Păcatul (Rom. 6:23)

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plat[ al lui Dumnezeu este via’a veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom. 6:23)

Păcatul este lipsa de conformitate față de legea lui Dumnezeu, față de Învățătura apostolilor dată de Dumnezeu Bisericii, față de Cuvântul lui Dumnezeu, prin faptă, morală sau atitudine.
În ebraica exista patru rădăcini principale ale cuvântului. Cel mai frecvent utilizat este ht’ (חָטָא transliterat chata, fonetic khaw-taw’) și împreună cu derivatele lui el redă ideea de-a nu lovi o țintă sau a devia de la direcția propusă.
Principalul termen folosit pentru păcat în Noul Testament este hamartia, care este echivalent cu ht’ din ebraică. În greaca clasică este folosit cu sensul de-a nu lovi o țintă sau de-a lua un drum greșit.
Alti termini folosiți cu sensurile lor sunt:
paraptoma = eroare de măsură, gafă, nelegiuire
parabasis = călcare de lege, a trece dincolo de norma acceptată
Asebeia = lipsa de evlavie
Anomia = fărădelege, dispreț față de lege
Kakia și poneria = depravare morala și spirituală
adikia = nedreptate, strâmbătate, nelegiuire etc, folosite pentru un rău făcut aproapelui
1. Clasificarea păcatului
a. După modul în care sunt comise: există păcate cu voie (cu știință ) și fără voie. Și unele și altele sunt condamnate de Dumnezeu, însă cele cu voia mai mult.
b. Există păcate de comitere și de omitere.
De comitere, sunt atunci când facem ceea ce nu este permis: uciderea, minciuna, ura, mândria, clevetirea, etc.
De omitere, este atunci când nu facem ceea ce trebuie făcut: lipsa de rugăciune; refuzul de-al ajuta pe cel aflat în nevoie; refuzul de a lucra pentru Domnul.
c. Păcate săvârșite cu fapta
– cu vorbirea (vorbele murdare, minciuna, bârfa, blesteme etc) și cu gândul sau atitudinea (ura, resentimentul, fățărnicia, mândria, lăcomia, îngrijorarea, îndoiala, necredința etc)
2. Consecințele păcatului
A. Stricăciunea (degradarea)
Omul posedă o natură coruptă care se degradează mereu.
Aceasta stricăciune înseamnă absența asemănării morale cu Dumnezeu, înseamnă prezența unor tendințe puternice către păcat.
Deși teoretic există posibilitatea ca omul să nu păcătuiască, practic omul este incapabil prin propria sa putere să reziste ispitelor și să facă binele. Omul nu poate scăpa de păcat fiindcă el moștenește natura păcătoasă.
B. Vinovăția
Este sentimentul de auto-condamnare a omului, bazat pe dezaprobarea lui Dumnezeu față de păcat. Este conștienta faptului că el merită sa fie pedepsit, datorită faptului că a încălcat legea morală a lui Dumnezeu.
Atunci când omul își simte vinovăția datorită păcatului, există tendința de-a ascunde responsabilitatea față de acel păcat.
Există grade diferite de vinovăție. Unele păcate produc o vinovăție mai mare decât altele, necesitând o condamnare mai mare.
Vinovăția este direct proporțională cu gradul de iluminare și cu cunoștiința pe care cineva o are.
C. Robia sau sclavia
Păcatul robește (Ioan cap 8:34-36)
Numai Domnul Isus poate elibera de robia păcatului. În Romani 6, Pavel aduce la cunoștință ca omul este fie rob al păcatului fie rob al neprihănirii.
D. Suferința
Păcatul aduce suferință atât pentru păcătos cât și pentru alții în jurul său. Cea mai mare parte a suferinței umane din această lume se datorează păcatului. (Gen 3:17-19)
E. Orbirea morală și spirituală
Omul despărțit de Dumnezeu este orb din punct de vedere moral și spiritual (Ioan 8:12)
Omul în rebeliunea sa față de Dumnezeu, s-a scufundat tot mai mult în întuneric (2 Cor 4:34)
F. Moartea
Trei aspecte ale morții:
a. Moartea fizică -Despărțirea trupului de partea spirituala
b. Moartea spirituală -Despărțirea omului de Dumnezeu (Efes 2:1)
c. Moartea veșnică sau moartea 2-a înseamnă despărțirea definitivă de Dumnezeu.
Ca să nu avem parte de moartea veșnică noi trebuie sa experimentăm o altă moarte, moartea față de păcat.
ROM 6:10. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 12. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

Simion Ioanăș