veniți la Mine, toți cei truditi și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. (Mat. 11:28)
Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. (Evr. 11:1)
2 Tim 1:7. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.
b) Implică hrana sufletului și sățietatea lui, într-o lume flămândă și goală de Adevăr
Ps 119:102. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. 103. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! 104. Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. 105. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. 106. Jur – şi mă voi ţine de jurământ – că voi păzi legile Tale cele drepte. 107. Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău!
Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viața. (Ioan. 5:24)

c) Implică asigurarea celor necesare pentru sănătatea spirituală sufletului
Atunci când oile nu au apa necesară se deshidratează, apare neliniștea, boala, slăbirea și alte consecințe grave. Abilitatea păstorului este foarte importantă și de multe ori în zonele aride se scoală de dimineață și duce oile la pășune, iar roua de pe iarbă ajută la hidratare.

Dumnezeu ca un Păstor bun se îngrijește de noi să rămânem sănătoși primind apa vieții de la Domnul, hrănindu-ne zilnic cu Cuvântul și fiind călăuziți de Duhul Său la ape curate, de odihnă și nu pline de noroi și impurități.
Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2Cor. 3:18)

d) Implică înviorare atunci când sufletul trece prin probleme
Oile de multe ori pot cădea, când cad pe spate de multe ori cu picioarele în sus se străduiesc cât pot însă nu pot să se ridice, întârzierea păstorului le pot aduce moartea.
De multe ori când oile cad din cauza lânii prea lungi sau a grăsimii de multe ori.

Lâna este simbolul vechii vieți a eului, care crește prea mult de multe ori agață tot și ne face să cădem.
Ps 42:11. Pentru ce te mâhnesti, suflete, și gemi înauntrul meu? Nădăjduieste în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.
Luca 15:3. Dar El le-a spus pilda aceasta: 4. „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte? 5. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; 6. şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”
e) Implică îndreptare și mustrare din partea lui Dumnezeu
Oile au obiceiuri foarte îndărătnice, lăsate de capul lor urmează același poteci distrugând pășunea, pasc până distrug iarba, își murdăresc propriul teren până ce-l infectează cu boală și paraziți. David fiind el păstor a înțeles bine rolul important al unui păstor pentru ca pășunile să nu fie distruse și ca oile să nu ajungă bolnave, cât de important este rolul păstorului în toate acestea.
În toată viața noastră de creștini, noi trebuie să călcăm pe urmele Domnului, să lepădăm egoismul, chipul acestei lumin și să-L urmăm pe Domnul, astfel cu siguranță vom putea să trăim feriți de marile capcane ale celui rău.
Prov 14:12. Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. –
Ioan 14:6. Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău. (Ps. 119:9)
Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni de pedepsele Lui. (Prov. 3:11)

Păstorul nostru minunat vrea astăzi să te ia în grija lui minunată, nu pentru o zi două, ci pentru veșnicii.
Ca să fie Păstorul tău, trebuie să începi o relație personală cu El, nu una oarecare, ci una profundă, crezând Evanghelia, pocăindu-te și trăind în ascultare de Cuvântul Lui.
Trebuie ca tu personal să stai față-n față cu El, să recunoști că te-ai rătăcit în păcat și să intri sub autoritatea Lui, în Turma Lui.
Ne putem verifica fiecare dintre noi dacă într-adevăr suntem parte din Turma Marelui Păstor Hristos Domnul:
Ne încredem categoric în Modul în care Păstorul se ocupă de noi.
Într-o lume a frământărilor, avem noi siguranța sufletului, pacea interioară.
Într-o lume goală de Adevăr, cum suntem noi vizavi de Hrana zilnică, ne hrănim cu ce ne pune Domnul la dispoziție?
Ne lăsăm noi călăuziți de Duhul Sfânt la ape curate, într-o lume a pericolelor și ereziilor?
Atunci când trecem prin probleme alergăm la Unicul Păstor care ne poate înviora sufletul, la cel care ne ridică din căderi, acceptăm mustrarea și îndreptarea Lui?

Simion Ioanăș