Vă citesc ca introducere pentru această sesiune ceea ce aș numi un element esențial al începutului uceniciei pentru noii credincioși. În Fapte 14, Pavel plantase de puțin timp biserici în Listra, Derbe, Iconia după care s-a întors acolo ca să le întărească. Ce să le spună? Ei erau creștini de câteva săptămâni, câteva luni, cel mult. Vom începe cu Fapte 14:21: "După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta și au făcut mulți ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri." Acesta este singurul lucru pe care îl specifică în programa de ucenicie. Este aceeași și pentru voi, bine? Copiilor voștri, vouă înșivă și oricărei persoane, spuneți, ajutați și încurajați să stăruie, să rămână creștini și să se țină de Domnul. De ce? Pentru că o să fie necaz! Va fi greu! Creștinătatea nu este un drum fără necazuri, ci este un drum ce duce la necaz! Noi nu predicăm evanghelia prosperității, ci chiar opusul! Dacă vrei ca viața să-ți fie bună, stai departe de Isus!"Creștinii" vor trăi bine doar câteva decenii, după care va fi nenorocire veșnică. Dar dacă vrei ca viața ta să fie bună pentru eternitate și să ai parte de multe necazuri aici, atunci vino la Isus iar El îți va da necazuri, dar totodată, și harul ca să rămâi în picioare.

În această sesiune, avem 3 puncte prin care trebuie să trecem. Nu cred că am mai trecut prin aceste puncte din seminar. Poate o dată, în ultimii 15 ani. Dar mi-ar plăcea să mai încerc o dată. Este vorba de toate lucrurile pe care le aveți în cărți. Asta înseamnă că vom avea o sesiune de o oră despre ultima înlăturare a lui Satan și suveranitatea generală a lui Dumnezeu peste toate lucrurile și ce înseamnă suferința globală. Vom încerca să trecem prin aceste trei în această sesiune după care vom încerca să vorbim despre natura, necesitatea și scopul suferinței și cum o poți răbda. Și mi-aș dori să vorbesc toată ora despre cum poți sluji oamenilor. De asta nu am reușit să trec pe aici niciodată și de asta am ales acest nume pentru curs. Ca să știți cum să vă confruntați cu propria suferință cel mai important lucru este să ajutați pe alții cum să și-o confrunte pe a lor. Acesta este planul. Fie după primul sau al doilea punct, vom avea și o pauză de 10 minute. Veți avea ocazia să plecați dacă aveți nevoie. Bine.

Marea întrebare rămasă de la ultima sesiune: Dacă Dumnezeu este suveran peste Satan, în acele 10 moduri pe care le-am analizat, de ce nu-l înlătură cu totul? În loc să citesc această fișă, sunt vreo 3 pagini, haideți să vorbim în cuvintele noastre vreo 3 minute. Sper să vă pot explica pe măsură. Pentru cei care au schița, puteți vedea că aceste texte arată că Dumnezeu, la sfârșit îl va arunca pe Satan în iazul de foc... El are dreptul să o facă. Satan nu are puterea să-I spună lui Dumnezeu: "Încă nu poți face asta! Încă nu poți!" El nu are nicio putere asupra lui Dumnezeu... Dumnezeu ar putea să facă asta chiar astăzi, dacă ar vrea. Așa că trebuie să fie un motiv pentru care îl va arunca în iazul de foc abia mai târziu și nu acum. Asta încerc să înțeleg.

Iată răspunsul meu simplu... Nu este decât o reflectare la întreaga Scriptură. Nu pot lua un singur text și să spun: "Aici scrie, acolo scrie!" Din moment ce El vrea să-Și arate puterea, măreția, gloria și toate atributele Sale Dumnezeu vrea să-Și proslăvească toate atributele Sale în lume. Aceasta se poate vedea într-o mulțime de texte din Biblie. Ne poate ajuta asta să răspundem întrebării? Cred că da. Dacă Dumnezeu ar veni astăzi în lume cu puterea mâniei, și, pur și simplu, ar lua toți demonii și pe Satan și i-ar arunca forțat în iazul de foc ca să nu vă mai ispitească sau necăjească niciodată, puterea Lui ar fi cu adevărat proslăvită! Eu, cel puțin, I-aș lăuda puterea foarte mult. Lăudată să fie puterea Ta suverană! Ai poruncit, ei au plecat! Au dispărut! Dumnezeu e puternic! Dar El nu face asta, deși Îi place să fie lăudată puterea Lui. Deci altceva despre Dumnezeu trebuie să fie la mijloc, care să fie lăudată chiar mai mult, dacă Satan este lăsat să ne necăjească, să ne ispitească, să ne atace, să ne omoare, să ne persecute, să ne îmbolnăvească și toate celelalte lucruri pe care le-am auzit în primele două sesiuni. Cred că principalul motiv este acesta: ce vrea Dumnezeu să proslăvească cel mai mult în lume? Să fie gloria? Frumusețea? Sau măreția valorii Sale superioare? Închinarea înseamnă că Îl privești pe Dumnezeu ca valoarea supremă. Adică mai valoros decât banii, reputația, familia, sănătatea și viața. Psalmul 63:3: "Bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața."

Deci cum pot arăta copiii Domnului lumii că El este mai valoros decât lucrurile menționate? Un mod este ca Satan să ni le tot ia... Ne îmbolnăvește, deci ne ia sănătatea. Ucide pe unii, deci ne ia pe cineva iubit... Răstoarnă economia, așa că îți pierzi serviciul. Sunt sute de lucruri pe care Satan le face ca să ne facă viața grea. La fel cum ne-o poate face ușoară. El are două strategii, vă amintiți? Poate folosi plăcerea, poate folosi durerea. Dumnezeu îl lasă pe Satan să umble înșelând lumea ca să nu mărim doar puterea mâniei Domnului de a-l alunga, ci, ca de fiecare dată când luăm o decizie morală de a-L dori pe Dumnezeu mai mult decât ceea ce Satan ne ia, Satan să rămână frustrat, iar Dumnezeu să fie proslăvit. Deci dacă îți ia sănătatea, iar tu Îl iubești în continuare pe Domnul, Satan se enervează și spune: "N-a funcționat!" Îți ia slujba și tu tot Îl iubești pe Dumnezeu, Satan iarăși spune: "N-a funcționat!" Când procedezi așa, tu îl învingi pe Satan și proslăvești valoarea lui Dumnezeu. În mod evident, acesta este răspunsul meu. Dumnezeu privește aceasta ca o luptă. Iar miile de mici alegeri pe care creștinii le fac pe baza valorii supreme a lui Dumnezeu în legătură cu ceea ce Satan a furat este o proslăvire mai mare pentru El decât dacă ar scăpa de Satan într-o clipă. Acesta este răspunsul meu. Dacă nu este un răspuns mulțumitor, îmi pare rău, nu am altul. Dacă aveți unul mai bun, ajutați-mă trimițându-mi o notiță.

Ce fac creștinii care au venit să creadă în Isus și Cuvântul Lui este să ia ce li s-a repartizat și încearcă să se descurce. Noi nu comandăm ceea ce primim, ci, pur și simplu, luăm. Și noi avem de-a face cu Satan. El este aici. Biblia spune că el este real și că face toate aceste lucruri și că va fi alungat, deși încă nu este, dar va fi alungat, așa că trebuie să fie ceva la Dumnezeu care să-L proslăvească lăsându-l pe Satan aici și nu este numaidecât puterea Lui Dumnezeu... Este valoarea Lui supremă care trebuie să fie proslăvită. Dumnezeu se concentrează mai mult deocamdată la a-Și proslăvi acea parte a valorii Sale frumusețea Lui superioară, peste ceea ce pierzi când Satan te necăjește. El pune asta ca un premiu mai mare decât să-Și arate puterea măreață. Aveți întrebări în legătură cu asta? Păstrați-le pentru mai târziu. Vom avea întrebări și răspunsuri între sesiuni.

Am spus către cineva aseară că ne vom rezerva câteva minute să vorbim despre suveranitatea generală a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Acestea sunt acele minute... Din broșură, pagina 23-25. Efeseni 1:11: "În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale." Toate lucrurile. Trecem peste Daniel... Isaia 46:9: "Aduceți-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu și nu este altul, Eu sunt Dumnezeu și nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit... Eu zic: 'Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea. '" Deci Dumnezeu, într-un anumit fel, voiește totul. Plângeri 3:37: "Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului? Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele?" Amos 3:6: "Sau sună cineva cu trâmbița într-o cetate fără să înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?" Răspunsul așteptat este "Da". Genesa 15:20: "Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău (frații care au vândut pe Iosif ca și sclav) dar Dumnezeu a schimbat răul în bine." Cheia reprezintă aceste cuvinte: "ați vrut","Dumnezeu a vrut". Nu scrie că Dumnezeu "a folosit". Nu e nimic greșit în legătură cu asta. Dar asta spune un lucru diferit, și este un lucru radical, unul controversat.

Mulți spun că dacă Satan încurcă lumea, Dumnezeu o repară. Dumnezeu este tot timpul cu câțiva pași în urmă și spune: "Să se repare asta, să se regleze aia." Aici găsim altceva. Aici vedem că sunt două intenții în această faptă. Acest rău, pe care v-ați gândit să-l faceți, când l-ați vândut pe Iosif ca sclav ați vrut rău și când l-ați vândut în sclavie, Dumnezeu a schimbat ceva. El nu doar S-a folosit. El a vrut ceva... A avut o altă intenție. Așa că nu ai aceasta, ci ai aceasta. Dumnezeu este deasupra acestui lucru, gândind altfel decât gândește Satan. Sau cum gândesc frații lui Iosif. Cred că povestea lui Iosif din Vechiul Testament este cea mai importantă, practică, pastorală poveste din lume. Să fii familiar cu aceste câteva capitole din Geneza te face să ai un punct de vedere asupra lumii care este foarte important în viață. Pentru că, dacă fac calculele bine, cred că au fost 13 ani de când fusese vândut până a ajuns să fie pus în funcție. Acești 13 ani, dacă îi puneți în grafic, ar arăta așa: Crede că va fi bine în casa lui Potifar, dar ajunge rău. Crede că va ieși din închisoare, dar este uitat încă doi ani. Merge jos, jos, jos. Și când a spus: "Uitat de tot!", soluția ultimilor 13 ani îi este dată, adică să-ți salveze familia. Asta fac și eu. Am salvat familia, am salvat pe Mesia, am făcut lucruri la care nici n-ai visat. Unii din voi sunteți de 6 ani în asta sau 10 ani. Nu este limită până la 13. Dar, cel puțin pentru mine, să am acel exemplu.

Am fost în biserică destul timp ca să știu cum să fac grafice. Nu intru în depresie așa des cum ar fi normal, deși au fost 40 de ani. Am avut perioade sărace în biserică, Dumnezeu ne-a ajutat să ne redresăm, nu a fost nicio creștere din 1993 până în 1997. Nu am crescut deloc, ci doar ne-am chinuit. Alte lucruri nu aveți nevoie să le știți. După care, Dumnezeu a spus: "Bine, te-am disciplinat, așa că de acum vom face ceva." M-am uitat la lista membrilor și am spus: "Bine, poate nu vor veni anul ăsta, nici peste trei ani, dar sigur vor veni într-o bună zi." Așa este viața. Uneori, trebuie să-ți pui viața în grafic. Cel mai important este să-ți imaginezi graficul așa. După care mori! Glorie veșnică! Nimeni nu te asigură că fiecare poveste se transformă cum a fost a lui Iov. Sau a lui Iosif. Ioan Botezătorul nu a avut! Credincios, criticat, credincios, închisoare, credincios, cap tăiat! Sfârșitul vieții, a poveștii. Cel mai mare dintre oameni, a spus Isus... Cel mai mare om născut din femeie! Dar fiecare din Împărăție este mai mare decât el... Asta este important. Să vezi că acest text care este punctul culminant al poveștii lui Iosif ne învață cum să privim viața.

Proverbe 16:9: "Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii." Proverbe 20:23: "Domnul îndreaptă pașii omului, dar ce înțelege omul din calea sa?" Ieremia 10:23: "Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului când umblă să-și îndrepte pașii spre țintă." Proverbe 16:33. Acesta pare cel mai radical din toate. Vorbind de Reno, Las Vegas... "Se aruncă sorțul (să spunem zarul) în poala hainei, oricare ar fi masa unde se aruncă; nu sunt jucător;"Zarul este aruncat pe masă, dar orice hotărâre vine de la Domnul." Deci, fratele m-a întrebat seara trecută: "Vrei să spui că toate sunt de la Domnul?" Totul este planificat? . Totul este ordonat? Da, așa este. Asta cred. Cred că fiecare gest este planificat din veșnicie. Dar sunt sigur că nu sunt controlate. Nu cred că nimic este fără sens, deși în ochii unora, viața voastră este neînțeleasă. Moartea lui Ioan Botezătorul pare neînțeleasă pentru mine. O fată dansează la o petrecere și o mamă îi șoptește să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Capul lui Ioan este tăiat din cauza unei fete dansatoare și un rege beat? Spui doar: "Nu! Nu! Nu poți încheia cea mai bună viață așa! Este absurd! Este fără înțeles!" Veți experimenta lucruri care par absurde, dar dacă este adevărat că fiecare sorț, fiecare zar aruncat... M-ați mai auzit spunând asta, dacă ați mai fost pe aici.

Pentru soția mea și mine, jocul preferat este Scrabble. Știți cum se joacă Scrabble. Bagi mâna în sac și scoți 7 litere. Sau 3, sau 2, după alegere. Dar ceea ce scoți de acolo face diferența, așa-i? Dacă dai de un Q fără un U, ești copt! În mod special dacă e ultima tură. Vă rugați când puneți mâna în sac? . Cum de nu vă rugați? Dumnezeu controlează ceea ce scoateți! Aici este problema: este bine pentru familia ta dacă câștigi? Poate că nu. Așa că ce vă rugați?"Dă-mi litere rele"? Sau nu vă rugați? Cum să nu te rogi? . Eu sunt un rugător neîncetat. Bag mâna în sac. Tu decizi ce scot... Cum să nu mă rog? Deci îmi știți rugăciunea. Spun: "Pentru Împărăție și pentru familie! Tu decizi. Dacă e să pierd, pierd." Dacă ea are nevoie de încurajare, fă-o să câștige. Ea câștigă de cele mai multe ori... Soția mea este un geniu al cuvintelor. Aceste mici aplicații al textului sunt cele mai importante. Proverbe 19:21: "Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlinește."

Haideți să mergem cu următoarea din secțiune. Plângeri 3:32: "ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el, după îndurarea Lui cea mare căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește de bunăvoie pe fiii oamenilor." Când am citit prima dată acest text, mi-am spus "Uau!" Bine... El mâhnește. El va amesteca această milă dureroasă și severă, în termenii lui Sheldon Vanauken, probabil nicio carte nu descrie mai bine mila lui Dumnezeu. Dar se va îndura, după aceea. Va amesteca acea mâhnire pe care a lăsat-o, cu îndurare. Deși aici pare diferit, noi știm că Dumnezeu este foarte iubitor și milos. Știm asta pentru că scrie în Biblie. Mulți dau acest cuvânt explicativ, care este atât de rău. Deoarece El nu necăjește, deci nu face El asta. El mâhnește, iar apoi găsim și expresia "de bunăvoie". Adică, uau! . Dumnezeu este forțat?"Nu vreau să fac asta! . Cineva mă forțează să o fac!" Ce vrea să însemne acest cuvânt,"de bunăvoie"? Am căutat cuvântul ebraic... Nu este un cuvânt greu, pentru cei interesați. Sunt de fapt trei cuvinte. Este un mic be(din), apoi avem lev(inima) și un mic o(Lui). Puteți vedea cine a făcut ebraică timp de 10 săptămâni."Be-lev-o". Literar, foarte simplu."Din inima Lui." Deci acum știți la fel de mult ca și studenții evrei.

Dar ce înseamnă? Nu ne mâhnește din inima Lui? Dar El face asta! Ne mâhnește! El poruncește lucrurilor ce ne mâhnesc să vină în viața noastră. Dar El nu ne necăjește din inima Lui. Cred că înseamnă că Dumnezeu are nivele de iubire, de exuberanță în inima Lui, mintea Lui, în sufletul Lui. Suntem limitați în a înțelege... Dumnezeu este infinit și complex. Să faci asemenea afirmații sunt ca niște bâlbâieli de copilaș, dar asta e încurcătura noastră: limba. Mai sunt multe alte pasaje din Biblie care arată pe Dumnezeu făcând lucruri pe care le vrea, într-un anumit sens, și pe care nu le vrea, în alt sens. De exemplu, El spune: "Să nu ucizi!". După care, poruncește uciderea Fiului Său. La asta mă refer. Găsim tot felul de asemenea cazuri în toată Biblia. Aici, Dumnezeu mâhnește, dar nu o face din inima Lui. Înseamnă că aceste nivele ale voinței, durerea pe care Isus a simțit-o în moartea Sa nu reprezentau un Dumnezeu încântat. Ceea ce Dumnezeu voia în acea situație era dreptate, milă și toate lucrurile bune pe care trebuia să le primiți prin cruce. Sunt motive pentru care El face asta. În momentul durerii tale, Dumnezeu nu spune: "Îmi place să văd cum oamenii suferă!"

Acesta este modul în care mulți vor interpreta ceea ce vă învăț în acest seminar. Acesta este singurul mod pe care Îl poți privi la Dumnezeu când poruncește durerea. El este cu totul rău. Adoră să vadă oamenii cum suferă. Ce avem aici spune contrariul! . Dumnezeu nu este așa! Este același lucru cu un părinte care-și pedepsește copilul. Îl trimite în cameră pentru că îl găsește în murdărie. Părinții buni știu cum să se comporte în astfel de situații. Ei nu-și lovesc copiii... Nu-i plesnesc, nu țipă, nu se mânie. Ei știu că această zonă este destinată pălmuirilor. Un copil este eliberat când este făcut să plângă pentru o greșeală mai curând decât făcându-se tot felul de manipulări psihologice oribile, făcându-l pe copil să se simtă mizerabil timp de zile întregi! Fac puțină educație pentru părinți... Nu ne place să ne vedem copiii plângând. Niciunui părinte nu-i place să-și vadă copiii plângând. Dar, intenționat, îi facem să plângă. Este o analogie a textului "din inima noastră" nu mâhnim, ci facem altceva pentru binele lor. Veți vedea în următoarele sesiuni ce anume este.

Acesta este sfârșitul secțiunii despre suveranitatea totală a lui Dumnezeu, văzută în câteva zeci de texte, adică să prezentăm marea imagine a suveranității lui Dumnezeu, nu numai asupra lui Satan. Acum... Ce înseamnă suferința globală? Chiar putem întreba asta? Nu este o întrebare nepotrivită ei? Are ea un înțeles sau este absurdă? Cred că Biblia ne dă câteva răspunsuri semnificative pentru această întrebare, așa că haideți să le analizăm. Primul răspuns ar fi acesta: Este judecata lui Dumnezeu asupra lumii pentru păcatul ei, într-o anumită măsură, dar în același timp este un portret viu în lumea fizică a groazei morale și spirituale a lui Dumnezeu distrugând păcatul. Acesta este primul meu mare răspuns. Semnificația durerii în tărâmul fizic este groaza păcatului în tărâmul moral. Acesta este înțelesul. Mizeria fizică este o parabolă a viciului moral. Dați-mi voie să spun repede ceea ce nu afirm. Nu afirm că fiecărui individ care are de-a face cu mizeria îi este dat un viciu moral corespunzător în viața lui. Nu mă refer deloc la asta! Isus nu a avut niciun viciu moral în viața Lui și totuși a suferit mai mult ca oricine. În cazul lui Iov, cei trei buni prieteni ai săi au încercat să-i spună: "Motivul pentru care suferi atât de mult și greu este pentru că trebuie să fi păcătuit la fel de grotesc!" Dumnezeu s-a supărat foarte mult pe ei pentru că au spus asta. Deci nu spun că fiecare mizerie are corespondența unui păcat sau viciu din viața voastră. Ceea ce afirm este că în marele câmp al întrebării "de ce este această oroare în lume?" corespunde cu oroarea păcatului în lume.

Haideți să reluăm ca să vedeți unde vreau să ajung. Primul răspuns este că Romani 1 prezintă anumite mizerii ca fiind efectul păcatului, oamenii fiind împinși către păcatele lor."Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor." Deci, mânia lui Dumnezeu vine asupra celor nelegiuiți și păcătoși care înăbușă adevărul. Prin urmare,"Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc singuri trupurile." "Din cauza aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, căci femeile lor și-au schimbat relațiile sexuale firești cu unele împotriva naturii. Fiindcă n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoașterea lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate ca să facă lucruri nepermise."

De aici, vedem lucrurile nepermise... Dumnezeu îi lasă pradă. SIDA a apărut din păcat. Trebuie să fim foarte atenți acum, nu-i așa? . Nu mai este deloc simplu. Ai SIDA? Ai avut relații homosexuale - dar nu este vorba despre asta acum. Această expresie,"își necinstesc singuri trupurile"."Din cauza aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase, (este vorba despre homosexualitate) așa că își necinstesc singuri trupurile." Își vor purta în propriul corp pedeapsa... Este o comparație destul de uimitoare cu SIDA. Asta-i realitatea. Se vede cum, de-a lungul timpului, mizeria unei persoane, sau a unei familii, sau mizeria unei societăți devine mizeria tuturor. Aseară, în loc să spun: "Sper ca unii din voi să-și dedice viața pentru distrugerea malariei!" Aș spune: "Sper ca unii din voi să-și dedice viața pentru distrugerea SIDA!" Aș fi foarte fericit dacă s-ar găsi un vaccin care să-l elimine! Deși asta ar îndemna pe unii să facă și mai multe lucruri nepermise și oribile.

Cred că ar trebui să ne gândim și la celalalte lucruri care s-ar putea întâmpla. Lăsați răutatea să omoare milioane de copii, oameni, soții nevinovate ale căror soți dorm în alte părți. Mi-ar plăcea să văd schimbări în acest domeniu. Întrebarea mea este: care este înțelesul acestora? Unul din înțelesuri este: "Dumnezeu i-a lăsat pradă." Cred că am spus asta când am scris pe internet cu câteva zile în urmă. De fapt, am spus într-o filmare. Unii oameni spun că dacă vom continua cu avorturile, cu homosexuali care se pretind a fi căsătoriți, Dumnezeu ne va judeca. Nu, nu va face asta... Aceasta este însăși judecata."Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției lor, să urmeze poftele inimilor lor." Aceasta este revărsarea mâniei lui Dumnezeu. Mânia lui Dumnezeu se descoperă în lăsarea pradă a oamenilor să facă avorturi și să facă tot felul de lucruri rele. Avem un al doilea mod de a vedea lucrurile. Moartea... Moartea este dușmanul cel mare. Pavel spune în 1 Corinteni 15 că ultimul dușman care va fi înfrânt este moartea. Romani 5:12: "De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea." Moartea a intrat prin păcat. Ce înseamnă moartea? Moartea înseamnă păcat. Moartea este o stare fizică a ororilor păcatului. Dacă te uiți la moarte și o urăști, este bine. Fii sigur că ura ta ajunge la destinația corectă. Prin ea, la cauza ei. Cauza morții este păcatul. Înțelesul faptului că toată lumea moare este că păcatul a intrat în lume. Deci dacă urăști moartea: "De ce este atâta moarte? De ce mor copii? Cei de 15 ani mor! Cei de 45 ani mor! Cei de 65 ani mor! De ce este atâta moarte?"

Ura ta ar trebui canalizată aici, la "printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din cauză că toți au păcătuit." Prin greșeala unuia singur cei mulți au fost loviți cu moartea. Prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur. Printr-o singură greșeală a venit o condamnare ce i-a lovit pe toți oamenii."Prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși. Tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți." Este o paralelă între Adam și Hristos, între condamnare și justificare. Dacă în Adam, toți mor, în Hristos, toți cei care sunt în Hristos vor fi înviați datorită neprihănirii Sale, așa cum toți cei din Adam mor din cauza pervertirii sale. Aceasta este doctrina păcatului originar. Subiectul principal este: care este însemnătatea masacrelor, al morții, în lume?

Un profesor spunea odată: "Istoria este o bandă transportatoare de cadavre." Așa și este... Toți mor! Dacă doriți o experiență tristă zilnică, când citiți ziarul (nu am citit niciodată online, încă primesc ziar din hârtie) întoarceți la pagina anunțurilor mortuare... Mai ales la sfârșit de săptămână. La sfârșitul săptămânii, necrologul are chiar 3 pagini, uneori. După aceea, priviți pozele lor. Sunt tineri, bătrâni, femei, bărbați, copii, adulți. Din fiecare rasă, toată lumea moare. Este nostim. Dacă viața ta este liniștită pentru un timp, sunt în jur de 80 de persoane în aceste trei pagini care, chiar acum, au o rețea de oameni care sunt în doliu. Iar asta este în fiecare zi! . În fiecare oraș! Care este sensul acestora? Explicația este că păcatul este la culme. - cineva vorbind în sală - Repetați. - cineva vorbind în sală - Vorbim despre moartea fizică... Despre asta am vorbit până acum. Moartea spirituală este păcatul. Vreau să spun că păcatul este moartea spirituală. E același lucru.

Întrebarea era: vorbesc despre moartea fizică sau cea spirituală? Vorbim despre moartea fizică pentru că despre asta vorbește Pavel în context. De ce mor oamenii? Oamenii mor pentru că păcatul a intrat în lume. Citim din nou: "printr-un singur om a intrat păcatul în lume - acesta este Adam - printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea." Această frază este o uriașă privire de ansamblu. Aceasta înseamnă că acum nu mai privești moartea ca fiind ceva absurd, ieșit din comun, fără început. Ea are un început. Are un înțeles. Ce vrea să ne transmită? Moartea ne spune: "Dacă nu-ți place, urăște păcatul!" Este atât de trist că oamenii nu înțeleg acest mesaj. Oamenii, dimpotrivă, se întorc exact la opus și spun: "Mâine vom muri. Să bem, să mâncăm și să ne veselim." Înmulțesc păcatele pentru că văd moartea... Biblia spune: "Nu!" Lăsați moartea să vă direcționeze spre sfințenie pentru că păcatul a adus moartea. Un alt mod de a privi... Cred că asta este cel mai important. Acest pasaj, Romani 8:18-23, este, după părerea mea, cel mai important pasaj din Biblie pentru a vorbi în termeni specifici într-o biserică cu boli și dizabilități.

Când am venit la Bethlehem cu 28 de ani în urmă, nu țin minte perioada precisă, dar în primele două luni, am rostit predica intitulată "Hristos și cancerul". De ce un pastor în vârstă de 34 ani ar pune pe prima pagină a agendei sale să spună unei mulțimi de câteva sute de oameni ceea ce crede despre Hristos și cancerul? Motivul este foarte simplu. 90% din membri bisericii erau bătrâni. Mă alăturasem unei biserici care murea, plină de oameni bătrâni. Oameni bătrâni, dar foarte buni față de noi, cei tineri. Se purtau foarte frumos față de noi. Această biserică există, trăiește și înflorește datorită lor. Datorită ajutorului lor scump... I-am onorat pe acești bătrâni. Am avut câte o înmormântare la fiecare trei săptămâni timp de un an și jumătate. Veți spune că am fost botezat prin foc. Nu mai făcusem vreodată o înmormântare când am ajuns în această biserică. Am început să le fac ca și cum îmi pocneam degetele. La fiecare trei săptămâni timp de 18 luni. Aceasta m-a legat într-un mod nemaipomenit de acești oameni deoarece toți veneau la înmormântări. N-ar fi trebuit să vină, că doar știau că ei sunt următorii pe listă.

Despre ce vorbeam? De ce am vorbit despre Hristos și cancer? Pentru că în timp ce mă uitam peste mulțime, voiam să le spun ce aș spune când voi merge la patul bolnavilor. N-am vrut să creadă că pastorul le va spune: "Nu ai fi aici dacă ai fi un adevărat credincios! Ai putea fi vindecat dacă ai crede cu adevărat! Ești în spital pentru că credința ta este slabă!" Am vrut să elimin această gândire! Am vrut să distrug acea gândire pentru ca ei să-și dorească să-i vizitez, să știe că le voi spune ceva mai biblic și mai întăritor decât: "O, ești bolnav? Probabil nu crezi în Isus! Dacă ai crede, ai putea muta munții, chiar și cancerul!" Acest pasaj este textul cheie pentru acea situație. Să-l citim cu atenție. Aceasta ne dă o interpretare a suferinței creștine."Eu socotesc că suferințele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare." Primul lucru pe care-l face este să se asigure că facem calculele bine. Putem suferi, în acest timp prezent care este întreaga noastră viață, mult sau puțin; dacă este mult, nu este vrednic să fie comparat cu ceea ce vine.

În America, avem nevoie de o doză bună de gândire ceresc. Gândirea cerească, în înțelesul ei biblic, nu te face un sihastru pios, ci te determină să riști totul, chiar și viața, știind că merită! Ar trebui, cel puțin."nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare care va fi descoperită față de noi. De asemenea și creația așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu." Aici se prezintă creația având această dorință înfocată de a fi descoperiți fiii lui Dumnezeu. Ce vrea să însemne descoperirea fiilor lui Dumnezeu? După cum mă uit la voi acum, presupun că majoritatea sunteți creștini, credincioși, născuți din nou. Nu semănați cu fiii lui Dumnezeu. Păreți a fi muritori ordinari care veți muri într-o zi. Un fiu de Dumnezeu, știți? . Un fiu de Dumnezeu! Să aibă câteva mii de metri înălțime, o mantie lungă care acoperă podeaua, o față strălucitoare ca soarele, brațe puternice care să arunce Pluto. Să fim serioși, un fiu de Dumnezeu este ceva magnific! Iar voi nu păreți deloc magnifici! Sunteți ca toți ceilalți. Încă nu am fost descoperiți. Mergem ca toți ceilalți, mâncăm ca toți ceilalți, suntem exact ca ceilalți. Nimeni nu știe că ești un fiu al lui Dumnezeu. Dar într-o zi, se va ști. În Matei 13:43, într-o pildă, scrie că veți străluci ca soarele în Împărăția Tatălui vostru. Nu poți privi soarele... Te orbește.

C. S. Lewis spunea: "Nu ați întâlnit niciun muritor de rând. Într-o zi, foarte curând, acea persoană va fi ori un demon de care vei fugi ori un copil al lui Dumnezeu căruia te vei închina." Nu ai întâlnit niciodată o ființă umană normală. Nici nu există! Noi încă nu am fost descoperiți în felul în care suntem. Întreaga creație așteaptă cu nerăbdare spunând: "Când se va întâmpla? Adu mai repede acea zi!" Iată motivul pentru care încă nu s-a întâmplat. Aici se găsește momentul când se va sfârși."Căci creația a fost supusă deșertăciunii." Asta este asemănător cu "prin păcat a intrat moartea"."Creația a fost supusă deșertăciunii.". Vai! Vai! Cine a făcut asta? Ce este asta? Vrei să spui că privești globul întreg, peste tot, cele mai bune și frumoase lucruri și toate sunt supuse deșertăciunii? Gândiți-vă la hotelul vostru preferat, mașina voastră preferată, gândiți-vă la orice alt lucru preferat, lăsați-l ceva timp: se va strica. Va rugini, se va umple de rugină... Se va prăbuși. Lucrurile se strică! Lucrurile ruginesc! . Lucrurile îmbătrânesc! Noi îmbătrânim!

Cel mai reprezentativ model al deșertăciunii este chiar în fața voastră. 62 ani, îmi pierd părul, nevoie mai mare de ochelari, o soție care-mi spune că am nevoie de aparat auditiv; - N-am nevoie de aparat auditiv! - De ce nu poți auzi când vorbesc? - Nu pot pentru că nu vorbești destul de tare! . Și tot așa, acest corp se dezintegrează. Ce sunt toate astea? . Deșertăciune. Misionarii știu asta mai bine decât oricine... Toate se strică. Nimic nu funcționează. Aceasta e deșertăciunea, și este lăsată intenționat. Cineva a lăsat-o. Cine? Ei bine, scrie: "Creația a fost supusă deșertăciunii, nu de voie (creația nu a spus "fă-mă deșartă") ci din cauza Celui (are un C de tipar; pare a fi corect, dar nu este așa în original), ci din cauza Celui care a supus-o." Cum știm că a fost Dumnezeu? . Chiar aici. Satan este singurul care candidează... Dar nu a făcut-o cu nădejde. Puteți afirmă că Adam este vinovatul, dar nu a făcut-o nici el cu nădejde. O singură persoană a supus creația deșertăciunii cu nădejde: "cu nădejdea însă că însăși creația va fi eliberată din robia stricăciunii" Nu puteți face asta. Dumnezeu poate face asta! Și chiar o va face! Creația va fi eliberată din robia stricăciunii. Este un alt fel de a spune... Deșertăciune = robia stricăciunii."Ca să se bucure de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu." În sfârșit, vom fi descoperiți! . Slava noastră va fi descoperită!"Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!" Încă nu se vede ceea ce vom deveni, dar știm căci "atunci când Îl vom vedea, vom fi ca El! Căci Îl vom vedea așa cum este!" Se apropie ziua când acești creștini ordinari care sunt mici copii ai lui Dumnezeu vor sta față în față cu Isus și aceasta va rezulta într-o transformare imediată asemenea lui Isus. Așa cum El are un trup înviat, vom avea și noi trupuri înviate și vom străluci cu gloria Sa! Aceasta se apropie. Dar până atunci, această deșertăciune și robie a stricăciunii (înțelegem mult mai bine noi, creștinii) "Căci știm că până în ziua de azi, toată creația suspină." Deci avem deșertăciune, robia stricăciunii, și acum "toată creația suspină și suferă durerile nașterii."

Aceasta este o comparație, dar ce fel? O comparație a faptului că atunci când privim în lume și vedem tsunamiuri, cutremure și alte dezastre naturale, ar trebui să ne spunem: pământul suferă durerile nașterii. Ce înseamnă asta? . Un copil se va naște. Ce copil? Cerurile noi și pământul nou, cu creștini strălucind ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Semnificația acestei deșertăciuni, semnificația acestor stricăciuni, semnificația acestui suspin pe care Pavel le vede "supuse de Cineva cu nădejdea" nașterii unui copil, și anume cerurile noi și pământul nou... Acum, nu doar aceasta, dar și noi."Și nu numai ea, dar și noi care avem cele dintâi roade ale Duhului." Deci acești creștini care sunt plini de Duh, nu cei care au credința slabă. Noi înșine, care avem Duhul Sfânt."Dar și noi."

Urmăriți cum introduce aceasta, pentru că s-ar putea să nu credem. Unii creștini spun: "Dacă ești creștin, te vei face bine!" "Dacă ești creștin, te vei face bine! Dacă nu ești creștin, vei fi bolnav!" Ar trebui să spună: "noi, înșine, dar și noi care avem Duhul, suspinăm în noi înșine așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru." Aceasta este foarte important... Am mișcat foaia. Scuzați-mă. Ne învață că creștinii care au Duhul Sfânt, adică ei sunt copiii lui Dumnezeu, care Îi sunt pe plac Tatălui în Isus Hristos, sunt înconjurați de mizerii cuprinși de deșertăciune, de suspine. Veți muri ca toți ceilalți... Veți avea cancer ca toți ceilalți. Vă veți chinui în căsătorie ca toți ceilalți... Veți experimenta îmbătrânirea, ca toți ceilalți. Creștinii nu sunt scutiți... Versetul 23. Ascultați-l: "Și noi care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi." Nu este o "laudă Domnului!" oarecare."Suspinăm în noi, așteptând" ce? Finalizarea înfierii noastre... Suntem deja înfiați în mod legal. Dar încă nu avem drepturile depline ale moștenirii noastre."Răscumpărarea trupului nostru." În Filipeni 3:20-21, scrie că într-o zi vom fi schimbați. Dumnezeu va transforma acest trup smerit într-un trup asemănător cu trupul Său glorios. Traducerea spune: trupul stării noastre smerite = "soma tapeinosis".

Motivul pentru care o spun este pentru că am fost atât de mișcat când am citit în urmă cu 30 de ani biografia lui Julius Schniewind, un savant al Noului Testament din Germania. A murit de pneumonie după o lungă, rece, nemțească, neîncălzită călătorie cu trenul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Când a ajuns acasă, a deschis ușa și a intrat. Știa că este foarte bolnav. I-a spus soției: "soma tapeinosis", referindu-se la Filipeni 3:21-22. Voi depune acest trup, iar acest trup smerit va primi în schimb un alt trup. Despre asta vorbim aici: răscumpărarea trupului nostru. Avem vești bune pentru oamenii dezmembrați. Vești foarte bune. Vești bune și pentru bolnavi, și pentru cei pe moarte. Asta va părea ciudat, dar vă spun că dacă aș avea de ales la Betleem, să fac o înmormântare sau o nuntă, imediat aș alege mult mai mult să fac înmormântarea. De ce? Ei bine, este atât de multă bucurie naturală ce însoțește lumea la nuntă; nu este nevoie de mine. Au nevoie de mine doar în mod oficial, știți. Dar la o înmormântare, au mare nevoie de mine pentru că am vești și este atât de bine. Nunta... Vor face sex la noapte. Pentru ce altceva ar avea nevoie de ea? Au așteptat aceasta dintotdeauna, sper. Și deodată, oh! Toți sunt îmbrăcați bine... Dar la înmormântare... Să predici Evanghelia la o nuntă este o mare provocare și a spune că bunătatea Domnului prețuiește mai mult decât viața este cam neadevărat în acele momente... Serios! ? Asta e problema. Dar la o înmormântare, toți sunt în nevoie...

Așa că, avem vești foarte bune. Acel suspin este amestecat în întregime cu multe îndurări. Avem pasaje care indică aceasta pe care le vom citi. Iată concluzia mea în legătură cu primul răspuns la întrebarea despre semnificația suferinței globale. O lume de suferință cumplită n-ar trebui să ne determine să gândim la Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu cumplit, ci la mărimea și adâncimea urâțeniei și atrocității înjosirii lui Dumnezeu prin mândrie, necredință, indiferență și dispreț. Aceasta va însemna iadul pentru toată eternitatea - un martor al atrocității mândriei înjosind pe Dumnezeu. În alte cuvinte, de fiecare dată când vezi cancerul, de fiecare dată când vezi malformații oribile, fețe grotești teribile sau copii născuți cu un cap aici și alt cap aici; păstrez pe computer imagini de felul acesta. Veți spune că sunt bolnav. Un psihopat. Când văd imagini ce apar pe internet cu lucruri cumplite, cum ar fi poza unui copil care are fața aici și apare încă un cap aici sus cu o altă față întoarsă pe dos. Și un corp dezvoltat doar în anumite părți, iar mămica, cu copilul în brațe, mângâie una din fețe. Îmi doresc să mor, să urlu, nu știu... Spun aceasta pentru ca voi, ca și creștini, să nu credeți niciodată că trebuie să vă băgați capul în nisip fără să vă pese de suferința acestei lumi. Fiți treji! Aveți un mod de a vedea lucrurile.

Ar trebui să priviți asta și să ziceți: "Urăsc păcatul! Îmi urăsc mândria mai mult decât orice!" Acesta este modul în care ar trebui să răspundeți... Îmi urăsc egoismul față de familia mea! Îmi urăsc slăbiciunea temperamentului! . Îmi urăsc nerăbdarea! Asta ar trebui să simțiți când vedeți o față desfigurată. Să nu-L acuzați pe Dumnezeu pentru acestea... Există o altă cale de a le privi. Încă un mod de a răspunde - spun asta după care vom lua o pauză - Suferința globală este mesajul de avertisment și trezire al lui Dumnezeu că lumea ar trebui să-și ia în serios starea morală fără speranță și să se pocăiască. Când primiți un apel de la agențiile de știri după o calamitate și vor să știe ce credeți despre asta, fiind creștini evanghelici născuți din nou, acesta ar trebui să fie primul pasaj pe care să-l folosiți. Ar trebui să îi întrebați: "Pot să vă spun o mică poveste despre Isus?" "În vremea aceea, au venit unii și au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. Pilat a intrat în Templu și a văzut unii oameni aducând jertfe și i-a măcelărit amestecând sângele lor cu cel al jertfelor. Oamenii au venit la Isus și L-au întrebat: "Ce înseamnă asta?" Isus le-a spus: "Credeți voi că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni?" Nu era acesta înțelesul... Nu erau mai păcătoși."Eu vă spun: nu, ci dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel." Adică acea moarte, acea groază, acea calamitate, acea situație grea și teribilă se întâmpla ca voi să vă pocăiți. Chiar asta spuneam. Te uiți la groaza din lume, principalul gând ar trebui să fie păcatul tău. Versetul 4: "Sau acei optsprezece inși peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât, credeți că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel." Așadar, cred că ar trebui să spunem agenților de noutăți de la capătul firului: "Domnule sau doamnă, orice lucru pe care ți l-am spus despre înțelesul calamității de ieri îți transmite ție, prietene, să te pocăiești și să te întorci la Hristos. Asta e explicația." Așa că nu vă jucați... Nu vă jucați cu glumele.

Dacă vor continua să vorbească după aceea, vorbiți cu ei. Ajungeți la subiect. Fiți ca Isus... Isus nu a lăsat nicio teorie. Au venit și au spus: "Dă-ne o teorie a răutății despre turnul care a căzut peste optsprezece oameni care mergeau, pur și simplu. Mergeau, pur și simplu." Iar Isus le spune: "Nu s-a întamplat pentru că erau mai păcătoși." Era pentru a arăta clar faptul că tu și eu trebuie să ne pocăim. Toți merităm să fim sub turn. Una din cele mai emoționale predici pe care le-am auzit a fost rostită de R. C. Sproul și era intitulată: "Locul nepotrivit al uimirii". Un titlu tipic pentru R. C. Sproul."Locul nepotrivit al uimirii" A luat acest pasaj, Luca 13, și a spus: Acești oameni erau uimiți că niște oarecare au ajuns sub un turn în timp ce mergeau... Isus le spune: "Nu, nu! Este un loc nepotrivit al uimirii. Ar trebui să fiți uimiți că nu erați voi sub turn. Dacă nu vă pocăiți, veți ajunge sub turn, într-o zi." Nu se poate să spună așa! Ba da, așa este. Iar acesta este felul în care răspundem. Privim evenimente și spunem: "De ce s-a întâmplat asta?" Ar trebui să spunem: "De ce nu mi s-a întâmplat mie?"