Cineva m-a întrebat în timpul acestei sesiuni ce vreau să spun prin „slava lui Dumnezeu.” Aceasta e o întrebare foarte bună, căci am folosit-o de vreo 100 de ori, dar n-am definit-o. Și întotdeauna doresc claritate, pe cât se poate și de asemenea sunt preocupat de definiții. Cred că majoritatea neînțelegerilor sunt rezolvate prin definiții. Deci lăsați-mă să încerc să... N-o am în notițele mele aici, ci vă voi spune ceea ce gândesc. Unul din motivele pentru care este greu de definit slava lui Dumnezeu este că există realități care nu pot fi comunicate eficient prin alte mijloace decât ele însele. Jonațan Edwards, care a lucrat mai din greu decât oricine altcineva de care știu, pentru a pune realitatea de nedescris în cuvinte, are o secțiune în eseul lui despre trinitate unde parcă-l vezi ridicând din mâini și spunând, „Cuvinte, cuvinte, cuvinte, cuvinte! Cât de inadecvate sunt aceste instrumente!” Deci iată înlocuitorul meu pentru un cuvânt cu alte cuvinte ambigue, numite definiție: slava lui Dumnezeu este frumusețea feluritelor lui perfecțiuni.

Acum trebuie să definim cuvântul „frumusețe” - și cum vom face aceasta? Cine poate defini cuvântul „frumusețe?” Ceea ce faci când ai un cuvânt ca și „frumusețe” este să arăți cu degetul. Dacă vrei să iei cuvinte ca și simetrie, armonie, echilibru, textură, te gândești „ce-i asta? Funcționează? Am un simț a ceea ce înseamnă frumusețea?” Arăți înspre ceva și spui „cerul acela, bebelușul acela, femeia aceea, sau canionul acela, sau... ” Acest lucru e frumos, are acele trăsături care corespund faptului că suntem creați să vedem și să savurăm lucruri frumoase. S-ar putea să nu ajute, dar e cel puțin un efort de a spune că slava lui Dumnezeu este frumusețea feluritelor lui perfecțiuni. Ce vreau să spun prin „felurite perfecțiuni” este că poți lua oricare din perfecțiunile lui, cum ar fi puterea Lui, înțelepciunea Lui sau bunătatea Lui și să spui „aceasta e glorioasă” - asta ar însemna că este frumoasă în fiecare din contururile ei și relațiile ei. Dar când vorbesc despre slava lui Dumnezeu în totalitate înțeleg tot ceea ce este El împreunându-se într-o interacție perfectă, astfel încât totalitatea e slavă, e glorioasă, e frumoasă. Poate aceasta va ajuta, poate nu.

Care este relația dintre sfințenia lui Dumnezeu și slava lui Dumnezeu? Puteți defini sfințenia lui Dumnezeu? Iată efortul meu cu privire la aceasta. R. C. Sproul definește sfințenia lui Dumnezeu ca și „puritatea Lui transcendentă.” Aceasta e cea mai scurtă definiție pe care o are - și vrea să atingă 2 aspecte: separare completă de orice păcat și murdărie de orice fel și un complet „a fi altfel” - înălțat, exaltat, măreț, diferit de noi. Transcendent - și le pune pe cele 2 împreună: puritate transcendentă este sfințenia Lui. Cred că este adevărat, și aș merge puțin mai departe și aș spune că, deoarece este mare, înălțat și complet altfel, și pentru că este separat de orice murdărie și impuritate, în El este lumină și nu e deloc întuneric, de aceea El este infinit de prețios. Știți, conceptul fundamental al sfințeniei este a fi pus deoparte pentru Domnul, separare. Domnul este pus deoparte pentru Domnul și atunci când ceva este foarte, foarte, foarte prețios, îl pui deoparte într-un seif. De exemplu Mona Lisa - nu pui tabloul pe stradă pentru toți ce trec pe-acolo, ci îl pui în spatele unei sticle groase anti-glonț și toți simt că datorită acestei separări tabloul acesta trebuie să fie foarte prețios. Sau există undeva în lume un diamant gigantic, probabil în valoare de un miliard de dolari. Nu se dă din mână în mână, spunându-se, „după ce a trecut pe la toți, să-l înapoiați la sfârșit.” Ci îl pui aici, pui gărzi de fiecare parte... (ca un fel de îngeri cu o sabie învăpăiată) și îl pui într-un dulap de sticlă. Dacă vezi ceva atât de separat spui, „Pfu, acesta e cu adevărat prețios.” În mintea mea sfințenia lui Dumnezeu este infinit de prețiosul El Însuși, dumnezeirea Lui, transcendența Lui, puritatea Lui.

Acum relația dintre aceasta și slavă. Isaia 6 - un heruvim strigă către altul, zburau cu 2 aripi, își acopereau fața cu 2 aripi și cu 2 își acopereau picioarele, căci El e puritate transcendentă. Cu 2 zburau și strigau unul către altul, „Sfânt, sfânt, sfânt e, tot pământul este plin de... ” De ce n-au zis „sfințenie?” Aveți dreptate. „Sfânt, sfânt, sfânt e, tot pământul este plin de slava Lui.” Ce? De ce ai schimbat? Interpretarea mea pentru aceasta este că slava lui Dumnezeu este sfințenia Lui făcută publică. Sfânt este valoarea lui intrinsecă, prețul lui intrinsec, dumnezeirea lui intrinsecă, felul Lui unic de a fi, măreț, înălțat, separat, valoros peste orice măsură. El e măsura oricărei valori, al oricărui adevăr, al oricăror lucruri, originea a toate, susținătorul tuturor lucrurilor. El este infinit, separat, e Dumnezeu și eu nu sunt. Chiar existența mea depinde în totul de El, iar El a ales ca să existe o Creație în care frumusețea sfințeniei Lui se revarsă, iar atunci când se revarsă o numim „slavă.” Slava este dezvăluirea publică a perfecțiunilor lui Dumnezeu. Ok, știu că toată această definiție e insuficientă, dar acesta e efortul meu... Mă gândesc mult la aceasta, dar nu pot... Mă gândesc că e mult mai bine ca, în loc să vă zdruncin creierii încercând să articulez definiția ideală, să vă cufundați în această carte în așa fel încât să fiți în ea, să fiți în slavă, în sfințenie, să trăiți în ea. Știți, de multe ori citesc un text pe care nu-l înțeleg complet. Știți ce-I spun Domnului, mai ales dacă e un text ce implică ceva ce eu trebuie să fac? Spun, „Doamne, nu sunt sigur ce să fac cu aceasta, dar oricare ar fi înțelesul, poți să faci Tu aceasta în mine, ca făcând acest lucru să pot să descopăr ce înseamnă?” E riscant, dar trebuie să te încrezi în El pentru a face aceasta. Cred că acesta e exact lucrul pe care un copil îl face. Tatăl îi spune să facă ceva, iar el nu înțelege cuvântul. „Nu sunt sigur ce ai vrut să fac, dar sper că voi reuși să fac acel lucru, pentru că vrei să-l fac.” Aici suntem.

 Acea secțiune pe care am petrecut atât de mult timp este „Supremația lui Dumnezeu în misiuni prin închinare.” Misiunile există pentru că închinarea nu există, adică oamenii sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu în toată lumea, nu înalță slava lui Dumnezeu, nu Îl apreciază, ci Îl depreciază prin faptul că-L ignoră sau Îl înțeleg greșit - iar noi vrem ca Dumnezeu să fie apreciat, înălțat, slăvit de către ei. „Bucurați-vă neamurilor și lăudați pe Domnul.” Așa că noi vrem ca aceasta să fie combustibilul misiunilor și o urmărim ca și scopul misiunilor. În al 2-lea rând (avem 3 puncte) - rugăciunea. S-ar putea să nu le terminăm în ora pe care o mai avem - o oră și 9 minute. Dar vom face tot ce putem. Rugăciunea. Nu putem ști pentru ce e rugăciunea până nu știm că viața este război. Aceasta e lozinca mea pentru a înțelege ceea ce e rugăciunea în relație cu misiunile. Viața e un război. Nu e tot ce este. Dar întotdeauna este aceasta. Slăbiciunea noastră în rugăciune s-ar putea să fie din cauza neglijării acestui adevăr. E important. Dacă simți că nu ai viața de rugăciune atât de puternică precum ar trebui (și cine o are? N-am întâlnit niciodată pe cineva să fie satisfăcut cu viața lui de rugăciune) - unul din motive este că s-ar putea să nu înțelegi ceea ce este viața, adică război, de dimineața până seara și ceea ce înseamnă rugăciunea în privința aceasta.

Iată niște texte cu privire la „viața este un război.” 2 Tim. 4:7 - „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința.” Deci, Pavel, la sfârșitul vieții lui spune că e o luptă și a fost o luptă dintotdeauna. Știu că fiecare avem metaforele noastre favorite pentru umblarea creștină și relația creștină. Unora nu le plac metaforele războinice, metafore cu luptă. Îmi pare rău, dar e acolo. Nu e singurul lucru pe care-l găsim, relaxați-vă. Putem avea metafore cu familia. El e Tatăl meu, eu sunt copilul Lui, stau mult în brațele Lui. Ok, asta nu e război. Deci să nu credeți că suprim alte imagini biblice, dar trebuie s-o înțelegeți pe aceasta, căci dacă n-o înțelegeți, atunci s-ar putea să nu știți cum să folosiți arma rugăciunii. 1 Tim. 6:12 - „Luptă-te lupta cea bună a credinței” îi spune el lui Timotei. Luca 13:24 - „Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă.” Evrei 4:11 - „Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare.” Există multe controverse cu privire la aceste lucruri, mai ales în blogosferă și mai ales cu privire la doctrina sfințirii. De exemplu: „nevoiți-vă - aceasta nu e o vorbire evanghelică. Nevoiți-vă - o, am terminat cu propriile eforturi. Domnul Isus a făcut totul, El a murit, noi doar ne odihnim.” Ei bine, citiți-vă Biblia. S-ar putea ca lupta de-aici să fie lupta de-a te odihni. Adică să te oprești din a încerca în mod frenetic să te justifici singur, făcându-ți slujba în așa fel ca stăpânul să fie mulțumit, sau încercând frenetic să fii un soț bun, sau încercând frenetic să-L mulțumești pe Dumnezeu, căci nu e mulțumit. S-ar putea ca aceasta să fie lupta, dar nu minimaliza faptul că Pavel a folosit cuvântul „nevoiți-vă”, „agonizomai”, a agoniza. Nu e o luptă mică de a te odihni. „Veniți la Mine voi cei trudiți și împovărați și vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima. Și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” Sunt atâtea motive în aceste versete pentru a zice, „de ce ne spui să luptăm, oare? Aici e opusul luptei! El mi-a spus să vin să mă odihnesc!” Te odihnești tu? Nu, nu te odihnești. Deci trebuie să te lupți. Adică să-ți scoți pușca și să-i tragi în cap legalismului, să-ți tai brațul senzualității, să-ți scoți ochiul care privește la idoli. Să devii serios în a te odihni în Domnul Isus. Viața este un război. Dacă crezi că tu, cu lumea, firea pământească și diavolul fiind gata să te trimită în iad în orice minut al vieții tale, poți lăsa jos armele pe care Dumnezeu ți le-a dat, toată armătura lui Dumnezeu, atunci devii o țintă ușoară.

1 Cor. 9:25-27 - „Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt; ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Aceasta e o traducere mai moale aici (în engleză - îmi disciplinez trupul) - dar de fapt e „mă port aspru cu trupul meu.” Poc... Poc... O, n-am vrut să fac aceasta. Sper că nu sângerează. Mă port aspru cu trupul meu. Ce înseamnă aceasta? Cred că e ceea ce a spus Domnul Isus, „taie-ți mâna, scoate-ți ochiul.” Mai bine să-ți tai mâna și să-ți scoți ochiul - cu alte cuvinte să fim serioși în lupta împotriva păcatului. 2 Tim. 2:4 - „Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.” 2 Cor. 10:3-5 - „Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească.” Nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. „Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” Acestea sunt imagini pe care nu le puteți scoate afară din Biblie.

Dacă nu știi ce este viața, atunci nu vei ști ce este rugăciunea. Iată ce este rugăciunea: rugăciunea este în primul rând un radio portativ de emisie-recepție pentru misiunea Bisericii, care e împotriva puterilor întunericului și ale necredinței. Nu e surprinzător că rugăciunea nu funcționează cum trebuie dacă încercăm s-o transformăm într-un interfon de casă prin care sunăm sus să ne aducă încă o pernă. Dacă nu ești în misiune, adică dacă nu ești în război și încerci să folosești rugăciunea, „alo, Doamne Isus, îmi trebuie încă o pernă în timp ce mă uit la acest program aici jos. Am un pic de discomfort. Și în timp ce faci asta, îmi trebuie și niște Coca.” Nu va funcționa. N-a fost făcută pentru aceasta. A fost făcută pentru următorul lucru: „Doamne Isus, mă uit la acest televizor și trebuie să-l opresc chiar acum. Trebuie să-l opresc chiar acum. Ajută-mă, te rog, căci voi fi ruinat în seara asta dacă nu-l opresc. Nu mă voi ruga în seara asta, nu Te voi iubi în seara asta, nu voi mărturisi în seara asta, nu voi avea putere, voi fi absorbit de lucrul acesta la care mă uit acum. Te rog, Isuse, arată-Te, trage cu pușca Ta, fă ce trebuie să faci ca să mă ajuți să-l sting.” Aceasta e rugăciunea. Pentru aceasta folosește. Este pentru a nu păcătui.

Uitați-vă la aceasta. Cum să supraviețuiești în război „Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură, și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul, și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, și să stați în picioare înaintea Fiului omului." (Luca 21:34-36) Deci care e funcția rugăciunii în acest text? Domnul e aproape să vină și chiar înainte să vină sunt aceste pericole - de fapt există pe tot parcursul vieții tale - și sunt aproape să te doboare, astfel încât să nu poți sta în picioare înaintea Fiului omului. Vei fi fost măturat de necredință și beție și lumificare. Și El spune: veghere, morală, spirituală - este ca și „ok, slujba ta acolo în perimetru, ca santinelă, de a-ți proteja tovarășii de-aici noaptea, este să stai treaz. Căci dacă adormi, vor veni vrășmașii și ne vor omorî pe toți cu baionetele. Deci stai treaz!” Deci rugăciunea pentru a sta treaz e foarte serioasă. „Avem nevoie de putere de foc aici. Suntem la 300 de metri, să nu tragi în noi, căci vin vrășmașii și n-avem nicio speranță împotriva hordelor lor. Avem deci nevoie de puterea Ta de foc de-acolo din spate asupra lor.” Ca atunci când în spate sunt vapoare cu niște tunuri puternice, iar cei din linia întâi cer ca acestea să tragă peste capul lor, în inamic. Aceasta face rugăciunea. „Ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea.” Să nu săriți la ceva eschatologie salvatoare care spune că vom fi răpiți din lume înainte ca El să vină. Nu aceasta spune El, ci spune, „să scăpați de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, și să stați în picioare înaintea Fiului omului.” „Să scăpați” înseamnă a nu fi acaparați de ele și ruinați. Rugăciunea este centrală în a supraviețui pe timp de război.

S-ar putea să spuneți, „ce are asta a face cu misiunile?” Are totul de-a face cu misiunile. Majoritatea misionarilor noștri sunt în locuri unde au acces la internet. Ghici ce poți face pe internet? Poți să te uiți la femei goale. Câți misionari sunt ruinați de chiar același fel de lucruri lumești de care suntem și noi? Sunt supuși și ei la exact aceleași ispite. Și ei obosesc și sunt istoviți, nu au locuri unde să iasă să mănânce, sau la film, nu au mai deloc un timp în care să se relaxeze în mod inocent. Dar au internet... Credeți că acest fel de rugăciune nu este crucial pentru misiunea lor, pentru a supraviețui ca și creștini, pentru a trăi în Domnul Isus și a se păstra curați? Iată o relație interesantă între misiune și rugăciune. Imaginea nu are de-a face cu războiul aici, știu asta, dar să prindeți analogia. „Nu voi M-ați ales” le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi. „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți” - misiune, nu-i așa? - „să mergeți și să aduceți roadă,” - roada aceasta poate fi convertiți, poate fi sfințenie în viața personală, nu cred că trebuie să despicăm prea mult lucrul acesta - „să aduceți roadă și roada voastră să rămână,” - acum, observați care este logica aici - „pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” (Ioan 15:16)

Vă dau o misiune pentru ca orice cereți de la Tatăl, să vă dea. Vedeți aceasta? V-am ales ca să mergeți și să aduceți roadă pentru ca... V-am ales ca să mergeți... V-am ales ca să mergeți... Și scopul („pentru ca”) pentru care v-am ales ca să mergeți este ca să primiți răspuns la rugăciune. Când am văzut lucrul acesta m-am gândit, „e minunat. Dumnezeu îmi dă o misiune pentru ca rugăciunile mele să primească răspuns.” Ceea ce înseamnă că rugăciunea nu este un interfon domestic, adică „alo, încă o pernă, te rog” ci e pentru misiune - asta spune. Vă dau o misiune pentru ca să aveți plăcerea, împlinirea de a primi... „o, interfonul funcționează acum, funcționează pe teren, funcționează când zboară gloanțele, funcționează când sunt în luptă cu inamicul. Nu funcționa acasă, dar acum funcționează.” Și unul din motivele pentru care cred că avem o viață de rugăciune cam slabă este pentru că nu suntem în misiune și de aceea nu suntem disperați. Nu suntem disperați ca El să se arate când vorbim cu un necredincios, să se arate când încercăm să facem o faptă bună pentru cineva și nu vrem, știți, să fim bosumflați de descurajare când ne resping.

Un text uimitor. Suntem chemați să ne rugăm pentru lucrători și convertiți Mat. 9:37-38 - "Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui." Acesta trebuie să fie unul din textele cele mai uimitoare cu privire la rugăciune. „Trebuie că glumești, Doamne Isus, nu-i așa? Glumești? Spui lucrătorilor de la fermă să meargă la fermierul expert care are doctoratul în agricultură, să-i spună ce trebuie să facă pentru a avea un seceriș bun? Glumești! Cum Îi poți spune lui Dumnezeu, cum poți să-I ceri lui Dumnezeu să trimită mai mulți lucrători? Știi de câți lucrători e nevoie.” Nu-i acest lucru uimitor? Ce înțelegeți din aceasta, din faptul că Domnul Isus îți spune ție să-I spui lui Dumnezeu, care știe totul și e infinit de înțelept, ca să trimită întăriri în Afganistan? „Știi despre Afganistan? Te pot informa, Dumnezeule, despre Afganistan?” „Nu, nu poți.” Nu este o informare. Deci ce este atunci? Pascal a pus-o în felul următor: „rugăciunea e Dumnezeu acordând oamenilor demnitatea cauzalității.” El nu era obligat să folosească rugăciune în acest moment. El poate face Afganistan foarte bine fără ca vreun om să-i ceară acest lucru. El poate pune în inima ta să mergi oriunde vrea El să mergi și El o poate face fără ca eu să-I cer aceasta. El poate! Dar decide să n-o facă. „Eu voi fi nu doar decisiv în a face ca oamenii să fie acolo unde trebuie să fie pentru misiunea Mea, ci voi amesteca și ceva cauze secundare, pentru a te lăsa pe tine să ai demnitatea cauzalității în felul cum o fac. Rugăciunea ta va face o diferență în trimiterea lor. Am orânduit ca să facă o diferență, ca tu să fii partener la aceasta.” Asta implică textul.

Rom. 10:1 - „Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliți, este să fie mântuiți.” Deci nu doar ne rugăm pentru lucrători, ci ne rugăm și pentru convertiți. Dacă ai avut vreodată nevoie de vreun verset biblic pentru a te încuraja să te rogi pentru tatăl tău, mama ta, sora ta, fratele tău, prieten, vecin, verișor, copil, care nu umblă cu Dumnezeu, dacă ai nevoie de un verset, uită-te la acesta: Romani 10:1. Pavel s-a rugat în mod repetat pentru cei din neamul lui și era foarte întristat că mulți evrei nu Îl îmbrățișau pe Mesia lui, pe Mesia lor. Deci rugăciune pentru lucrători și rugăciune pentru convertiți. Demnitatea cauzalității. În rugăciune Dumnezeu ne acordă demnitatea cauzalității, dar cauzalitatea lui Dumnezeu e decisivă. Dumnezeu e cel ce mântuiește pe păcătoși și le deschide ochii. „Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.” (Ioan 10:16) El o va face. Acestea sunt „trebuie” și „vor” suverane. „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37) „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl... Dar sunt unii din voi care nu cred." Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred, și cine era cel ce avea să-L vândă. Și a adăugat: "Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu." (Ioan 6:44,64-65) Deci acest „atrage” este numit acum „i-a fost dat de Tatăl.” Așa că Dumnezeu mântuiește păcătoșii în mod decisiv, iar rugăciunea este unul din instrumentele Sale. Iată încă... cred că voi sări peste acesta, ca să mergem mai departe. Dumnezeu produce convertire în mod decisiv prin Cuvânt.

Am predicat la o conferință de misiune în 1988 în Denver și mi-au dat titlul „Rugăciunea, lucrarea misiunilor.” Îmi amintesc acest titlu ca și cum ar fi ieri. Când mă pregăteam, stăteam la birou și mă uitam. „Rugăciunea, lucrarea misiunilor. Rugăciunea, lucrarea misiunilor.” Și mi-am început lectura spunând, „Rugăciunea, lucrarea misiunilor. Nu e lucrarea misiunilor.” Mi-am deconcertat... Ei își construiseră toată conferința pe tema „rugăciunea, lucrarea misiunilor.” Am spus că nu e lucrarea misiunilor, ci predicarea este lucrarea misiunilor, iar rugăciunea este puterea care mânuiește Cuvântul. Deci până la urmă am pus accent pe rugăciune, ceea ce i-a mulțumit, dar în acele zile era o mișcare a rugăciunii. Mișcare a rugăciunii în Orașele Gemene - am adunat tot orașul timp de 7 ani la rând, unii poate vă amintiți, era în anii 1970. Am încercat să umplem Metrodom-ul. Am adunat cam 10 mii de oameni la Metrodome și am făcut-o timp de 7 ani, adunându-i pe toți de la toate denominațiile. A fost o mare mișcare a rugăciunii, era în aer în acele zile. Pastorii își aduc aminte, se adunau împreună în orașele din toată țara. Îmi aduc aminte spunându-se că dacă nu ne unim în rugăciune, Dumnezeu nu poate aduce trezirea. Am fost și eu implicat puternic, am ajutat la alcătuirea afirmației de credință pe care am folosit-o pentru toți. Mi-a plăcut foarte mult, am crezut că a fost lucrul potrivit să fie făcut. Dar mi-am dat seama în același timp că unii o duceau prea departe - ridicau rugăciunea deasupra Cuvântului.

Aici încerc să arăt că e Cuvântul care mântuiește pe păcătoși. Rugăciunea împuternicește Cuvântul, nu invers. Rugăciunea nu este agentul imediat eficient pentru mântuire, ci Cuvântul este. Vreau să vă arăt aceasta, și felul cum se relaționează. „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” (Rom. 1:16) Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Sau 1 Petru 1:23 - acest text e foarte important: „fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac. Căci orice făptură este ca iarba, și toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” Deci prin Cuvântul viu al Domnului, care rămâne în veac - acest Cuvânt e Evanghelia și așa sunt mântuiți oamenii. Cum ai fost tu născut din nou? Instrumentul, instrumentul care atinge imediat inima ta moartă, a fost Cuvântul lui Dumnezeu, împuternicit de Duhul lui Dumnezeu. „El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.” (Iac. 1:18) Deci Cuvântul este central.

Acum, cum se relaționează rugăciunea la aceasta? Efes. 6:13-20 - „De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” În engleză e virgulă și fraza continuă. Luați sabia Duhului, rugându-vă. Luați sabia Duhului, rugându-vă. Luați sabia Duhului, rugându-vă. „Faceți în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții, și pentru mine, ca oridecâteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanțuri sunt, pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.” Așa se relaționează rugăciunea la Cuvânt. Cuvântul este instrumentul care pătrunde și prin care Duhul Sfânt salvează pe păcătoși, iar rugăciunea este... (am câteva imagini în minte) este puterea din spatele lui, care îl împinge înăuntru, adică cheamă puterea Duhului Sfânt pentru a-l împinge în inimă. Sau este mâna de pe sabie. Sabia Duhului este Cuvântul lui Dumnezeu, iar mâna care-L folosește cu putere este o mână rugativă.

Deci când am predicat „Rugăciunea, lucrarea misiunilor” – nu, nu este lucrarea misiunilor, ci lucrarea misiunilor e să mergi acolo, să vorbești cuvinte salvatoare, iar rugăciunea de-acasă, rugăciunea din inima ta, rugăciunea din partea familiei tale, rugăciunea din jurul tău face cu putere ceea ce Pavel a cerut aici ca să facă, adică a primi cuvinte când deschide gura. Deci când ne adunăm pentru 30 de minute de rugăciune înainte ca eu să predic și să ne închinăm, iubesc acele minute. Știți, e ciudat. Voi face o mică paranteză aici. Merg să vorbesc în multe locuri. Mi se pare ciudat în câte locuri merg unde nu se roagă, sau dacă se roagă este doar o mică rugăciune în ultimul minut. „Pot să mă rog pentru tine înainte de a urca acolo?” „Da, chiar te rog. Firea, lumea, diavolul, totul este împotriva mea și mi-ar fi de ajutor rugăciunea.” Și știți, vreo 30 de secunde de rugăciune... Ceva nu e în regulă aici. Noi dedicăm cel puțin 30 de minute ca să mă îmbib acolo, înainte de a veni aici să predic. Și stând acolo mă gândesc, „în sala de sus vor fi 500-600 de persoane și se așteaptă ca să salvez pe păcătoși, să deschid ochii orbilor, să-l birui pe diavol, să închid gura leilor, să vindec pe bolnavi, să reconciliez pe cei înstrăinați, ceea ce eu nu pot face. Nu pot face nimic din acestea. Deci ce se va întâmpla? Dumnezeu - a programat Dumnezeu cumva ca să răspundă la rugăciune? Da. Atunci să ne rugăm! Avansul misiunii e prin Cuvânt, iar Cuvântul este împuternicit prin rugăciune.

Priviți la Fapte 4:29 - „Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor,” - se roagă, se roagă - „dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău” - deci aceasta e rugăciune ca să poată vesti Cuvântul „cu toată îndrăzneala, și întinde-ți mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău cel Sfânt Isus." După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt,” - și ce se întâmplă când ești plin de Duhul Sfânt? Vestești Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Astfel funcționează rugăciunea în progresul misiunilor. Aducând orice fel de minuni Dumnezeu binevoiește să folosească drept evidențe confimatoare - semne și minuni sunt bune, dar (vorbeam aseară) nimic nu înlocuiește Cuvântul. Alte lucruri sunt acolo, sunt subordonate, sunt importante, dar nu sunt mântuitoare. Poate acesta ar fi un loc potrivit pentru a introduce o propoziție.

Când am vorbit în Lausanne la o conferință, în octombrie acum un an, m-am dus acolo cu un scop principal - ca grupul acela de 4000 de persoane să fie încurajat ca, în mod colectiv, să spună, „noi, evanghelicii din toate țările lumii, (aproape toate țările lumii - cred 204 de țări ale lumii), noi, evanghelicii spunem că oamenii sunt pierduți fără Hristos și fără Evanghelie” - căci acest lucru nu e spus clar în multe locuri în ziua de azi. Deci am avut de spus un mesaj de 28 de minute și am simțit că fraza cea mai importantă pe care am avut-o de spus a fost următoarea: „Putem oare” (uitându-mă la toți acei delegați) „putem oare să fim cu toții de acord să spunem aceasta - creștinilor le pasă de orice suferință, mai ales de suferința veșnică. O putem pune în felul acesta? Ne pasă de SIDA, ne pasă de traficul de oameni, ne pasă de sărăcie, ne pasă de nedreptăți, dar mai ales ne pasă de suferința veșnică. Putem spune aceasta?” Și apoi s-au împărțit în grupuri de 8 persoane, la mese, și a fost o frază foarte controversată care s-a discutat mult timp, căci la mulți nu le-a plăcut. Nu le-a plăcut. Și există motive: unii nu cred în suferință veșnică, chiar evanghelici. Chiar expresia aceasta e oribilă - „suferință veșnică” - adică vorbim despre I-A-D, iar ei nu cred. Alții simt că aceasta minimalizează probleme legate de dreptate, că minimalizează durerile celor suferinzi. De ce ar face aceasta? Există la bază o necredință adâncă privitoare la pierzarea veșnică, în toată lumea, în creștinism. Un dubiu adânc la bază că oamenii sunt pierduți, căci dacă sunt pierduți și vor suferi veșnic, aceasta cauzează toată suferința lor de-aici să pălească în comparație. Nu să pălească. Suferința e suferință. Dacă te doare, te doare. Dar aceasta se va extinde pentru totdeauna.

Dacă crezi că traficul de persoane este rău, căci o fată e luată de la 11 ani și folosită ca sclavă timp de 10 ani - crezi că ăsta e un lucru rău, dar dacă ar fi tratată așa pe vecie de oameni din iad, ți-ar păsa de asta? Dacă nu crezi că e relevant pentru tine, atunci nu o iubești, ci ești într-un joc politic corect al dreptății, asta faci. E corect politic să te lupți contra traficului de persoane la momentul de față, e la modă acum, iar tu ești implicat pentru că se potrivește în biserica ta. Nu o iubești pe ea, căci ei se supără tare dacă spui asta. Ei nu cred, așa că... Spun asta aici pentru că acest Cuvânt al lui Dumnezeu o salvează. Trebuie să vrem s-o scoatem de acolo și sunt mulțumitor că această problemă e abordată astăzi, că sclavia contemporană, înțeleasă ca și trafic de persoane, este o povară a Bisericii, sunt mulțumitor pentru aceasta, dar dacă acelor implicați în aceasta nu le pasă mai mult de mântuirea ei veșnică decât le pasă de eliberarea ei, atunci nu o iubesc. Trebuie doar să respingi Iadul dacă nu crezi asta. Misiunea e foarte, foarte, foarte importantă.

2 Tes. 3:1 - „Încolo, fraților, rugați-vă pentru noi, ca Cuvântul Domnului să se răspândească... ” Rugați-vă pentru noi. Pastorilor, Spurgeon a fost întrebat odată, „Cum vă explicați succesul pe care-l aveți în slujire ca oamenii să vină la Hristos?”, iar el a răspuns, „Oamenii mei se roagă pentru mine.” Col. 4:3 - „Rugați-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă pentru Cuvânt.” Vă rugați aceasta pentru misionarii voștri în fiecare zi? Dacă aveți doar câțiva (căci nu puteți să vă rugați pentru mii), dar dacă aveți doar unul sau doi, sau trei sau patru, sau calendarul pe care noi îl avem la Bețlehem - o dată pe zi, un misionar pe zi - dacă te rogi ca Dumnezeu să le deschidă ușa pentru Cuvânt, e lucrul pe care ei îl doresc cel mai mult. „Sunt frustrați că sunt plecați de atâta timp și au văzut atât de puțină roadă, Te rog să ai milă de ei și de oamenii cu care se întâlnesc, Te rog să deschizi o ușă pentru ei, sfărâmă balamalele, fă ceva neobișnuit astăzi, Doamne, pentru ei și fă ca să poată vesti Cuvântul cu îndrăzneală, ca să-L facă înțeles așa cum trebuie.” Rugăciunea arată supremația lui Dumnezeu în misiuni, căci Dumnezeu primește slavă când depindem de El în rugăciune.

Ps. 50:15 - „Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” ăsta se numește textul lui Robinson Crusoe. Spurgeon are o predică intitulată „Textul lui Robinson Crusoe”, căci dacă veți citi romanul „Robinson Crusoe” veți găsi acest verset în el. „Cheamă-Mă în ziua necazului” - deci eu Te chem - „și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi.” E un cerc aici - eu Te chem, Tu îmi răspunzi, eu Te slăvesc pe Tine. Eu cred că Dumnezeu a ales să facă misiunile prin rugăciune, ca El să primească mai multă slavă. Cu alte cuvinte, ținta misiunilor e închinare, dar pe tot parcursul zelul pentru slava Lui modelează felul cum aceasta e făcută și unul din modurile în care este realizată este rugăciune, iar celălalt este suferință. Acesta e restul celor 30-40 de minute pe care le mai avem împreună. Cuvântul și misiunea va triumfa Mat. 28:18 - „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.” Nu poate eșua, căci are toată puterea. Mat. 24:14 - „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.” Se va întâmpla în mod sigur. Isaia 55:11 - „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.” Sau Iov 42:2 - "Știu că Tu poți totul, și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale." Deci Dumnezeu va face ca misiunea să fie realizată.

Acesta e finalul secțiunii cu privire la rugăciune și argumentez că aceasta nu e lucrarea misiunilor, deoarece Cuvântul este lucrarea misiunilor, iar rugăciunea este mâna care ține sabia și o folosește în puterea lui Dumnezeu, este forța care înfige sabia în inimă, este puterea care deschide uși în fața Cuvântului, toate acestea fiind imagini pe care apostolul Pavel le folosește. Dar aceasta e ceea ce mântuiește pe oameni, prin puterea Duhului Sfânt: Evanghelia mântuiește pe oameni. „Ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.” Această ușă a fost deschisă prin rugăciune. Iar în al 2-lea rând am argumentat că, deoarece rugăciunea Îl cheamă pe Dumnezeu admițând „eu sunt slab, sunt sărac, sunt falimentar, iar Tu ești bogat, inteligent, puternic, deci vino și fă să se întâmple ce trebuie” iar El se uită și zice „bine.” Rugăciunea te face pe tine să te proșterni cu fața la pământ și Îl arată pe Dumnezeu pe tron și Îl arată ca și Dumnezeu, pe când dacă tu zici „eu voi face misiunea, n-am nevoie să mă rog, o voi face eu” tu vei primi slava iar Dumnezeu va fi supărat în obscuritate, în spatele problemelor tale cu nedreptățile, ceea ce nu va face bine nimănui pe mai departe.

Întrebări. Întrebarea este: Cum recalibrezi această înțelegere a rugăciunii astfel încât atunci când te rogi pentru liderii politici nu te rogi pentru agenda celor de stânga sau de dreapta, ca rugăciunile să nu sune (acum adaug la cuvintele dvs.) ca și lozinci politice. Aceasta e o întrebare foarte bună, căci ascultând unele grupuri rugându-se pentru liderii lor sună un pic cam părtinitor. Caut un text aici, care va fi parte din răspunsul meu. E 1 Timotei 2 - „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii,” - cum ar fi Curtea Supremă, sau guvernatorul, sau primarul - „pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.”

Acum, dacă urmăriți curgerea argumentului aici, merge cam în felul următor: rugați-vă pentru împărați, astfel încât viața în această țară să fie de așa natură încât mântuirea să vină la tot mai mulți oameni. Voi citi din nou, ca să vedeți dacă această parafrază este corectă... . „rugați-vă pentru împărați ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită” - cred că ceea ce înseamnă este că dacă ar fi anarhie într-o țară, dacă e condusă de gloată, evanghelizarea devine extrem de dificilă. Dacă străzile iau foc și toate instituțiile se prăbușesc și toată structura unei culturi se destramă, răspândirea Evangheliei și închinarea oamenilor lui Dumnezeu și facerea... nu e imposibil, Dumnezeu e încă viu și bine și în acele situații, dar El spune, „nu vreau ca aceasta să se întâmple, nu vreau să se întâmple nicăieri,” pentru că spune aici „să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu.” De ce? Pentru El vrea ca toți oamenii să fie mântuiți. Există o corelare între evanghelizare eficientă și stabilitatea și pacea dintr-o cultură. Iată punctul general: rugăciunile pentru lideri să fie guvernate de scopurile Împărăției, ale Evangheliei, scopuri de mântuire, nu în primul rând scopuri politice. Admisibil, oamenii politici vor vedea o suprapunere aici. Vor vedea că această politică va aduce mai multă stabilitate sau prosperitate decât cealaltă și nu voi... Vreau să spun că, dacă ești ferm, total, complet convins în inima ta că o anumită politică economică va face mai mult bine la mai mulți oameni, cum să nu te rogi pentru aceasta?

Pentru mine, la acest amvon, nu mă voi ruga în felul acesta. N-o voi face, chiar dacă o cred n-o voi face. Și vă voi spune de ce. Eu doresc ca amvonul (vorbesc simbolic acum), ca locul predicării Cuvântului lui Dumnezeu să fie protejat chiar și de apartenențe politice corecte. Atunci când Cuvântul lui Dumnezeu începe să fie cooptat de oricare parte politică, chiar și una bună, începe să se simtă ca aceea, în loc să fie cuvântul incisiv vorbit din cer omenirii, fie republicani, fie democrați. Dumnezeu nu este republican și nu este democrat, ci este Dumnezeu și eu vreau Cuvântul lui Dumnezeu să atingă toate grupurile cu o independență și o putere care îi scrutează pe toți și oferă Evanghelia tuturor. Acesta e modul, cred, în care ar trebui să ne rugăm.

Trebuie să ne rugăm ca și... Suntem cetățeni ai cerului și așteptăm un Mântuitor, pe Isus, care ne va transforma trupurile să fie ca al Lui (Filipeni 3:21). Deci eu sunt în primul rând un cetățean al cerului. Nu sunt în primul rând american. Sunt în primul rând creștin, deci mă rog pentru cauze creștine, progresul Evangheliei, Regele Isus. Dacă mă rog pentru Obama e ca Domnul să-l ajute să se supună Regelui Isus, să trăiască sub domnia lui Isus și las deschis felul cum arată aceasta. Nu dictez eu cum să arate aceasta. Știu anumite lucruri clare din Biblie despre cum arată - să nu-și înșele soția, să nu mintă. Dar în primul rând spun ca să fie adus la supunere față de Domnul Isus, Curtea Supremă să fie adusă sub domnia lui Isus - acest fel de rugăciuni mari ale Împărăției.

OK, avem încă multe de făcut. Poate aveți multe întrebări, voi mai sta un timp după ce terminăm. I-am spus soției să mă ia să mă ducă la ziua cuiva pe la 12.30, deci voi fi aici de la 12 la 12.30, dacă vreți să mai discutăm după aceasta. Supremația lui Dumnezeu în misiuni prin suferințe Aceasta e ultima parte și poate cea mai importantă din această zi. Vom vedea ce credeți. Marea Trimitere nu va fi terminată fără suferință. De ce? Cel mai puternic motiv este că scopul lui Dumnezeu de a fi glorificat prin bucuria unui popor răscumpărat este cel mai bine realizat în acest fel - atât misionarii răscumpărați cât și cei pe care Dumnezeu îi câștigă prin ei. Voi argumenta în sensul acesta. Există ceva anume cu privire la suferință care dă mai multă slavă lui Dumnezeu decât dacă ar alege s-o facă într-un fel în care misionarii Săi n-ar trebui să sufere niciodată. Haideți să vedem dacă este biblic sau nu. Slava lui Dumnezeu strălucește cel mai tare pe pământ prin bucuria poporului Său în suferință. Aceasta e o declarație mare, este o declarație riscantă. Adică, cine sunt eu? Tu suferi, iar eu îți spun lucrurile acestea. Ce? Slava lui Dumnezeu strălucește cel mai tare pe pământ prin bucuria poporului Său când sunt în suferință. Este ușor să fii bucuros când nu suferi. Este ușor să te mânii când suferi. Dar să fii bucuros când suferi e ciudat. Dumnezeu Însuși este comoara noastră supremă. Ps. 63.3 - „Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața.” De aceea măreția valorii Lui este văzută cel mai clar atunci când noi suntem gata să suferim, chiar să ne dăm viețile, pentru a avea o cunoștință mai deplină a Lui și o mai mare desfătare în El. Noi măsurăm valoarea unei comori prin lucrurile la care renunțăm cu bucurie pentru a avea comoara. Spun că există mai mult din Dumnezeu care să fie cunoscut atunci când îți jertfești viața pentru cei nemântuiți decât acasă, probabil. Cel puțin pentru cei care sunt chemați în această direcție. Lumina lumii și suferința cu bucurie a poporului lui Dumnezeu

Aș vrea să petrec câteva minute în Matei 5. Vreau să vă arăt ceva aici ce nu văzusem înainte. Acum câțiva ani am văzut pentru prima oară lucrul acesta. Vreau să știu ce este lumina lumii și ce este sarea pământului, căci, ca oameni cărora le pasă de cei pierduți de aici și din alte neamuri, dacă El spune că poporul lui Dumnezeu este lumina lumii (ceea ce înseamnă că oamenii Îl pot vedea pe Dumnezeu, pot vedea gloria lui Dumnezeu), ce ar fi aceasta? Care ar fi lumina? Și sarea - când lumea o gustă, îi trebuie mai mult. Eu cred că înseamnă că dă gust, nu că e doar conservant sau fertilizator. Eu cred că sarea însemna, „a e bună, carnea are gust mai bun când are sare pe ea. Vreau mai multă.” Oamenii lui Dumnezeu sunt sare în sensul că atunci când îi întâlnești spui „vreau mai mult din asta. Trebuie să îmi dau seama mai bine cum sunteți.” Deci haideți să citim aceasta.

Mat. 5:11-16 - „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, va vor prigoni” - deci avem ocări, prigoane - „și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră.” Aceste lucruri sunt enervante, nu? Nimănui nu-i plac. Să mintă cineva despre tine? De ce spui că am zis asta, când n-am zis? Spune că n-am zis! Te enervează, nu? Sau când cineva te tratează rău sau te ocărăște... Și El spune „bucurați-vă și veseliți-vă.” Cum poți face asta? Cum te poți bucura când e supărător să fii tratat așa? Răspuns: „Răsplata voastră este mare în ceruri.” Am zis personalului nostru alaltăieri că problema mea cea mai mare în viață este că trebuie să mă îndrăgostesc mai mult de viitorul meu - și am avut acest text în minte. Problema mea cea mai mare e să fac lucrul acesta, căci sunt un om mânios de multe ori, în loc să fiu un om bucuros. Acesta e păcat, pur și simplu. „Mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” În 99% din împrejurări mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. Există și mânie sfântă, dar aceasta e în 1% din împrejurări. Majoritatea mâniei noastre e păcătoasă, face rău altora, se datorează mândriei, egoismului și a eșecului în a iubi acea răsplată și de a fi impresionat de bunătatea lui Dumnezeu, care-ți promite că vei moșteni lumea și vei avea desfătări veșnice la dreapta Sa, iar tu să te bucuri atât de mult în El încât ocările care vin asupra ta nu-ți pot zdruncina această mulțumire interioară. O, cum doresc să fiu așa! Am 65 de ani și încă doresc să ajung acolo. Voi, tineri și tinere, să ajungeți acolo mai repede. Să ajungeți acolo mai repede... . „căci tot așa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.”

Acum apar niște imagini: „Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, și călcată în picioare de oameni.” Și iată a 2-a: „Voi sunteți lumina lumii.” Deci avem sarea pământului și lumina lumii - una, două. „O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune,” - și zicem, aha, iată o definiție, chiar aici - „să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Și eu spun că suntem aproape corecți când spunem aceasta. Avem dreptate, dar încă nu complet. Deoarece, cum faci fapte bune în așa fel încât nu tu să primești slava? Majoritatea oamenilor, dacă te văd că faci fapte bune, spun „ești un om bun.” Nu zic „Dumnezeu e mare.” De ce nu spun „Dumnezeu e mare” când facem o faptă bună, de exemplu ne oprim și ajutăm pe cineva să schimbe o roată la mașină, sau îl ajutăm să-și dezăpezească drumul în fața casei, sau alte lucruri.

Eu văd de multe ori, mi se pare frecvent, că oamenii din zona mea sunt beți. E trist, e foarte, foarte trist. Dacă acolo unde sunteți vedeți pe cineva cu un picior pe stradă și cu unul pe trotuar, complet inconștient, ce ați face? Probabil primul lucru ar fi să sunați la 911 (serviciul de urgențe). Cu vecinul meu primul lucru pe care-l fac e să încerc să vorbesc cu el, nu să sun la 911, căci știu că în 99% din cazuri omul nu vrea 911, nu vrea ca eu să sun la 911, ci să-l ajut să se ridice în picioare și să meargă acasă, ca 911 să nu-l ducă la centrul de detoxifiere. Îi zic, „ești OK? Haide. Ești OK?” „ăăă.” De ce mi-ar spune el vreodată, „Dumnezeul tău este mare pentru că n-ai sunat la 911 și m-ai ajutat să mă ridic.” De ce ar face el vreodată asta? Deci asta mă forțează pe mine să iau tot acest text împreună. Vă voi da versiunea prescurtată, concluzia la care am ajuns. Cred că sarea și lumina care fac faptele bune să guste atât de diferit încât inimile oamenilor să se întoarcă spre Dumnezeu este atunci când le faci în contextul suferinței și pe tot parcursul drumului ești foarte bucuros. „Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.” Și în acest context, nu fiți atât de amărâți încât, atunci când vedeți pe cineva în nevoie să ziceți, „am destule probleme deja, n-am timp pentru tine.” Din supraplinul bucuriei tale, intri în viața altei persoane și în timp ce alții mint despre tine, în timp ce ești prigonit, te îngrijești de acea persoană cu bucurie. Aceasta i-ar face să spună, „știi, ești ciudat. Căci dacă eu eram în locul tău, aș fi furios acum cu privire la ce au spus și n-aș petrece timp cu mine. Ce-i cu tine?”

1 Petru 3:15, vă amintiți? „Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi.” De nădejdea care este în voi. De unde vine acest comportament? De unde vine această bucurie în mijlocul suferinței, care dă înafară ca să facă bine altuia? De unde vine această nădejde? Vine de la El și este atât de neobișnuită, atât de sărată, atât de luminoasă, încât oamenii spun, „E foarte ciudat, e foarte rar.” Aceasta e înțelegerea mea cu privire la acest text. Deci sarea pământului și lumina lumii sunt faptele bune, dar sunt fapte bune făcute în contextul unei situații dificile, în care îți menții mulțumirea și iubești oamenii cu bucurie, fără să ai amărăciune, resentimente, mânie. Mă face să mă simt foarte inadecvat, pentru că eu mă supăr. În zona unde locuiesc mă supăr tare atunci când alții se folosec de mine în mod repetat. Și asta nu este Isus. Proporția sacrificiului nostru cuplat cu adâncimea bucuriei noastre - vedeți conecția aceasta acum? E ușor să te bucuri când strălucește soarele, dar greu să te bucuri când casa tocmai ți-a fost lovită de trăznet sau cineva ți-a spart geamul cu o piatră. Proporția sacrificiului nostru cuplat cu adâncimea bucuriei noastre arată valoarea pe care o punem pe răsplata de la Dumnezeu. Deci ce facem? „Răsplata voastră este mare în ceruri,” bucurați-vă când sunteți calomniați. De aceea Dumnezeu a orânduit ca misiunea Bisericii Sale să meargă înainte nu numai prin combustibilul închinării și nu numai prin puterea rugăciunii (acestea sunt cele 2 pe care le-am făcut până acum), ci și prin prețul suferinței, și aici e unde suntem chiar acum. Iată de ce El o face prin suferință. Aduceți-vă aminte ce e rugăciunea în relație cu suferința! Nu numim rugăciunea un transmițător emisie-recepție de război pentru că ne jucăm de-a războiul. Războiul este mai real decât cele în care oamenii s-au luptat vreodată pentru că miza este mult mai mare, bătăliile sunt atât de necruțătoare și ura opoziției este atât de mare. Deci aici este legătura dintre suferința pe care trebuie s-o îndurăm și rugăciunea pe care o trimitem în sus după ajutor. Deci Marea Trimitere nu va fi terminată fără suferință.

Am 10 motive și nu știu dacă vom privi la toate, dar haideți să ne uităm la câteva dintre ele cel puțin.

1. Pentru că Domnul Isus a suferit și a zis că și noi vom suferi. Ioan 15:20 - "Robul nu este mai mare decât stăpânul său." Dacă m-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.” Aceasta e o promisiune - vom suferi. De aceea Domnul Isus a zis, când convertești, când conduci oamenii să-i înveți să socotească bine costul. „Te voi urma oriunde vei merge.” Iar El zice, „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are un loc unde-și pleca capul.” Încă mai vrei să Mă urmezi? Acesta e felul în care trebuie să vorbești. Nu spui că sănătate, bogăție și prosperitate îi așteaptă. Nu asta a spus El.

2. Pentru că Pavel a spus că nu e vreun alt drum către casă Fapte 14:21-22 - „După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta, și au făcut mulți ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credință, și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” Deci imaginați-vă următoarele: cred că lipsise câteva săptămâni de-aici. Plantează biserici, merge din loc în loc, lasă în urmă niște lideri și pune prezbiteri, apoi vine înapoi pe-acolo după câteva săptămâni sau luni, care este lecția cea mai de bază de ucenicie? Răspuns: „în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” Spune creștinilor bebeluși că prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăție. Dacă dai iluzii noilor creștini în diferite colțuri ale lumii că totul va fi mai bine, atunci îi duci în rătăcire. Lucrurile devin mai rele când devii creștin. Nu totul devine mai rău. Multe relații se îmbunătățesc - unele se înrăutățesc, altele se îmbunătățesc. Dar acesta e un avertisment că prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu.

3. Pentru că Petru a zis că e calea normală spre binecuvântare. 1 Petru 4:12-14 - „Prea iubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui. Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi.” Aș dori să vorbesc despre aceasta 10 minute. Aș vrea să spun 2 lucruri: 1) Dacă întrebi, „include aceasta a te îmbolnăvi pe câmpul de misiune, de exemplu de malarie?” Pentru că vorbește despre a fi insultat pentru Isus. „Bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos.” Include aceasta și malarie? Răspunsul meu este „da” pentru următorul motiv: orice greutate care vine peste tine pe drumul ascultării este suferință pentru Domnul Isus, fie că vine de la stomacul tău sau de la dușman. Orice greutate pe drumul ascultării, cu alte cuvinte face drumul ascultării mai greu. Aceasta poate veni dinafara ta sau dinăuntrul tău. Și testul este același: lași drumul, sau stai pe el? Același test. Dușmanul sau cancerul, orice te face... Și felul cum te raportezi la acestea e la fel. Poți să te raportezi la malarie cu „Doamne, nu înțeleg, vreau să Te slujesc, Te rog să mă vindeci și să mă ajuți să nu devin amar, mânios sau deprimat, ajută-mă să pot birui aceasta prin puterea Duhului Sfânt.” Acesta e același fel în care te rogi dacă ești lovit dinafară. Deci acesta e primul lucru ce-am vrut să-l spun. Celălalt este următorul: dacă ești insultat pentru numele lui Hristos, ești binecuvântat pentru că Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu se odihnește peste tine. Voi generaliza aceasta și voi spune că există o sosire a Duhului lui Dumnezeu și a slavei pentru fiecare suferință pe care o înduri. Aici se întâmplă să fie insultă - dacă ești insultat, Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu se odihnește peste tine. Dar dacă ești aruncat în închisoare? Atunci Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu va fi un har pentru închisoare. Sau dacă te torturează? Va fi un Duh al slavei, Duhul lui Dumnezeu care se va odihni peste tine pentru a îndura tortura. Dar dacă ți-ar lua copiii, dacă ți i-ar răpi? Va fi Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu care se va odihni peste tine. Aceasta vreau să spun, generalizez de la ce am citit aici. Motivul pentru care o fac e pentru că mie câteodată mi-e chiar frică, gândindu-mă la modurile în care pot fi persecutat. Am o imaginație destul de vie și de rea. Dacă te uiți la unele filme și vezi lucruri oribile, cum ar fi „Braveheart” - n-am putut dormi câteva săptămâni după ce m-am uitat la acel film. Nu mă joc jocuri când mă gândesc la chinuri, cum îi pun pe creștini pe masa de tortură și îi întind până le smulg brațele complet. Ce aș face? Tot ce vor ei ca să faci este să spui că Isus nu este Domnul. Doar câteva cuvinte și această durere teribilă, intolerabilă, s-ar opri. Ce-aș face? Aceasta e singura mea speranță, cea de-aici - va fi un har pentru aceasta. Nu îl am acum. Îndurările lui se înoiesc în fiecare dimineață. Va fi un har pentru a muri, pentru tortură, pentru răpire, pentru cancer. Va fi un har pentru fiecare. Toți veți trece prin aceasta. Majoritatea nu veți fi pe masa de tortură, dar veți pe vreo masă de tortură. Aș vrea să vă odihniți în aceasta. Chiar acum mă gândesc, Doamne, ce aș face. Te rog ajută-mă ca să umblu cu Tine în așa fel încât atunci când ajungem acolo, harul Tău să fie de ajuns. Se arată, se numește har viitor, El îl dă atunci când e necesar. Pe aceasta se pot baza misionarii.

4. Marea Trimitere nu va fi terminată fără suferință pentru că Pavel a spus că este o consecință normală a evlaviei. 2 Tim. 3:12 - „De altfel, toți cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.” Cred că unul din motivele pentru care acest lucru nu pare să fie adevărat cu privire la noi în America este poate pentru faptul că am domesticit evlavia. Credem că evlavia înseamnă a nu te uita la filme murdare și a nu-ți înșela soția. Și cine te va persecuta pentru asta? Dar poate evlavia înseamnă a-L pune pe Dumnezeu înainte mai cu îndrăzneală în toate relațiile tale, a-L pune înainte pe Dumnezeu, a-L pune mai mult pe El pe agendă, a vorbi mai mult despre Dumnezeu, a-L băga pe Dumnezeu mai mult în mai multe conversații, a face ca Dumnezeu să fie important mai des și cu cât o vei face mai mult acest lucru va deveni mai adevărat.

5. Pentru că prin suferință Dumnezeu ne purifică credința. 2 Cor. 1:8-9 - „În adevăr, fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință” - și aici este Pavel în misiune, este în misiune - „nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu care înviază morții.” Deci ce spune? Dumnezeu ne-a lăsat, sau ne-a pus sau a permis să fim atât de persecutați încât am simțit „sunt mort, sunt dus, voi muri aici.” De ce l-a adus pe Pavel pe muchie așa? Ca să-l facă să se încreadă nu în el însuși, ci în Dumnezeu, care înviază morții. Dumnezeu, care înviază morții. Nu mai avea pe ce să se bazeze. Era mort. „Încă 2 secunde și sunt mort.” Așa că ori te mânii și devii deprimat, descurajat, deznădăjduit, sau crezi că Dumnezeu învie morții. Și Dumnezeu a vrut ca Pavel să creadă că El înviază morții, așa că a trebuit să-l aducă până pe muchie, să vadă dacă crede sau nu, l-a împins chiar până la margine. Ai fost vreodată acolo? Vei fi. Vei ajunge acolo. Pentru aceasta ne pregătim. Deci Dumnezeu face acest fel de lucru pentru a ne întări credința.

6. Pentru că în suferință Dumnezeu ne dă răbdare. Aceasta e ca și cum ai exersa la sală până te dor mușchii. Iacov 1:2-4 - „Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.” Încercarea credinței voastre lucrează răbdare. „Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic.” Ceea ce Dumnezeu vrea e ca să ai o credință puternică, statornică, de aceea îți testează credința. Când spun că exersezi vreau să spun că credința e puterea care îți ridică brațul în sus și în jos, ascultare, iar Dumnezeu face... Iar tu poți să faci așa, și să fii necredincios, sau să zici, „nu, voi asculta, voi persevera, mă voi încrede în Tine.” Și ce face asta aici. Produce răbdare (statornicie). O, am o mică crampă de la ce am făcut aici. Vedeți, e paradoxal. Dumnezeu face credința greu de avut, printr-o încercare. E greu să ai credință în acea situație - asta e greutatea. Și totuși credința ta, în a rezista greutății, a nu te da bătut, a nu te culca și a te preface mort, prin a rezista credința se clădește, crește, așa că data viitoare va fi mai puternică. Dumnezeu are căile Lui, nu-i așa?

7. Pentru că prin suferința noastră alții sunt întăriți pentru a rezista Uitați-vă la aceasta, e ceva remarcabil. Nu vă risipiți cancerul. Nu vă risipiți suferința. Nu risipiți nimic, căci acesta e unul din efecte. Filipeni 1:12-14 - „Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc,” - adică a fi aruncat în închisoare aici la Roma - „împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.” Chiar? Pavel e închis. „În adevăr, în toată curtea împărătească, și pretutindeni aiurea toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos.” Deci chiar aici în închisoare Cuvântul se răspândește și Evanghelia ajunge la temniceri, la care n-ar fi ajuns niciodată. „Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.” Cine ar fi crezut? Ce strategie! Să faci să fii arestat. Ce strategie pentru a vesti pretorienilor și a îmbărbăta pe frați. Nu știu care dintre voi va trebui să plătiți astfel, dar Dumnezeu va decide cine din voi se va îmbolnăvi, cine își va pierde mama, tatăl sau copilul. Și în fiecare din acele suferințe, fie din afară sau dinăuntru, fie boală sau persecuție, alții privesc la felul cum reacționezi și va avea un efect asupra lor. Este un alt articol în „World Magazine” - v-am citit o pagină aseară scrisă de Mindy Bells - articolul scris de Andrea Soo. A întâlnit anul acesta, după 17 ani (numai câțiva vă puteți aduce aminte de aceasta) - în 1994, pe drumul I94, în Wisconsin, o dubiță a familiei Willis mergea și dintr-un camion din fața lor a căzut ceva piesă mare de metal ca o nicovală. Dubița lor a trecut peste aceasta cu 90 de km pe oră și a explodat, luând foc. Mama și tata erau în față și 6 copii în spate. Toți au murit, în afară de mama și tata. Copiii au ars de vii în fața părinților lor, iar părinții arși pe față și pe mâini, au încercat să-i salveze pe copii. Au fost duși în salvări diferite, iar dl. Willis a strigat „Psalmul 34!” Îmi amintesc predicând despre aceasta în duminica următoare, chiar de la acest amvon, datorită a ceea ce au spus în public. Acum, după 17 ani, Andrea Soo s-a întâlnit cu ei și a scris acest articol, spunând, „Dacă mă mai plâng vreodată, dacă mai reușesc vreodată să nu dau slavă lui Dumnezeu, vai de mine.” Datorită efectului pe care această mamă și acest tată l-au avut. „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme, lauda Lui va fi totdeauna în gura mea” - aceasta nu i-a părăsit niciodată. Simți că-ți vine să te proșterni în fața lui Dumnezeu cu reverență pentru astfel de lucrare. 6 copii morți în fața ochilor tăi și nu contenești să-L slăvești pe Dumnezeu. După 17 de ani aduce roadă în viața mea. Acei copii n-au murit degeaba. Sunt cercetat, sunt... Așa a fost și Andrea Soo.

8. Pentru că suferința câteodată ne propulsează înainte în misiune. Fapte 8:1 - „Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei.” Și au mers peste tot propovăduind Evanghelia. Încă nu se răspândiseră. Vă amintiți? „Veți fi martorii mei în Iudea, Samaria și până la marginile pământului.” Dar ei nu o făceau. Ce face El atunci? Persecuție. Și se duc. Ce mod extraordinar de a mobiliza misiunile. Dacă trebuie, o face. O va face în America, dacă trebuie.

9. Pentru că valoarea lui Hristos e mărită când suferim cu bucurie 2 Cor. 12:9,10 - „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită. Deci, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere... pentru Hristos” - uitați-vă la aceasta, puteți spune așa? De dragul lui Hristos am o adâncă mulțumire „în slăbiciuni, în defăimări” - aceasta mă atinge pe mine, insultele- „în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări” - calamități, ca și tsunami, care-ți ia toată familia - „căci când sunt slab, atunci sunt tare.” Aceasta e puterea lui Hristos și acesta e un alt răspuns la întrebarea ta, frate. De ce ar vrea Satana să ascundă centralitatea lui Hristos, valoarea lui supremă, de noi? Pentru că, dacă Pavel n-ar fi crezut că Hristos e valoarea supremă, atotsatisfăcătoare și că „harul Meu îți este de ajuns” n-ar simți plăcere în insulte, ci ar fi furios, ar lovi înapoi, întorcând rău pentru rău și nimeni n-ar fi mântuit și nimeni n-ar fi mișcat de puterea lui Isus. Dar Domnul Isus a fost atât de satisfăcător și harul Lui a fost atât de ajuns pentru Pavel încât a putut zice, „sunt mulțumit să fiu insultat, slab, să am greutăți, persecuții, calamități.”

Ultima. 10. Pentru că suferința e strategia lui Dumnezeu de a prezenta suferințele lui Hristos neamurilor. Nu cred că suferințele sunt doar consecința misiunilor, ci cred că sunt mijloacele misiunilor, de asemenea. Col. 1:24 - „Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” Ce vrea să spună prin „împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos?” Vrea să spună nu că suferințele lui Hristos sunt deficiente în lucrarea de ispășire, ci că ceea ce le lipsește este o prezentare personală către cei pentru care a murit. Iar el, în suferințele lui, este acea prezentare personală. Unul din mijloacele pe care Dumnezeu le folosește pentru a confrunta lumea cu valoarea lui Hristos e de a-L întruchipa pe Hristos în misionarul care suferă. Americanii sunt oameni bogați. Ne e greu când mergem în jurul lumii și suntem priviți ca orice altceva în afară de bogați. Așa că Dumnezeu de multe ori are grijă ca să suferim, astfel încât oamenii să vadă, „Ok, americanii sunt și ei vulnerabili. Cum vor reacționa acum? Acasă au orice posibilități - 911 (urgențe), spital, antibiotice, nu suferă niciodată. Dar iată-i cum iau riscuri împreună cu noi, la 80 de km de cel mai apropiat doctor. Cum se vor descurca cu aceasta în inima lor?” Atunci Hristos poate fi... „Sunt aici pentru tine. Hristos a murit pentru mine și eu sunt aici, gata să mor pentru tine.” Aceasta e ceea ce văd oamenii. Și timpul nostru s-a încheiat, iar chestiunea martirilor e doar o aplicație specifică a suferinței.

Aș vrea să trec la concluzie, dacă pot s-o pun. Concluzia va lua încă 1-2 minute, iar apoi vom încheia. Scopul ultim al lui Dumnezeu în creație și răscumpărare este - să-și înalțe și să-și arate slava - pentru bucuria poporului Său răscumpărat - din orice neam, popor, trib, limbă și națiune. Adică, scopul ultim al lui Dumnezeu este închinare cu bucurie din partea popoarelor. De aceea, teza acestui seminar (încă odată) Misiunea nu este scopul ultim al Bisericii, ci închinarea. Misiunea există pentru că închinarea nu există. Închinarea este finală, nu misiunea, pentru că Dumnezeu este ultim, nu omul. Deoarece închinarea este scopul misiunii, Dumnezeu a orânduit ca misiunea Bisericii să meargă înainte - prin combustibilul închinării și - în puterea rugăciunii - dar cu prețul suferinței, căci acestea fac supremația Lui să strălucească cel mai tare. Cu alte cuvinte, scopul este supremația Lui, iar El alege mijloace ca închinarea, rugăciunea și suferința, care prin chiar natura lor atrag atenția asupra suficienței Lui, nu a mea. „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată” - acest lucru este dulce, cam unde am început la ora 9 azi-dimineață - „iată că Eu sunt cu voi” - voi fi prietenul vostru, ajutorul vostru. Acum, la încheiere, Cuvântul lui Dumnezeu este atât de prețios pentru misionari și pentru noi toți. Isaia 41:10 ar fi cel mai aproape lucru pe care-l avem ca și verset de familie - tatăl meu mi l-a dat în 1971 când m-am urcat într-un avion să merg în Germania, eu l-am dat fiecăruia din băieții mei când au mers în tabără la 6 ani sau în misiune la 15 ani, în călătorii de misiune, sau când s-au dus la colegiu. Ne-am adunat cu toți în familie, ne-am îmbrățișat și am zis, „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” Aceasta e promisiunea Domnului Isus de-aici: „voi fi cu voi până la sfârșitul veacului.” Și are o intimitate specială și ajutor special pentru toți ce se predau misiunii Lui. Vă mulțumesc mult pentru atenție. Să ne rugăm.

Tată, știi unde e fiecare din acești oameni și Te rog acum ca să iei lucrurile la care ne-am gândit împreună și să le pui adânc în inimile și mințile lor. Mă rog ca efectul acestui timp împreună să fie ca în decadele următoare și peste zeci de mii de mile Hristos să fie mărit prin felul cum trăim și prin misiunea pe care o facem. Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin. Vă mulțumesc. Sunteți liberi.