În ultimele luni, cred că fiecare am ajuns la concluzia că avem nevoie de mai multă răbdare. A sta izolat în casă, când la pădure este atât de frumos, implică răbdare. La cei mai mulți dintre noi, ni s-au diminuat veniturile, cu această pandemie, iar unii au rămas fără locuri de muncă. Prin urmare, dacă ne-am propus, ca anul acesta, să ne înnoim parcul auto, sau să ne zugrăvim casa, va trebui să mai avem puțină răbdare. Dar există persoane care în această perioadă, au trecut prin situații și mai grave. Unii au ajuns la spital. Alții au avut nevoie de aparate speciale pentru a respira. Alții au avut decese în familie. Ei bine, ei au avut nevoie de mai multă răbdare.

Problema este că, nu ne naștem cu răbdare, iar ceasta se formează printr-un proces foarte neplăcut, numit încercare. (Iacov 1:2-4)

Când trecem printr-o încercare, tendința naturală a fiecăruia dintre noi, este să facem tot ce ne stă în putință, pentru a scăpa de acolo. Chiar și rugăciunile și postul nostru, se focusează pe direcția respectivă. Uităm să susținem în rugâciune proiectele de lucrare ale bisericii, dar nu uităm sâ ne rugăm ca Domnul să ne izbâvească din necaz.

Aș spune că este omenește să se întâmple așa, dar este creștinește să nu rămânem la acest nivel. Chiar și Domnul Isus, în Ghețimani, s-a rugat Tatălui, că dacă este cu putință, să depărteze paharul necazurilor care urmau. Dar El nu s-a oprit aici. El nu s-a lăsat condus de un instinct uman primar ci s-a supus voii Tatălui. Așa trebuie să procedăm și noi. Trebuie să trecem de la nivelul acționării pe baza instinctului de conservare, la nivelul subordonării față de voia Tatălui, care este bună, plăcută și desăvârșită. (Romani 12:2)

Dar ce înseamnă răbdare, în câteva din încercările cele mai comune, din viața noastrâ.

În cele ce urmează, doresc să răspundem la această întrebare, privind în epistola lui Iacov.

1. Ce înseamnă răbdare în NEAJUNSURILE MATERIALE?

În primul rând, răbdare în neajunsurile materiale, înseamnă a rămâne lângă PRIORITĂȚILE Scripturii.

Avem indicii că, printre credincioșii la care le scrie Iacov, existau mulți săraci. (1:9,1:27,2:5,4:3,) Unii dintre ei, și-au pierdut răbdarea în necaz și au încălcat prioritățile Scripturii.

Iată ce le scrie Iacov: , , Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!” (5:3)

Dumnezeu nu este împotriva celor care muncesc cinstit cu mâinile lor, pentru a-și câștiga pâinea, dar condamnă pe cei care, într-o vreme în care ar trebui să se pregătească pentru venirea Domnului, (zilele din urmă) se focusează pe strângerea de comori.

Iată care ar fi trebuit să fie preocuparea principală, în zilele din urmă, a celor la care le scrie Iacov: , , Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, și o așteaptă cu răbdare până primește ploaie timpurie și târzie. Fiţi și voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.” (5:7-8) Problema lor era că n-au înțeles importanța strategică a vremurilor pe care le trăiau, iminența venirii Domnului și importanța pregătirii pentru aceasta. Prin urmare, au risipit, cu gunoaiele lumii acesteia, clipele prețioase primite de la Dumnezeu. Este vorba despre aceeași problemă ca a bogatului din pilda Domnului Isus, care în ultimele ceasuri de viață, în loc să se preocupe de problema sufletului total nepregătit pentru moarte, făcea planuri de îmbogățire total inutile, irosind momentele strategice pe care le mai avea.

Dragii mei: răbdare înseamnă să înțelegem, că vremea pe care o trăim este pentru a strânge altfel de comori: , , Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.” (Matei 6:19-20)

Cât despre cele trebuincioase vieții, Domnul Însuși se angajează să ne poarte de grijă dacă avem priorități corecte: , , Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

În al doilea rând, răbdare în neajunsurile materiale, înseamnă a rămâne lângă PRINCIPIILE Scripturii.

Iată unde i-a împins lipsa de răbdare pe credincioșii la care le scrie Iacov: , , Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile și pe care le-aţi oprit-o prin înșelăciune strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. Aţi trăit pe pământ în plăceri și în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!” (Iacov 5:4-6)

În nerăbdarea lor și din dorința de a se îmbogăți cât mai repede cu putință, au recurs la înșelăciune la nedreptate și la tot felul de tehnici mizerabile, călcând peste cadavre, pentru a ajunge la îmbuibare și desfrânare.

Răbdare, în neajunsurile materiale, presupune să considerăm: oamenii mai importanți decât opulența, relațiile mai importante decât resursele și principiile mai importante decât proprietățile.

În al treilea rând, răbdare în neajunsurile materiale, înseamnă a rămâne în PLANURILE lui Dumnezeu.

Iată cuvintele lui Iacov: , , Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga” și nu știţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel și apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4:13-15)

Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, nu doar în ce privește slujirea din biserică, ci chiar și în domeniul lucrurilor materiale.

Căutăm noi călăuzirea Domnului chiar și atunci când decidem să urmăm o anumită carieră sau să optăm pentru un anumit loc de muncă? Dorim să aflăm voia Domnului chiar și în proiectele noastre materiale? Oare Dumnezeu are ceva de spus chiar și în ce privește mașina pe care urmează să o achiziționăm? Ne începem fiecare zi din viață cu dorința de a descoperi planurile lui Dumnezeu pentru noi, chiar și în domeniul material?

2. Ce înseamnă răbdare în NEDREPTĂȚILE SOCIALE?

Fiecare dintre noi, ne confruntăm cu tot felul de nedreptăți, în viața socială. Ca elevi sau studenți, nu odată ni s-a întâmplat să simțim gustul amar al nedreptății, văzând cum cineva mai slab decât noi la învățătură, a primit notă mai bună la examen, doar pentru că era băiatul directorului adjunct sau pentru că a luat ore particulare de la profesor. Ca muncitori în fabrică, mulți ne-am simțit nedreptățiți, atunci când au fost promovați în posturi mai bine plătite, oameni mult mai slab pregătiți profesional decât noi, pe criterii josnice și mizerabile. Ca cetățeni ai statului, de multe ori, ne-am simțit nedreptățiți, de către cei care emit legi sau de către cei care le aplicâ. Oare să spun că uneori am fost nedreptățiți chiar și de către membrii sau slujitorii bisericii?

Întrebarea este: Ce înseamnă răbdare în nedreptățile sociale?

Iată cuvintele lui Iacov: , , Fiţi și voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi; iată că Judecătorul este chiar la ușă.” (Iacov 5:8-9)

Biblia nu exclude varianta de a purta un dialog civilizat, decent, democratic și respectuos cu partea care ne-a nedreptățit. Însă de multe ori acest dialog nu schimbă cu nimic caracterul unor oameni fără scrupule și fără conștiință. Ce facem în astfel de situații? Biblia nu ne permite să ne transformăm în niște insurgenți sau instigatori la revoltă. În astfel de situații suntem chemați să acceptăm cu răbdare nedreptatea, convinși că, potrivit cu Romani 8:28, chiar și aceasta este folosită de către Dumnezeu tot spre binele nostru.

3. Ce înseamnă răbdare în NECAZURILE SUFERINȚELOR TRUPEȘTI?

, , Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă și de răbdare pe prorocii care au vorbit în Numele Domnului. Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov și aţi văzut ce sfârșit i-a dat Domnul și cum Domnul este plin de milă și de îndurare.” (Iacov 5:10-11)

Iată o categorie de încercări, cu care ne confruntăm fiecare, la un moment dat în viață. Răbdare în astfel de situații, înseamnă să ne comportăm ca Iov, care a primit cu smerenie suferința, fără să păcătuiască cu vorba împotriva lui Dumnezeu.

Dar ce facem cu Iacov 5:14-16? , , Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoși și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele și rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

Pe scurt, în acest pasaj, accentul cade pe mărturisirea păcatelor, ca terapie de vindecare a trupului. Pentru a înțelege această idee, trebuie să știm câte ceva despre influența negativă a păcatului asupra trupului.

Hippocrate, părintele medicinei, care de altfel n-a avut nici o legătură, nici cu Cristos nici cu Biblia, a făcut următoarea afirmație, perfect biblică: , , înainte de a vindeca pe cineva, întreabă-l dacă este pregătit să renunțe la ceea ce l-a îmbolnăvit.” Stanley Jones, în cartea sa: , , Viață din abundență”, prezintă un sondaj potrivit căruia, aproximativ jumătate din bolile de care suferim, sunt cauzate de anumite păcate tolerate, în viața noastră: (mânie, resentimente, îngrijorare, necredință, etc) Tot Stanley Jones povestește despre un renumit medic creștin, căruia i s-a pus următoarea întrebare: , , Privind la atâția viruși și la atâtea boli existente, nu vă întrebați cum de mai există oameni sănătoși?”… la care medicul ar fi răspuns: , , Privind la toate mecanismele de autoapărare împotriva bolilor, pe care le-a așezat Dumnezeu în trupul uman, mă întreb cum de mai există oameni bolnavi.”

Deci trupul nostru este programat pentru vindecare. Minunea vindecării este ceva cu care Dumnezeu a intenționat să trăim, în mod obijnuit. Dar păcatul anulează această rânduială, pe care Dumnezeu a așezat-o în trupul nostru. Păcatul face ca aceste sisteme de luptă a organismului împotriva bolii, să devină inoperante.

Prin urmare, textul nostru ne îndeamnă să verificăm, dacă nu cumva boala de care suferim, face parte din acele 50 la sută pe care Dumnezeu nu le-a intenționat pentru noi. Pocăința de păcat va conduce la vindecarea de bolile pe care acesta le-a produs. Fără pocăința de păcat putem să facem tot felul de ungeri, să ne rugăm și să postim toată viața, că efectul va fi zero.

Dacă boala nu dispare, nici după ce am parcurs Iacov 5, înseamnă că Dumnezeu are scopuri mai profunde cu suferința noastră. Poate este vorba de un țepuș, la fel ca al lui Pavel, prin care Dumnezeu ne protejează de vreo cădere spirituală, sau vreo încercare, la fel ca a lui Israel în pustie, cu rol didactic spre formarea noastră, sau cine știe, poate vreo suferință ca a lui Iov, din care Dumnezeu dorește să-și scoată slava. În astfel de situații, răbdare înseamnă suferință cu smerenie și în tăcere.

Oare ne raportăm noi în mod biblic la suferința fizică? Parcurgem noi aceste etape biblice, pentru a ne asigura că suntem în voia lui Dumnezeu?

Câți creștini, mai degrabă, preferă să postească perioade îndelungate, să se roage zile și nopți întregi, să alerge după tot felul de ungeri și după tot felul de vindecători, decât să se pocăiască de anumite pâcate, care le sunt foarte dragi!

Câți dintre noi, am ajuns să înțelegem faptul că, suferința este un instrument în mâna lui Dumnezeu, folosit, ca metodă didactică spre formarea noastră, ca mijloc de a-L proslăvi pe El, sau ca metodă de lărgire a Împărăției Cerurilor? Câți dintre noi, știm să profităm, cu răbdare, de beneficiile spirituale, de pe urma suferinței?

În concluzie:

Ni se pare hazlie întâmplarea în care, Marcu Nichifor a întrebat-o pe o soră ce nevoi spirituale are, ca să le aducă în rugăciune… sora a răspuns că are nevoie de răbdare iar fratele s-a rugat ca Domnul să-i dea încercări. Pe cât de hazliu pe atât de adevărat.

, , Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,
[3]ca unii care știţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârșiţi, întregi și să nu duceţi lipsă de nimic.” (Iacov 1:2-4)

Amin