Sabatul și creștinul Coloseni 2:9-17
Coloseni 2:9. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. 10. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. 11. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, 12. fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi. 13. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. 14. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. 15. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. 16. Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, 17. care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.

Ebraica sabbat, termenul derivă din rădăcina sabat, “a înceta”, “a sista”
Exod 20:8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Este folosit un limbaj figurativ, pentru că Dumnezeu nu este un muncitor extenuat care să aibă nevoie de odihnă, însă El este un model ca omul să-l urmeze, aici se avea în vedere odihna omului în Hristos Isus.

Geneza 2:2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
Aici întâlnim rădăcina “sabat” de unde derivă cuvântul sabbat și are sensul că Dumnezeu “a sistat” lucrarea Lui.

„1. Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai şi a zis: 2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat în cinstea Domnului. 3. Şase ani să-ţi semeni ogorul, şase ani să-ţi tai via şi să strângi roadele. 4. Dar anul al şaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via.” (Lev 25:1-4)

„Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul, şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.” (Deut. 5:14)

„Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului său.” (Exod. 31:14)

Numeri 15:32. Când erau copiii lui Israel în pustiu, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului. 33. Cei ce-l găsiseră strângând lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea. 34. L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă. 35. Domnul a zis lui Moise: „Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.” 36. Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise, Domnul.

1. Sabatul era o prefigurare a odihnei în Hristos, odată cu venirea Domnului, sabatul nu mai este o obligativitate pentru cei care sunt ai Lui.
Evrei 4:4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” 5. Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!” 6. Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, 7. El hotărăşte din nou o zi: „astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” 8. Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9. Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11. Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.

Odihna noastră este odată cu venirea Domnului în Hristos
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. (Mat. 11:28)
Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. (Evr. 4:9)

Hebrews Interlinear
( ara, ἄρα ) So then ( apoleipetai, ἀπολείπεται ) there remains ( sabbatismos, σαββατισμὸς), a sabbath rest ( tō, τῷ) for the ( laō, λαῷ) people ( tou, τοῦ) (Theou, Θεοῦ) of God.
Conjuncția de aceea ne obligă să vedem contextul dinaintea acestui verset. Înaintea versetului contextul vorbește de faptul că Dumnezeu hotărăște din nou o zi, anume “astăzi” și mai departe continuă și spune că dacă le-ar fi dat Iosua odihna (prin sabat), n-ar mai vorbi Dumnezeu de o noua zi. În cazul acesta versiunea în limba română Cornilescu traduce foarte bine din limba greacă deoarece ține cont de context. Deci “de aceea” sau deoarece, Dumnezeu hotărăște o odihnă de sabat.
Mai mult in versetul 8 când textul vorbește de odihna care nu a dat-o Iosua e folosit cuvantul katepausen (κατέπαυσεν), care înseamnă o odihnă pentru totdeauna, finală, veșnică.
Deci Iosua nu v-a dat odihna finală (veșnică), de aceea Dumnezeu hotărăște un sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Care-i sabatul acesta și care-i Glasul Lui de care vorbea versetul 7?
Pai versetele care urmează vorbesc despre lucrul acesta, Sabatul acesta este odihna Lui, cu referire la Isus Hristos (10. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.).
Mai mult versetul 14 și 15, ne confirmă și mai mult că odihna Lui constă în a fi în Hristos, Cel care ne-a mântuit și este Marele nostru preot.
versetul 7. El hotărăște din nou o zi: „astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!”
versetul 8. Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.
vers 8 greek: (ei, εἰ) if (gar, γὰρ ) indeed (autous, αὐτοὺς ) to them ( Iēsous, Ἰησοῦς ) Joshua ( katepausen, κατέπαυσεν) had given rest, (ouk, οὐκ ) not ( ἂν, anyhow) (peri, περὶ) anbout ( allēs, ἄλλης) another (elalei ἐλάλει) would he have spoken, ( meta, μετὰ) after (tauta, ταῦτα) this (hēmeras, ἡμέρας) day.

2. În Hristos a fost împlinirea Legii și sfârșitul Ei, inclusiv a Sabatului, deci noi creștinii nu mai suntem datori să trăim sub robia Legii
Galateni 5:4  Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.
Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. (Luc. 16:16)
Romani 10:4. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.
Marcu 2:23. S-a întâmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. 24. Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?” 25. Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? 26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?” 27. Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; 28. aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”

3. În Hristos Domnul, viața noastră nu este legată de zile, ci de El, în fiecare zi noi trebuie să trăim pentru El
Romani 14:4. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. 5. Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. 6. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. 7. În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. 8. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.

4. Ziua când creștinii se adună împreună este Duminica

a) Duminica a înviat Hristos, Ziua Învierii Domnului
Marcu 16:2. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. 3. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4. Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. 6. El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.
Marcu 16:9  Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.
b) Duminica se adunau ucenicii și Biserica Domnului
Ioan 20:19  În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
Fapte 20:7 În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.
1 Corinteni 16:1. Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit bisericilor Galatiei. 2. În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.
c) Duminica s-a coborât Duhul Sfânt peste ucenici pecetluind nașterea Bisericii
Fapte 2:1. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. 4. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Simion Ioanăș