Aș vrea să vă vorbesc despre o descoperire pe care am făcut-o prin harul lui Dumnezeu, în Cuvântul Său, acum 50 de ani în toamna lui 1968. Îmi pot aduce aminte cu precizie de cele 3 luni și ceva în care am trecut de la ignoranță la cunoaștere în ce privesc lucrurile care au modelat cu totul în viața mea. Această descoperire are de-a face cu gloria lui Dumnezeu și cu centralitatea ei enormă în Univers, dar și cu bucuria și puterea enormă a gloriei Domnului în inima mea și dorința mea dupa ea. Descoperirea mea a constat în modul în care se relaționează una la alta și a modului în care această relație este o rampă de lansare pentru bucuria în Domnul sau plăcerea față de Domnul până la punctul în care ajunge să schimbe totul în viață. Despre asta vom vorbi. Permiteți-mi să mă rog.

Tată, Îți cer să-mi dai credincioșie față de Scriptură atât în ceea ce spun cât și a modului în care o spun, în așa fel încât ceea ce spun să corespundă adevărului Scripturii și modul în care vorbesc să corespundă  greutății a ceea ce voi spune. Te rugăm să vii și să îngădui o trezire în fiecare inimă de aici pentru că nu toți cei din această sală se bucură în Tine mai mult decât se bucură în această lume și aceasta este ceea ce trebuie să se întâmple. . Mă rog pentru acest miracol pentru noi toți, în Numele lui Isus. Amin!

Trebuie să clarific ceva înainte să intru în explicarea acestei descoperiri, iar mai apoi să mergem la textul care tocmai ce a fost citit și, în urmă, să ne uităm la modul în care se schimbă totul. Cei mai mulți dintre voi ați venit în această încăpere cu preconcepții și trăiri în mintea voastră cu privire la ce înseamnă cuvintele "bucurie","plăcere","fericire","încântare" sau "satisfacție." Tot acest set de limbaj afectiv emoțional este asociat diferit în mintea ta: unele cuvinte sunt asociate pozitiv, altele negativ. Sunteți din toate categoriile aicidatorită experiențelor unice pe care le-ați avut. Permiteți-mi să aduc o clarificare pentru ca măcar să eliminăm câteva din înțelegerile greșite cu privire la ce mă refer atunci când vorbesc despre delectarea în Domnul, bucuria în Domnul sau satisfacția în Domnul.

Modul în care voi face această clarificare este în felul următor: uneori Biblia vorbește despre durere și bucurie ca și când ele ar fi experiențe secvențiale, adică odată o ai pe una și apoi o ai pe cealaltă. Alteori Biblia vorbește despre ele ca fiind experiențe simultane care au loc în același timp. Vă voi da două exemple: Psalmul 30:5: "... seara vine plânsul, iar dimineață, veselia!" Toată lumea înțelege asta, nu? Ceva groaznic are loc în viața ta pentru un timp numit "noapte" în acest text. Este un timp în care plângi, însă acest timp trece, este rezolvat sau ceva se întâmplă și bucuria se reîntoarce. Aceasta este secvența: mai întâi plânsul, apoi bucuria. E simplu! Toată lumea înțelege diferența între plânsul în hohote și săltarea de bucurie pentru că datorită faptului că ceva deosebit s-a întâmplat.

Totuși, Scriptura vorbește despre ele două și simultan. De exemplu 2 Corinteni 6:10 unde Pavel se descrie pe el însuși ca "întristat și totdeauna vesel." Plin de întristare și totuși totdeauna, nu secvențial, totdeauna veseli. Nu cred ca aceasta este o contradicție pentru că folosim limbajul în acest fel, nu-i așa? Toți știm că uneori folosim cuvinte ca "bucurie","încântare" sau "fericire" ca să descriem acele deosebite, speciale și frumoase expresii ale acelui sentiment plăcut. Asta nu e întristare. În alte dăți - și dacă ai umblat cu Isus pentru o vreme atunci știi asta - putem vorbi despre acea dulce, prețioasă, adâncă și nezdruncinată satisfacție în sufletul tău prin cele mai rele timpuri. Vă voi da o ilustrație concretă: când eram de 28 de ani am primit un telefon cum că mama mea a fost ucisă în Israel într-un accident de autobuz. Tatăl meu era în spital, dar medicii nu erau siguri că va supraviețui. Nu mai trecusem prin așa ceva înainte așa că am pus jos telefonul. Karsten, băiatul meu de 2 ani, se ținea de piciorul meu așa și întreba: "Tata trist?"

I-am spus soției mele, Noël: "Mama a murit, iar tata e posibil să nu supraviețuiască. Asta e tot ce știu." Am mers în dormitor, am îngenuncheat și am plâns în hohote pentru 2 ore. Acum știu că în decursul celor 2 ore, era ceva în mine care spunea: "Mama mea a fost minunată! Mulțumesc pentru cei 28 de ani cu această femeie. Mulțumesc că ea m-a condus la Hristos. Mulțumesc pentru că ea m-a înțeles când nimeni altcineva nu m-a înțeles. Mulțumesc că ea este în cer. Mulțumesc pentru că nu a suferit. A avut o leziune cerebrală. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!" Niciodată până atunci nu am mai experimentat această realitate în mod simultan. Niciodată nu am fost mai trist în viața mea dar bucuria mea în mila lui Dumnezeu față de mine și în natura Lui statornică fiind acolo pentru mine luând-o pe mama la El, nu s-a clintit niciodată. A fost un dar.

Noi știm asta. Când folosesc cuvântul "bucurie","satisfacție","fericire" sau "încântare" eu vorbesc despre un fel de experiență spirituală care uneori este strălucitoare, voioasă, bucuroasă, fericită, săltând de bucurie, iar alteori este acea neclintită, dulce și profundă satisfacție a sufletului în Dumnezeu în timp ce plângi în hohote. Puteți să concepeți asta? Nu faceți din ceea ce am spus până acum ceva superficial, bine? Nu ascultați aceste cuvinte în cel mai superficial mod în care vă puteți gândi."Încântare","fericire","bucurie","satisfacție" și așa mai departe. Aceasta este clarificarea mea. Deci știți la ce mă refer când folosesc un astfel de limbaj.

S-a întâmplat cum 50 de ani. Am crescut într-o familie creștină, o deosebită familie creștină. Nu am întors spatele la ceea ce părinții mei m-au învățat și îi iubesc până în ziua de azi. Eu am credința că ambii părinți sunt în cer. Am plecat la universitate când aveam 18 ani, 1100 km distanță de casă. Am dus cu mine o tensiune pe care nu am putut-o rezolva. Soluționarea acestei tensiuni a stat în descoperirea pe care am facut-o 4 ani mai târziu. Dar între vârsta de 18 ani și cea de 22 ani am încercat să rezolv această problemă. Până la acel moment, tatăl meu m-a învățat 1 Corinteni 10:31: "Orice faci, John, orice faci în cuvânt sau faptă, să faci totul pentru gloria lui Dumnezeu. Această lume există pentru gloria lui Dumnezeu. Tu exiști pentru gloria lui Dumnezeu. Fă ca Dumnezeu să fie glorificat prin modul în care trăiești." Am spus: "Am înțeles! Iubesc asta! Vreau să fac asta!"

Aici era adevăratul John Piper care în inima lui înseta după fericire. Voiam să fiu fericit și nu mai puteam opri această dorință interioară ca pe un robinet. Nu mai puteam opri acea dorință interioară mai mult decât aș fi putut opri dorința de a mânca după ce am sărit peste 10 mese. Era ceva natural și acum cred ca a fost un dar din partea lui Dumnezeu. Nu este un păcat să vrei să fii fericit. Nu e un păcat! Nu înțelegeam atunci cum cele 2 se potrivesc împreună. Părea să fie lesne de înțeles că dacă faci o faptă bună urmărind în vreun fel propria ta fericire, atunci acea faptă bună este imperfectă. Părea să nu fie pentru gloria lui Dumnezeu dacă era făcută pentru propria fericire! Aceasta a fost tensiunea cu care am trăit. Nu puteam să o neg pe una din punct de vedere biblic, dar nu puteam nici să o neg pe cealaltă din punct de vedere experiențial. Astfel, am trăit destul de rupt în două în anii de studenție.

Apoi, în toamna lui 1968, la o oră de curs cu Daniel Fuller care m-a introdus unor scrieri a lui C. S. Lewis pe care nu le mai văzusem până atunci și a unor scrieri a lui Jonathan Edwards pe care nu le mai văzusem până atunci și propriilor lui scrieri pe care nu le mai văzusem până atunci, am văzut lucruri care au schimbat totul. Dacă aveți Bibliile încă deschise, sau dacă nu deschideți-le din nou la Filipeni 1:20 și voi încerca să vă arăt din text ceea ce am descoperit, ok? Nu vreau să îmbrățișați asta pentru că așa zic eu sau pentru că sună de ajutor. Vreau să o îmbrățișați pentru că Dumnezeu a spus-o, ok? Deci suntem în Filipeni 1. Cuvintele mele vor fi puțin diferite pentru că folosesc traducerea ESV. Versetul 20: "Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic ci că acum, ca întotdeauna, va fi proslăvit sau onorat sau înălțat - oricare din aceste cuvinte este potrivit. Termenul din limba greacă este megalynthēsetai - puteți să auziți cuvântul "mega" în el, nu? Adică mare; vreau ca Hristos să fie mare!

Deci așteptarea și nădejdea mea - și asta este ceea ce tatăl meu m-a învățat, nu?"Johnny, folosește-te de trupul tău, folosește-te de mintea ta ca să Îl mărești pe Hristos, să Îl înalți pe Hristos. De asta te afli pe această planetă. Fă asta!" Și eu am spus "Da!" Și am văzut aici această așteptare și nădejde a apostolului Pavel: Vreau ca în trupul meu Isus să fie înălțat. Asta înseamnă că vreau să trăiesc folosindu-mi mâinile, picioarele, ochii și gura. Vreau ca prin orice fac cu trupul meu Hristos să fie înălțat! Oamenii Îl doresc pe Hristos pentru că eu sunt viu! Cu siguranță despre asta vorbește Pavel aici.

Așadar, după cum vă puteți închipui, întrebarea mea a devenit: ok, ce legătură are asta cu fericirea lui Pavel? Satisfacție, bucurie, încântare. Urmăriți logica pasajului! Am crescut într-o familie saturată biblic și totuși cumva nu am fost învățat să urmăresc logica pasajelor biblice. Pentru mine, versetele biblice erau ca niște perle pe un lănțișor: aici o perlă, aici altă perlă. Fără îndoială că aceste perle sunt frumoase. Am luat cu mine o perlă toată ziua, m-am gândit la acea perlă - era ca o bomboană pe care o guști toată ziua și primeam astfel o dulceață deosebită din versetele biblice. Încă fac asta! Dar, oh, ce lucruri pot fi descoperite în Scriptură când nu ne gândim la propozițiile Scripturii în termenii unor perle sau bomboane, ci ne gândim ca la verigi, un lanț logic care se ține împreună.

Deci, legătura dintre versetul 20 și versetul 21 stă în cuvântul: "căci", atât în traducerea NIV cât și în cea ESV pentru că el există în textul grecesc. Astfel, Pavel își dorește ca Hristos să fie înălțat, mărit, onorat în trupul lui fie prin viață, fie prin moarte CĂCI "pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri este un câștig!" Iar acel cuvânt "căci" și acea legătură logică mi-a schimbat viața! Sper să vă pot ajuta să vedeți ce văd eu în text! Cum funcționează această logică pentru că termenul "căci" ține loc de "pentru că", nu? Sunt încrezător în faptul că Hristos va fi înălțat în trupul meu pentru că pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri este un câștig! Observați: "să trăiesc" din versetul 21 corespunde lui "viața mea" din versetul 20 și "a muri" din versetul 21 corespunde lui "prin moartea mea" din versetul 20.

Astfel, Pavel alcătuiește un argument dublu: Hristos va fi înălțat prin viața mea pentru că pentru mine a trăi este Hristos, Hristos va fi înălțat prin moartea mea pentru căci pentru mine a muri este un câștig. Ați înțeles? Mă urmăriți? Acum, m-am oprit și m-am uitat la a doua pereche: vreau ca Hristos să fie înălțat în trupul meu prin moartea mea. Ajuta-mă să mor, într-un sens, pentru ca Hristos să fie înălțat și se va întâmpla asta pentru că pentru mine a muri este un câștig! Dacă ați luat-o înaintea mea în logică și gândire atunci probabil că vă gândiți: "Oh, cred ca știu unde vrea să ne ducă! Cred că încep să văd." Cum anume funcționează asta? Gândiți-vă puțin! Cum se poate să-L prezint pe Hristos glorificat și înălțat în trupul meu murind? Cum vei face asta? Care este baza acestui lucru? Cum funcționează? Pentru că, pentru mine a muri este un câștig! Există o piesă lipsă în argumentul lui Pavel care apare în următoarele 2 versete.

Să continuăm! El spune: "Pentru mine a muri este un câștig. Nu știu ce trebuie să aleg. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine." Dar merg înapoi în versetul 21 și spun: Pavel, tocmai ce ne-ai spus că a muri este un câștig, la ce te-ai referit? Cum este un câștig? El răspunde la această întrebare în versetul 23, nu?"Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut, adică să mor, şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine." Deci care este câștigul?"Cu Hristos." Mai bine, mult mult mai bine să fii cu Hristos. Permiteți-mi să vă parafrazez logica de până acum: Vreau ca Hristos să fie înălțat în trupul meu prin moartea mea și asta se va întâmpla pentru că pentru mine a muri înseamnă să experimentez o mai mare intimitate și apropiere cu Hristosul care satisface toate dorințele, încât eu numesc asta câștig, chiar dacă voi pierde totul în lume. Este o parafrazare corectă? Asta e! Asta e!

Hristos este cel mai glorificat în trupul meu, atunci când mor, când inima mea este cel mai satisfăcută în El, atunci când mor. Asta a schimbat totul! Și cred că asta spune textul! Motivul pentru care Îl înalț pe Hristos pe patul de spital, cu familia stând lângă mine, știind că mai am o oră sau două înainte să ajung în prezența lui Hristos, dacă în acel moment aș putea să transmit ceva familiei, atunci asta ar fi: "E minunat! Nu plângeți pentru mine! Puteți plânge pentru voi, dar nu plângeți pentru mine!" Câștig! Câștig! Câștig! Asta ar face ca Hristos să fie prezentat excelent. Cum altfel L-am putea prezenta mai bine de atât? Dacă nu ești satisfăcut în El, dacă te ții strâns de lumea aceasta - nu vreau să pierd familia, nu vreau să pierd locul de muncă, nu vreau să pierd pensia de vis, nu vreau să pierd această casă, nu vreau să pierd plăcerea sexuală pe care am trăit-o în toți acești ani, nu vreau sa pierd nimic de aici de pe pământ, sunt prea prețioase pentru mine, Isuse, așteaptă! Așteaptă! Așteaptă! Nu-L prezinți pe Hristos într-o lumină bună!

Deci, hedonismul creștin e o treabă foarte serioasă. Oups, am spus cuvântul! Zicala care încapsulează această expresie pe care n-ar trebui să o folosesc este: Dumnezeu este Cel mai glorificat în tine când tu ești cel mai satisfăcut în El! Și acesta este argumentul meu biblic pentru aceasta! Logica dintre versetul 20 și versetul 21 din Filipeni 1. Acum, dacă vezi asta în text și dacă crezi asta, atunci totul se schimbă! Mai am rămase 19 minute și vă voi da 10 exemple sau atâtea câte vă pot da în 19 minute. Ok? Acestea sunt doar 10 exemple, dar voi îmi puteți numi orice ca televiziune, numiți orice, și eu vă pot arăta cum este schimbat de acest adevăr. Să începem!

Numărul 1: Întregul concept de datorie și ascultare este schimbat. Vă voi da o ilustrație. Eram la o conferință, de fapt chiar în Marea Britanie, era la o conferință FIEC, cu mai mulți ani în urmă, și vă voi spune cine a fost: a fost Elisabeth Elliot; ea nu se supără. O admir pe Elisabeth Elliot. E în cer acum. Unul din eroii mei. Era genul de persoană: "fără nonsens-uri, vino cu picioarele pe pământ, mergi în Africa pentru Hristos!" Acestea este titlul biografiei lui Amy Carmichael - șansa de a muri. Nu e un titlu minunat? Șansa de a muri. Să mergem! Stăteam la o sesiune împreună și ea m-a auzit vorbind așa cum vorbesc și acum. Asta este ceea ce vorbesc peste tot pe unde merg. Încerc să răspândesc acest mesaj peste tot în lume pentru că este așa de minunat! Și ea a spus: "Nu sunt chiar așa de sigură, John, că ar trebui să spui oamenilor să urmărească fericirea. Cred că ar trebui să le spui că ar trebui să urmărească ascultarea." Am spus... nu cred ca am avut curajul să o numesc pe numele mic. Am uitat cum m-am adresat ei. I-am spus: "Știi cum îmi sună asta mie? Îmi sună ca și când ai spune: Nu cred ca ar trebui să spui oamenilor sa urmărească merele, ci ar trebui să le spui să urmărească fructe." Motivul pentru care aceasta nu are nici un sens este faptul că merele sunt fructe și urmărirea fericirii este ascultare! Și motivul pentru care înseamnă ascultare este pentru că Biblia o poruncește, nu? Psalmul 37:4: "Domnul să-ți fie desfătarea!" Aceasta este o poruncă. Sau Psalmul 32:11: "Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă." Este o poruncă! Sau Filipeni 4:4: "Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: bucurați-vă!" Aceasta este o poruncă!

Deci nu voi lăsa pe nimeni să-mi spună: ar trebui să le spui oamenilor să urmărească ascultarea, nu bucuria. Desigur că ar trebui să urmărim ascultarea, dar porunca centrală în Biblie este să fii fericit! E radical! Vei merge în iad dacă nu-ți găsești plăcerea în Hristos! Aici nu ne jucăm cu lucruri serioase. Oare e vorba despre ascultarea de genul: stai departe de secretara ta și vei ajunge în rai? Nu, nu vei ajunge! Doar dacă Îl iubești pe Hristos mai mult decât iubești sexul, vei ajunge în cer. Aceasta este prima schimbare radicală. Îți schimbă complet modul în care te gândești la ascultare. Cerința centrală a Scripturii nu este doar îmbrățișează-L pe Hristos ca Mântuitor sau urmează-L ca Domn, ci pretuiește-L ca Mântuitor și prețuiește-L ca Domn ca și când ar fi cea mai mare plăcere a ta. Acesta e punctul pe care am pus multă presiune acum câteva săptămâni la conferința T4G pentru că știam că vorbeam multor pastori baptiști, iar eu am crescut într-o biserică baptistă, și totuși n-am auzit niciodată mesajul delectării în Domnul ca parte esențială a mântuirii tale. Niciodată nu am auzit asta de la biserica în care am crescut. Am auzit doar "Dedică-te lui Hristos" sau "Urmează-L pe Hristos"; atunci am realizat... stai o clipă! Există o sumedenie de "primiri" ale unui Mântuitor când ție nici măcar nu-ți place de Mântuitor. Tu vrei doar să nu ajungi în iad! Doar "nu vreau să ajung în iad! Isus e biletul? Voi lua biletul? Îl voi duce în buzunar și apoi mă voi bucura de orice altceva. El este în buzunarul meu. El este biletul pentru a nu ajunge în iad? Amin! Dați-mi-l pe Isus." Asta nu e mântuire!

Poate că vei spune: "Primește-L ca Domn!" Ok! Vei face ce spune El. Dar în tot acest timp vei mormăi întruna: "Nu-mi place ce spune Isus, dar voi face ce spune Isus ca să nu ajung în iad." Cam asta e atmosfera. Dar asta nu e creștinism. Creștinismul este și mai radical de atât! Inima ta trebuie să tânjească după un Mântuitor și după un Domn pentru că ai văzut în acest Mântuitor și Domn o comoară care e mult mai valoroasă ca orice altceva. Acesta este creștinismul. Acesta este numărul 1.

Numărul 2: Convertirea. Ce înseamnă să fii mântuit? Ce înseamnă să fii convertit? Și această priveliște a gloriei lui Dumnezeu prin fericirea găsită în Dumnezeu schimbă totul. Iată Matei 13:44: "Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea." Care e scopul acestei pilde? Împărăția lui Dumnezeu a pătruns în lume prin Isus Hristos, da? El este Împăratul, iar Împăratul a venit! Această pildă de un singur verset spune că întrarea în împărăție și apartenența la împărat este ca și găsirea unei comori, ascunsă într-o țarină. O deschizi... Regula proprietății este că dacă deții terenul, atunci comoara este a ta. Voi avea acest teren cu orice preț. Voi avea acel teren! Acel teren este Isus și domnia Lui în viața ta. Cum Îl primești? Vinde tot ce ai! Pentru ani de zile am ratat fraza: "de bucuria ei, se duce de vinde tot ce are." De bucuria ei, el a vândut. Deci, este vreun sacrificiu în viața de creștin? Sigur că da! Trebuie să vinzi tot. Dar nu, pentru că le vinzi plin de bucurie. Pentru că plata pe care o primești în Hristos este infinit mai bună ca toate mașinile tale, ca toate cărțile tale, ca toate computerele tale, ca toate hobby-urile tale, ca toți prietenii tăi, ca orice altceva. Isus este mult mai bun ca ele. De asta David Livingstone a spus: "Niciodată n-am făcut vreun sacrificiu." Și el a trăit toată acea suferință îngrozitoare. Cred că a suferit de malarie de 40 de ori în Africa și a spus: "N-am făcut niciodată vreun sacrificiu!" Cum adică? Aceasta a fost convertirea. Deci, ascultarea se schimbă; convertirea se schimbă pentru că asta înseamnă să-L găsești pe Hristos ca o comoară, mai satisfăcător ca orice altceva, și ești dispus să renunți la orice!

Numărul 3: credința. Ce este credința? Vreau să scriu o carte despre asta în 2019 dacă voi găsi timp sau dacă voi mai fi în viață. Fiecare dintre voi ar trebuie să vă luptați lupta credinței. Pavel o numește: "Lupta cea bună a credinței." 1 Timotei 6:12 - lupta cea bună a credinței. Ce este asta? Cum arată o astfel de lupta? Te trezești dimineață? Te lupți lupta credinței. Te duci la lucru? Te lupți lupta credinței. Ai treabă cu familia? Te lupți lupta credinței. Ce e asta? Iată ce a zis Domnul Isus despre a crede, despre credință: "Eu sunt Pâinea vieții!" Ioan 6:35 "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată." Aici avem un verb: "vine" la Mine. Și tu știi că asta nu e doar o venire fizică pentru ca Iuda a venit la Isus, nu? Iuda a venit la Domnul Isus fizic și a petrecut timp cu El trei ani de zile. El n-a avut credință. Venirea la Hristos este căutare spirituală după mâncare spirituală."Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede... " Aici avem cuvântul "credință" în formă verbală."Cine crede în Mine nu va înseta niciodată." Aceasta este o structură paralelă: cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată, cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată."

Deci cum ai defini acțiunea de a crede în lumina acelei paralele? Vine? Nu va flămânzi niciodată. Crede? Nu va înseta niciodată. Eu aș parafraza în felul următor: Credința în Isus este, în mod spiritual, o inimă care vine la El ca să mănânce și să bea pentru satisfacerea sufletului, în așa fel încât lumea nu te mai leagă cu niciun fel de lanț. Ceva de genul. Credința este foarte diferită de a crede fapte sau fiind în asentiment sau... Am fost mai demult împreună cu R. C. Sproul. Eram la o conferință și el a predicat despre credință și ca ilustrație a pus un scaun în fața tuturor și a zis: "cred că acel scaun mă va ține." Dar a mai zis: "dar, tu vei crede cu adevărat doar dacă ești dispus să te pui pe scaun." Și el a mers și s-a așezat pe scaun."Acum voi știți că eu cred că scaunul mă va ține." Eu a trebuit să predic după el și n-am crezut că aceasta a fost suficient. Nu e prea bine să-ți corectezi gazda ca mine spunându-i lui Richard Koken cum să conducă biserica. Dar, l-am cunoscut pe R. C. Sproul, și am spus audienței: "Știi ce? Uite care e problema cu acea ilustrație. Există oameni care se uită la acel scaun și spun: "Acel scaun mă va ține." Există oameni care - scaunul Îl reprezintă pe Isus - merg și se așează în acel scaun și ei cred că e un scaun urât. Nu l-ar pune în sufrageria lor." Atunci am spus: "Dacă vrei să fii mântuit, trebuie să iubești acel scaun!" El se uita la toată întâmplarea pe un TV undeva în camera din spate și a trebuit să stăm la o sesiune împreună apoi. Toată lumea se întreba: "Ooo, oare ce va spune?" El vine la acea sesiune și-mi spune: "John, eu iubesc scaunul." Știam eu!

Dar, gândiți-vă la asta: în evanghelizarea voastră, când încercați să-i faceți pe oameni să stea în "Isus ca Mântuitor și Domn", ei trebuie să vadă scaunul ca fiind frumos! Chiar trebuie! Ei trebuie! Dacă scaunul este urât, neatractiv și jenant, inima lor nu s-a schimbat. Ei doar vor să scape de probleme: să scape din adicțiile lor, din necazul lor, din orice situație groaznică se află. Isus este biletul. Asta nu e credință! Acesta a fost numărul 3: credința.

Numărul 4: răul. Îți schimbă modul în care te uiți la rău. Dacă tu crezi că Dumnezeu este cel mai glorificat în tine atunci când tu ești cel mai satisfăcut în El, iată definiția răului din Ieremia 2:13. Mă întreb cum ați defini voi răul? Care este esența răului într-un Univers centrat în Dumnezeu? Ieremia 2:13: "Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine... " Acesta este răul numărul 1: "M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii." Răul numărul 2: "şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă." Care este definiția răului în acest verset? Iată-L pe Domnul ilustrat ca o fântână a apelor vii. Dacă bei din acea fântână, trăiești veșnic! Este cea mai dulce și mai satisfăcătoare apă.

Plantam niște crini acum câteva zile; mi-a venit acum în minte. Iubesc crinii. Nu-i poți omorî. Aveți crini aici? E o plantă. Îi iubesc pentru că fac niște rânduri minunate, nu-i poți omorî, poți să iei jumatate și să-i plantezi în altă parte. Sunt minunați pentru cineva care obișnuiește să ucidă lucruri. Era o zi deosebit de toridă în Minneapolis, 36°C, eu eram transpirat, iar John Ericsson, vecinul de peste drum, a venit să mă ajute. Cam după 2 ore de când am început treaba și eram aproape de final cu plantatul florilor, am mers să iau furtunul, am pornit robinetul, am lăsat să curgă apa până când a venit rece și am început să beau. M-am întors la John și i-am spus: "Știi de ce oamenii nu se bucură de Hristos?" El a zis: "Nu? !" "Pentru că nu sunt însetați!" Am spus: "Această apă e glorioasă pentru că sunt așa de încălzit, transpirat și însetat!" Răul înseamnă să guști apa și să spui: bleah! Apoi să iei o mână plină de pământ și să o înfuleci! Acesta e răul! Asta face orice om din această lume până când Dumnezeu nu devine comoara lor, mâncarea lor, băutura lor. Evanghelizarea ar trebui să fie cea mai simplă treabă din lume: Nu mânca pământ! Oprește-te din a mânca pământ! Te va îmbolnăvi pentru totdeauna! Cu toate acestea, Satan face ca pământul să arate delicios și astfel să facă sufletul flămând după pământ, până acolo încât oamenii au nevoie de ajutor, au nevoie de un miracol divin ca să recunoască faptul că această apă mă va satisface pentru totdeauna; acel pământ mă va ucide. Aceasta e slujba noastră: să ajutăm oamenii să recunoască asta!

Acesta a fost răul, modul în care răul este transformat și modul în care ajungi să gândești despre rău. Răul este o întoarcere de la Dumnezeu care satisface într-un mod infinit, la lucruri care nu pot satisface și care te vor ucide la urma urmei. Acesta e răul.

Numărul 5: lepădarea de sine. Aceasta este important pentru că mulți oameni îmi vor spune: "Piper, creștinismul tău hedonist este nebiblic - chiar vorbeam cu Richard despre asta ieri, sau chiar azi dimineață cred, despre faptul că există un tip care împărțea pliante și căruia nu-i plăcea teologia mea. Wow! Serios? Asta nu mai e o surpriză pentru mine. Dar, problema era următoarea: "Piper este dezechilibrat. El merge în toată lumea spunând oamenilor să caute fericirea în Hristos pe când Biblia spune: "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze." Bonhoeffer a spus: "Când Isus mă cheamă la El, El mă cheamă să mor!" Și uite-L pe Piper care merge prin toată lumea și spune: "Veniți și fiți fericiți! Veniți și fiți fericiți! Veniți și fiți fericiți!" Acum eu pot înțelege de ce oamenii cred că aceasta este dezechilibrat, nebiblic sau nepotrivit. Ajuns la acest punct în predică, voi clarifica această idee, ok?

Cred eu în lepădarea de sine? Deja am spus: Vinde tot ce ai! Deja am spus: a muri este un câștig deci de ce n-ai vrea să mori pentru Hristos? Cei mai mulți oameni se vor uita doar la "vinde tot cei ai","mori" și "lepădare de sine". Și ele sunt adevărate! Dar nu aceasta este lepădarea de sine finală. Lepădarea de sine finală este erezia. Asta înseamnă ca dacă vei merge în cer și Dumnezeu Își întinde brațele... Tocmai ce am citit un articol pe DG în această dimineață în care Greg Morris vorbea despre Tatăl care îl primește pe fiul risipitor acasă. Mi-au dat lacrimile. Aș vrea să pot face asta așa de mult cu băiatul meu. Și Dumnezeu te primește înăuntru, dar tu Îl respingi și spui: "Nu, nu, nu am nevoie de asta pentru că eu trebuie să mă lepăd de mine însumi." Asta e erezie! Asta e răutate!

Deci, ceea ce i-aș răspunde persoanei care folosește Marcu 8:34 să mă critice, adică "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să-și ia crucea", adică suferință și moarte,"și să mă urmeze", ce i-aș răspunde acelei persoane este: citește următorul verset! Care este argumentul?"Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea o va mântui." Care e argumentul? Vrei să-ți salvezi viața, nu? Da! Deci pierde-o! Normal că eu cred în lepădarea de sine pentru că eu cred în mântuire. Vreau să fiu cu Dumnezeu, vreau să fiu cu Isus, vreau să desăvârșesc satisfacția sufletului meu pentru totdeauna și singura soluție este să mor cu El, să sufăr cu El, să umblu cu El! Deci, oricând John Piper poate fi dezechilibrat. Dumnezeu va judeca, fie că iei toate cele 50 de cărți scrise în 50 de ani de slujire, și le citești pe toate, te uiți la toate, le urmărești pe toate și spui: "Prea dezechilibrat!" sau poate nu vei face așa. Nu e treaba mea să judec. Dați-vă voi silințele!

Numărul 6: Nu vom trece prin toate 10. Poate le voi menționa doar. Banii și dărnicia. Fapte 20:35: "Este mai ferice să dai decât să primești!" Uimitor."Este mai ferice să dai decât să primești!" 2 Corinteni 9:7: "Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci "pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu!" Wow! Doamne, dacă iubești dătătorul voios, ce părere ai atunci despre dătătorul zgârcit? Orice ar fi, nu-i de bine. Ce înseamnă acest verset? Dărnicia nu este o virtute în ea însăși, nu?"Eu iubesc pe dătătorul voios", spune Domnul."Nu simt la fel față de un dătător zgârcit." Asta înseamnă că în momentul în care ești darnic față de biserică, față de misiune, față de o asociație de caritate, în acel moment tu ai o problemă chiar aici. Dărnicia nu este o virtute. Inima este o virtute. Cum o faci, duhul cu care o faci, este ceea ce Domnul vede. De asta văduva săracă ce a dat doi bănuți a dat mai mult ca toți ceilalți. Ea a găsit o așa de mare mulțumire în Domnul încât și-a dat ultimii doi bănuți și Domnul Isus a spus: "Ea a dat mai mult decât toți ceilalți."

Ce înseamnă asta? Înseamnă că Dumnezeu se uita la asta, nu la asta. Îți schimbă perspectiva cu privire la bani și dărnicie. Îți schimbă închinarea. Închinarea corporativă. Cât de mult poate strica închinarea corporativă dacă oamenii nu știu faptul că Dumnezeu este cel mai glorificat în ei atunci când ei sunt satisfăcuți în El. Ce lucru eliberator este să inviți oamenii, săptămână după săptămână, într-o adunare în care ei știu că așteptarea este: Dumnezeu va fi mărit aici dacă tu ești satisfăcut cu El. Scopul liderului de închinare, asta e slujba voastră; scopul liderului de închinare și scopul predicatorului este să răspândească un ospăț de versuri dintr-o cântare, un ospăț de adevăruri în predică și manifestările muzicale care îți dau oportunitatea să răspândești ceea ce Dumnezeu a făcut. Așa va ajunge să arate închinarea corporativă pentru că tu știi faptul că emoția nu e opțională, ci este esențială. Există întregi mișcări în sânul creștinismului care sunt suspicioase cu privire la emoții și iată-l aici pe John Piper care spune: "n-ai emoții, n-ai închinare." Ați auzit bine!

Dumnezeu este Cel mai glorificat într-o duminică dimineața când cântările, rugăciunile și răspunsurile oamenilor reflectă ceea mai mare satisfacție în El! Infirmitatea și slăbiciunea. Orice biserică ar trebui să aibă mare grijă de cei frânți emoțional, cei frânți fizic, cei frânți relațional, de cei care s-au născut așa, de cei care au devenit așa din cauza unui accident, de cei care au devenit așa din cauză a mai multor dificultăți. Fiecare biserică ar trebui să aibă o inimă față de cei frânți, de cei infirmi. Pavel spune: "Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită." "Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită." Ieri am predicat de 4 ori; astăzi predic o singură dată. Ce ușurare, nu? Până la prânz predicasem de 3 ori. Stăteam undeva într-o cameră în spate așteptând să predic pentru ultima dată, și doar mă rugam Domnului, pentru că nu am avut niciun energizant, trebuia să depind de Dumnezeu. Domnul doar mi-a adus aminte și mi-a spus: "Uite, slăbitule, uite obositule, vei merge în fața oamenilor și vei spune: lui Dumnezeu Îi place să fie în dezavantaj pentru ca să-Și arate puterea. Tu ești în dezavantaj acum pentru că ești bătrân și obosit. Și ce dacă? Du-te și fă treabă! Eu voi primi gloria!"

Iată ce spune Pavel aici: "harul Meu îți este îndeajuns, puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită." Asta vrem noi: puterea, arată-Ți puterea, vreau să Te preamăresc pe Tine! Cum fac asta? Iată răspunsul lui Pavel: "Deci mă voi lăuda mult mai bucuros... " "Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine." Cei mai slabi oameni din biserica noastră, adică noi toți într-un anumit sens, cei mai slabi oameni din biserica noastră au cele mai glorioase oportunități să mărească suficiența lui Hristos în ei și în cei care îi ajută.

Le voi menționa doar pe ultimele 2 pentru că nu mai avem timp. Sunt ușor de rezumat. Dragostea. Dragostea e schimbată și slujirea e schimbată. Acestea sunt ultimele două: numărul 9 e dragostea; numărul 10 e slujirea. Ce este dragostea? Și mă refer la cea orizontală. Ce înseamnă dragostea față de oameni? Pentru că sunt mulți oameni care vor spune: "Ok, Piper, ceea ce tu vei crea este o ceată de oameni asemănători cu Buddha, stând cu picioarele încrucișate în mijlocul câmpului și fiind fericiți cu Dumnezeu în timp ce lumea merge în iad. Nu prea cred. Nu prea cred. Nu acesta este modul în care satisfacția în Dumnezeu funcționează.

Și vă voi citi cel mai prețios verset din Biblie pe acest subiect pentru mine. 2 Corinteni 8:2: "În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut", vorbește de creștinii macedonieni,"bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor." Așa că dacă vă întreb: de unde a venit acest act de dragoste numit generozitate? răspunsul lui Pavel este: "bucuria lor peste măsură de mare în sărăcia lor lucie," deci bucuria nu era cel mai simplu lucru de făcut,"au dat naștere la un belșug... " Iată definiția mea a dragostei la nivel orizontal, între oameni: dragostea este belșugul satisfacției în Dumnezeu care împlinește nevoile altora cu orice preț. Dragostea este belșugul, sau poți spune extinderea, bucuriei în Dumnezeu care-i include pe alții în ea, în bucurie, cu orice preț. Aș muri ca bucuria mea să crească prin voi care împărtășiți bucuria mea. Nu produce... această perspectivă cu privire la bucurie nu produce indivizi izolați și bucuroși în Domnul, dar nepăsători față de alții. Nu produce așa ceva! Niciodată n-am văzut să se întâmple așa ceva. Peste tot în lume unde oamenii îmbrățișează această viziune, ei au fost eliberați să poată să-și dea viața pentru ceilalți.

În ultimul rând, slujirea. E o modalitate bună de a încheia pentru că... Voi toți mergeți înspre etape diferite și multe lucruri minunate sunt înaintea voastră și de fiecare dată când se construiește o nouă clădire, de fiecare dată când are loc o schimbare a structurii, și a viziunii este foarte bine pentru creșterea bisericii. Însă amenințarea va fi totdeauna de a pierde din vedere esența, miezul, a ceea ce înseamnă să fii creștin. La ce îi invităm pe oameni? Nu îi invităm la o nouă clădire. Nu! Cui îi pasă? Nu! La ce îi invităm pe oameni? 2 Corinteni 1:24. Pavel spune: "Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră." Iată-l pe apostolul Pavel care definește rolul lui ca slujitor. Nu vreau să fiu stăpân peste credința voastră. Asta v-aș spune acum: "N-am venit la Londra ca să fiu stăpân peste conferința bărbaților sau să fiu stăpân peste voi. Nu vreau să fiu domnul vostru! Vreau să lucrez cu voi pentru bucuria voastră."

Nu este acesta un mod minunat de a-ți defini viața sau slujirea, Richard? Acea echipă pastorală de prezbiteri ar trebui să gândească așa: noi suntem lucrători cu acești oameni pentru bucuria voastră profundă și de lungă durată, pentru că asta vă va elibera să faceți o diferență în acest oraș. Încă o ilustrație a acestui lucru din Filipeni 1:25: "Sunt încredințat" - vă aduceți aminte că Pavel a spus "nu știu dacă voi muri sau voi trăi. să mor ar fi bine, să trăiesc ar fi... " Ce? Ce ar fi dacă aș trăi? Filipeni 1:25: "Şi sunt încredinţat şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre." Aceasta este o traducere literală. Bucuria credinței care parafrazată ar suna în felul următor: eu cred că nu voi merge în cer chiar acum pentru a avea parte de cea mai profundă, lungă și deplină satisfacție, dar voi rămâne aici pentru satisfacția de a mări bucuria voastră! Ce minunat! Moarte - câștig, rămânere - mai multă bucurie pentru alți oameni prin bucuria ta mărită. Să ne rugăm!

Tată, ia acești oameni, ia această biserică, această misiune, și îngăduie ca Londra să reverbereze în adevărul că Dumnezeu este cel mai glorificat în noi, că Tu ești Cel mai glorificat în noi, atunci când noi suntem cel mai satisfăcuți în Tine. Mă rog să lucrezi această minune aici și apoi influențează milioane în jurul lumii, te rog, în Numele Domnului Isus, Amin!