Așadar, mă simt îndatorat cu niște cugetări în legătură cu această temă. În urmă cu câțiva ani am decis să adaug ceva la acest curs, ceva ce am scris după masacrul de la Littleton, Colorado, când acei studenți au ucis alți studenți. Și apoi, desigur, alte lucruri oribile s-au întâmplat, cel mai dramatic fiind, probabil, întâmplarea din 9 septembrie. În timp ce scriam m-am gândit că ceea ce s-a întâmplat a fost atât de mediatizat și oamenii din biserica noastră cunoșteau oamenii afectați din Colorado, iar oamenii se întrebau ce este de spus acelor părinți ai căror copii au fost împușcați în liceu, ce poți să spui, ce poți să faci? Niciodată nu am încercat să adun un fel de ghid sistematic, obositor și complex, pentru mine sau pentru cei tineri, dar atunci asta am făcut. L-am scris atunci și pe măsură ce au trecut anii l-am mai adaptat, gândindu-mă la alte lucruri; așa că le voi prezenta telegraphic, nu voi răpi din timp prin a citi majoritatea textelor biblice, vreau doar să punctez diferite lucruri la care trebuie să ai grijă când slujești oamenilor care sunt în suferință. Am început cu incidentele Littleton și 9/11, voi sări peste asta și voi trece la subiect. Voi citi și comenta pe scurt, deoarece avem la dispoziție în jur de 40 de minute.

Primul lucru pe care vrei să îl faci este să te rogi; cere-I lui Dumnezeu să te ajute pe tine și pe cei pe care vrei să îi slujești. Cere-I înțelepciune, compasiune, putere și un cuvânt ales potrivit. Cere ca cei în suferință să privească la Dumnezeu pentru ajutor, speranță, vindecare și putere. Cere ca El să îți transforme gura într-o fântână a vieții. Roagă-te cum s-a rugat Moise,"Ca ploaia să curgă învățăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeață, ca picăturile de ploaie pe iarbă!" Nu-i așa că este minunat când într-o situație de criză cuvintele tale devin ceea ce am menționat? Nu provoacă durere, nu sunt artificiale, false sau exagerat de pioase, ci sunt într-adevăr autentice și de folos. Tocmai pentru asta ne rugăm. Așadar, roagă-te cu înflăcărare, deoarece aceste lucruri nu pot fi scoase din cutie, nu sunt niște sardine pe care să le putem scoate din cutie pentru a ne folosi de ele în suferință; sper că nu vei folosi așa ceva. Trebuie să prinzi gustul pentru asemenea stări și să Îi ceri lui Dumnezeu ca El să le clădească în sufletul tău, pentru ca ele să fie autentice.

Al doilea lucru. Simte și exprimă empatie pentru cei ce suferă mult și sunt răniți de către o mare nenorocire și pierdere."Plângeți cu cei ce plâng." Nu poți porni și opri sentimentele. De aceea ne rugăm. Ai nevoie de simț. Chiar și Isus simte."Noi nu avem un Mare Preot care este incapabil să simtă empatie pentru noi, ci Unul care a fost ispitit, la fel ca noi, în toate felurile, dar fără păcat." Așadar, empatie. Isus simte împreună cu noi. Dacă poți într-o situație să simți, exprimă empatie. Un mic avertisment, ce urma să fie spus mai târziu, îl voi spune acum. Nu spune "înțeleg"; e un cuvânt neînțelept. Nu merge lângă cineva care și-a pierdut copilul sau tocmai a aflat că are o tumoare și să spui "înțeleg". Deoarece ți se va răspunde pe un ton ridicat,"Nu înțelegi, nu ști prin ce trec, nu vezi nici măcar puțin din situație!" Acest cuvânt exprimă naivitate, tu nu ești în locul lor ca să înțelegi. Cred că e mult mai bine să spui,"Nici nu-mi închipui prin ce treci." Pentru că e adevărat."Înțeleg" este fals. Nu înțelegi, chiar dacă ai trecut exact prin aceeași situație. Cei în suferința s-ar putea să te binecuvânteze cu cuvintele,"Nimeni nu înțelege că tine." Dar asta va veni în urma unui reflex la ceea ce tu ai spus, în afară de "înțeleg". Nu spune,"Înțeleg ce simți. Am trecut și eu prin asta." Toate acestea sună ca și cum tu le subestimezi durerea, nu contează că tu vrei să spui altceva, asta se va înțelege. Nu spune ce nu trebuie. Spune lucruri bune. Vom ajunge la ele imediat.

Al treilea lucru: simte și exprimă compasiune, în circumstanțele tragice a atâtor persoane dragi și prieteni care au pierdut mai mult decât au estimat vreodată. Exprimă compasiune prin a spune,"Îmi pare atât de rău." Nu încerca să spui ceva măreț și sofisticat. Dacă e o situație în care a avut loc o mare pierdere, simte pierderea și spune,"Îmi pare rău." Apoi așează-te lângă ei. Prietenii lui Iov au stat lângă el șapte zile fără a scoate un cuvânt. Acela a fost momentul lor de glorie. Dar când și-au deschis gurile, au gafat. Am întâlnit mulți oameni care trec prin situații oribile, dar nu le spun multe cuvinte. Dacă ei mă întreabă, eu le răspund, dar de preferat ar fi o îmbrățisare. Voi atinge și acest aspect imediat, nu vreau să îmi uit ideile.

Al patrulea lucru. Fă-ți timp pentru contact, dacă se poate și oferă grijă tandră celor răniți în trup și suflet. Ca să vă dau o scurtă ilustrație, Roland Ericson, înainte de a muri, adoptase un băiat din Etiopia. Avea 25 de ani. Eu pe atunci locuiam unde locuiește Tim la numărul 1604, iar spitalul Matchpolo era undeva lângă. Am primit un telefon. David, fiul lui, care se afla la operație murise. Toți s-au gândit că operația va fi una relativ ușoară și, chiar dacă pare irelevant, a fost o greșeală omenească în momentul în care au relocat aorta; nu au țintuit-o corect, iar în momentul în care s-au retras aparatele, totul s-a oprit; înainte ca ei să îndrepte greșeala, băiatul murise. Așadar, medicii se îndreptau înspre Roland care îi aștepta senin și i-au spus,"L-am pierdut." Din senin. Dar această operație nu prezenta acest risc. După cinci minute mă sunase pe mine, care locuiesc la distanță de două străzi și-mi spunea,"Pastore John, l-au pierdut pe David." Iar eu am răspuns,"Vin acolo." M-am dus pe jos până la spital. Tu ce ai face? Am făcut asta de nenumărate ori înainte; am intrat în încăpere, nu am spus nimic, l-am îmbrățișat și am plâns până nu am mai putut plânge. În dimineața asta m-am gândit că sunt unele ipostaze pe care nu vrei să le vezi des, nu arată foarte bine doi bărbați care se îmbrățișează și suspină în lacrimi. Nu vreți să vedeți asta des. Dar eu numai asta am făcut. După aceea simți nevoia să vorbești și poți întreba câte ceva de genul,"Ce ți-au spus? Ce s-a întâmplat?" Persoana în cauză are nevoie să nareze groaza. Această îmbrățișare este foarte importantă, mai ales între frați; una dintre persoanele care a vorbit aseară este medic, trebuie să fie extrem de profesional, dar la un moment dat a întrebat o femeie,"Ai nevoie de o îmbrățișare?" Cred că așa se procedează corect dacă ești în relații bune, altfel ar fi puțin straniu; însă nu este straniu să îmbrățișezi când ești păstor, poți îmbrățișa pe oricine, într-un mod profesional.

Al cincilea lucru. Menține promisiunea că Dumnezeu va sprijini și ajuta pe cei care se încred în îndurarea și grațierea Lui. El te va întări pentru zilele imposibile care îți stau în față, în ciuda întunericului. Cu alte cuvinte, să nu scoți în evidență problema răului, ci să te adresezi sentimentelor imposibile de genul,"Nu mai pot continua fără soțul, fiul meu. Nu există viitor. Viața mea s-a ruinat." Probabil acest lucru se poate exprima cel mai bine prin rugăciune. Când Grudon m-a sunat, nora lui de 23 de ani murise după patru luni de la căsnicie, el plângea la telefon, în Phoenix, în timp ce nora lui moartă se afla în cabinetul examinatorului, iar soțul ei stătea acolo spunând,"Ați vrea să veniți aici?" Cabinetul examinatorului medical este un loc groaznic în care nu vrei să mergi, e răcoros și lucios. Ce ai putea face? La 25 de ani, după patru luni de căsnicie, soția lui murise și se afla în încăperea alăturată, nici măcar nu apucase să o vadă. Am intrat, m-am așezat lângă el și nu am știut ce să fac. Nu știam unde se află spiritual și ce putea să primească, așa că am stat lângă el; tatăl lui mă sunase și eu îl înlocuiam pe acesta, asta era însemnătatea prezenței mele și era suficient. Apoi a apărut un moment în care m-am aplecat înspre el și i-am spus,"Să ne rugăm." Nu m-am rugat altceva decât,"O, Doamne, ajută-l!"

Al șaselea lucru. Afirmă că Isus Hristos a îndurat ostilitate din partea oamenilor și a știut ce înseamnă să fii torturat pe nedrept, abandonat și să înduri pierderi, apoi să fi ucis, așadar El este acum un mediator între noi și Dumnezeu. Este o lungă propoziție pentru a spune ceva simplu. Nu-i așa că e remarcabil, mie așa mi se pare, că dacă ajungi într-o circumstanță în care oamenii deja slujesc, unul dintre lucrurile pe care le vei auzi destul de des este,"Dumnezeu știe." Ce vrea să însemne asta? În mod evident, este de folos, eu așa cred. Ceea ce înseamnă cu adevărat este faptul că Isus Hristos a trecut prin momente grele în lumea noastră. Dumnezeul, Regele și Preotul nostru nu este într-un palat și să se uite înspre noi în jos și să spună,"Mă întreb cum o fi? Încerc să îi ajut și să Îi iubesc, dar Mă întreb cum o fi?" Dumnezeu și-a trimis Fiul în lume pentru a trece prin cele mai mari nenorociri, apropo, a rămas necăsătorit, a fost urmărit până la sfârșit, a avut o moarte în chinuri, pentru că noi să mergem la cineva, mai devreme sau mai târziu și să spunem,"Nu pot să-mi imaginez prin ce treci, dar Dumnezeu știe." Și-a trimis Fiul că să știe prin ce treci.

Numărul șapte. Declară că această crimă, ca de exemplu episoadele Littleton și Trade Towers, a fost un mare rău și mânia lui Dumnezeu este aprinsă împotriva celor ce distrug ființele create după asemănarea Sa. Ceea ce este important este că undeva pe cale, oamenii te vor auzi spunând "Dumnezeu a orchestrat? Nu. El urăște crima, care este răufăcătoare. Dumnezeu Își arată mânia împotriva ucigașilor." Așadar, vei distorsiona acest seminar dacă veți spune,"Am primit mesajul despre suveranitate, că Dumnezeu nu poate fi mânios pe ucigași, deoarece El hirotonisește ucigașii." Dacă spuneți asta, nu transmiteți mesajul meu, ci al tău. Mesajul meu este că Dumnezeu urăște crima. Așa înțelegem din Biblie, să nu ucizi, să urăști crimă; chiar dacă El a hirotonisit moartea Fiului Său; El controlează viața, Domnul dă și ia. Așadar, trebuie să spui clar și răspicat,"Băiatul care ți-a împușcat fiul a făcut o acțiune ticăloasă. Dumnezeu e împotrivă la așa ceva și îl va trimite în Iad, dacă nu se pocăiește; iar dacă se pocăiește, păcatul îi va arde pe cruce. Așadar, nici o nedreptate nu se va face dacă îl ierți pe acest ucigaș; pentru că fie Isus îl va purta, fie el o va face; nu trebuie să îl porți tu toată viața printr-o amărăciune față de ucigașul fiului tău."

Numărul opt. Recunoaște că Dumnezeu a permis o mare izbucnire a păcatului împotriva voii Lui revelate. Adică voia Lui suverană s-a împlinit, dar voia revelata nu s-a întâmplat. Nu cunoaștem toate motivele pentru care El ar îngădui asemenea lucruri acum, chiar dacă a stat în puterea Lui în a le opri. Așadar putem folosi cuvântul "permisiune" și că voia Lui s-a frânt, voia revelata în cele 10 Porunci, și putem spune că nu avem răspunsuri. Mulți oameni vin la mine după o rugăciune sau o slujire și mă întreabă "De ce îngăduie Dumnezeu să trec prin așa ceva?" sau "De ce se întâmplă acest lucru?" Iar răspunsul meu este,"Nu știu un răspuns detaliat. Pot doar să îți dau niște răspunsuri generale, pe care, probabil, le cunoști, așadar să ne rugăm ca Dumnezeu să te ajute să discerni ceea ce Dumnezeu face, dacă îți va fi de ajutor să știi."

Numărul nouă. Spune adevărul. Satan este o realitate în Univers, care conspiră cu propriul nostru păcat, apoi se agită pentru a rani oameni și pentru a-i convinge să rănească pe alții; dar accentuează faptul că Satan este dedesubtul autorității lui Dumnezeu. Înțelegeți, nu-i așa, că nu vă dau un plan pentru a ști ce să faceți în orice circumstanță, ci vă dau o multitudine de lucruri care pot fi spuse la un moment dat pe calea vieții, când aveți de-a face cu oameni. Dar este importantă accentuarea existenței lui Satan, iar oamenii trebuie să și-o înrădăcineze în minți, pentru a-l ține la locul lui, care este un loc real și urâcios, care va trece.

Al zecelea lucru. Exprimă ca acești teroriști, mă refer la teroarea 9/11, s-au împotrivit voii revelate a lui Dumnezeu și nu Îl iubesc, nici nu au încredere în El, nici nu Îl consideră refugiu, putere și comoara, ci Îi batjocoresc căile și propria Persoană. Acest subpunct nu se diferențiază mult față de cel anterior.

Al unsprezecelea lucru. Deoarece rebeliunea împotriva lui Dumnezeu a fost rădăcina crimei, să ne înfricăm de o asemenea rebeliune în inimile noastre și să ne întoarcem de la ea, să îmbrățișăm grațierea lui Dumnezeu, prin Hristos, și să renunțăm la impulsurile care au creat această tragedie. Așadar, după un timp de la tragedie, va trebui să treci la ajutorarea oamenilor și să-i faci să propășească prin tot ceea ce face Dumnezeu, iar un mod de a face asta este să recunoști că acea crimă este cauzată de rebeliunea împotriva lui Dumnezeu. Te vei împotrivi și tu lui Dumnezeu și vei lua parte la ceea ce ți-a adus suferință? Nu îți dori un rezultat al rebeliunii, cu unul al sanctificării.

Al doisprezecelea lucru. Arătă înspre rezultatul păcatului, căința din inima ta și nevoia urgentă de împăcare cu Dumnezeu, prin călăuza Sa miloasă, prin Hristos, astfel încât să nu te apuce o soartă mai rea decât moartea. Consider că un lucru la care trebuie să avem grijă, în mod deosebit, este să nu lăsăm sentimentalismul să preia controlul, când avem de-a face cu oameni care trec prin suferință. Ar trebui să fim ezitanți cu teologia forțată sau provocatoare, în primele ore și zile. Dar să nu rămânem la atât. Există mari probleme ale păcatului în acele vieți care vor trebui confruntate. Isus le-a confruntat în Luca 13; ei întrebau "Ce zici de Pilat care a măcelărit acești oameni?" Iar Isus le-a răspuns "Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel." Asta pare atât de insensibil, nu-i așa? Isus nu a fost sentimental atunci, de cele mai multe ori era direct și nu ocolea adevărul, părea dur. Ei bine, ar trebui să ajungem în acel punct în care să spunem unei persoane, poate după un an,"Ascultă, cred că s-ar putea să fi mânios într-un fel care arată că această pierdere era de fapt idolul tău." Sună dur, riscant, dar cineva trebuie să o spună cândva. Oamenii îndurerați sunt păcătoși; nu pentru că sunt mâhniți, ci pentru că toți suntem păcătoși. Nu poți ignora această realitate. Așadar, trebuie confruntat. Prietenii au confruntări, nu se consolează constant spunând,"Ești bine, nu e atât de rău." Între timp acest egoism și păcat se dezvolta înlăuntru, poate chiar în timp ce curg lacrimi. Cu mult timp în urmă am învățat, în biroul meu, ca atunci când întâlnesc oameni, să nu sar la concluzia că lacrimile înseamnă remușcare. Lacrimile semnifică durerea cuiva. Durerea poate fi din cauză că,"Nu îmi plac consecințele păcatului meu, sunt nervos și chiar sufăr." Dar nu îi deranjează păcatul lor. Diferența trebuie făcută înainte, altfel vei face degeaba consiliere. Dacă acea persoană plânge pentru că s-a îmbolnăvit, pierdut o relație, un loc de muncă, din cauza păcatului și nu se vede o căință morală pentru propriul orgoliu și păcat, atunci lacrimile sunt în zadar, în ceea ce privește căința. Trebuie să se trezească la realitate; ei cred că dacă sunt atât de triști, asta înseamnă pocăință, dar nu este adevărat, ci sunt triști din cauza consecințelor. Există mulți oameni în sălile de judecată care sunt triști din cauză că au de stat zece ani sau o viață în pușcărie, dar nu le pare rău deloc pentru ce au comis. Se gândesc că nu vor să piardă zece ani din viața lor, că este un lucru rău, sunt triști, dar înlăuntrul lor sunt mândri. Așadar, să ai discernământ în consilierea alocată prietenilor, dacă persoana în cauză ajunge în punctul în care are nevoie de un cuvânt ferm în legătură cu egoismul sau idolatria.

Al treisprezecelea lucru. Amintește-ți că cei care se încred în Hristos ar putea fi uciși ca acei mii de oameni din New York și Washington; dar asta nu înseamnă că ești abandonat de Dumnezeu sau neiubit, în acele momente de agonie. Dragostea cucerește și calamitatea. Chiar și creștinii, sunt sigur, au fost nimiciți în turnurile Gemene și Pentagon. Mă gândesc la Romani cap. 8.

Al paisprezecelea lucru. Amestecă plânsul din toată inima cu siguranța de nezguduit în bunătatea și suveranitatea lui Dumnezeu, care domnește deasupra păcatului și planurile omului rebel. Cu alte cuvinte, în timp ce te îndrepți înspre a face afirmații despre suveranitatea lui Dumnezeu, asigură-te că cei ce suferă au starea emoțională corespunzătoare. Sincronizarea e foarte importantă. Cu câțiva ani în urmă, am cunoscut un om din Orlando, avea un fiu de 17 ani, cu o minte de 18 luni, care avea un trup matur, dar era în scaun cu rotile. Camionul era decolorat, întreaga lor viață se concentra asupra acestei situații. Acest om îmi povestea cu seninătate ce dar e acest băiat pentru biserică, deoarece din cauza harului trimis de sus, băiatul zâmbea mereu, chiar dacă nu putea vorbi. Iar biserica îl iubea. Mi-a spus cândva,"Mi-a luat opt ani de zile să accept." După șaptesprezece ani l-am reîntâlnit și părea că se afla deasupra situației, emoțional făcea față situației și afirma suveranitatea lui Dumnezeu, dar a recunoscut că a acceptat greu. Dacă ar fi să trăiești cu un asemenea om opt ani, ce ai face? Nu te gândi că nu o vor scoate la capăt și vor renunța, s-ar putea să o facă, dar gândește-te că se află într-o perioadă întunecată de nori și grea și are nevoie să rămâi lângă el, să îl ajuți. Să ajungă în punctul în care să privească înspre Dumnezeu cu încredere și să creadă că va fi un moment când va ști ce are de făcut și cumva Dumnezeu va schimba răul în bine.

Al cincisprezecelea lucru. Încrede-te în abilitatea lui Dumnezeu de a face imposibilul omenesc și a te scoate din acest coșmar și, printr-o cale negândită, va transforma răul în bine. Așadar îi rogi,"Hai să ne încredem în Dumnezeu. Nu știm cum va lucra, pare imposibil, dar hai să ne încredem în El să ne ajute să izbăvim prin credință."

Al șaisprezecelea lucru. Când e momentul prielnic și au puterea să gândească lucid, explică faptul că unul dintre misterele minunate ale măreției lui Dumnezeu este că El ordonă ca unele situații să nu se întâmple deoarece El le interzice. Pun la îndoială că El nu este de acord, chiar dacă se mânie, cu acele lucruri pe care le-a hirotonisit. Ceea ce ar trebui făcut pentru o persoană care niciodată nu s-a gândit la ce am menționat, este ca după un timp să încerci să clădești in viața persoanei respective unele categorii biblice pentru a face față trecutului, prezentului și viitorului. Spune,"Pentru a înțelege bine Biblia, trebuie să ne gândim la acea categorie care spune că Dumnezeu are două feluri de voințe: voința suverană după care toate iau ființă și voința de cerere, revelată, după care dă legile,"Nu comite adulter, nu fura, nu minți, nu ucide"; apoi El hirotonisește toate aceste lucruri pentru că este suveran, dar le poate împiedica să se mai întâmple. Insistați pe această categorie și astfel, când ei vor citi Biblia, nu se vor împiedica la pasajul crucii. La cruce totul se limpezește, Dumnezeu urăște crima și totuși El a hirotonisit moartea Fiului Său, ca noi să trăim.

Al șaptesprezecelea lucru. Exprimă cu grijă propria convingere că suveranitatea lui Dumnezeu este baza tuturor speranțelor tale, pe măsură ce te confrunți cu imposibilitățile vieții. Împlinirea promisiunilor din Noul Legământ a salvării și păstrării noastre atârnă de suveranitatea lui Dumnezeu care este deasupra atitudinilor răzvrătite. Cheia acestui punct este propria mărturie. Cu alte cuvinte, undeva de-a lungul drumului, când cineva îți spune,"Nu pot înțelege cum crezi într-un Dumnezeu suveran văzând ce mi s-a întâmplat." În loc să contrazici, fii o mărturie autentică. Spune,"^tiu că e greu de acceptat, dar nu știu cum aș fi făcut față cu situațiile trecute și prezente, dacă nu aș crede că Dumnezeu este suveran peste viața mea și Dumnezeu va fi în stare să tranforme acest lucru pentru binele meu și a altora; pentru mine asta reprezintă cheia speranței mele, aș vrea să vezi și tu asta, dar înțeleg de ce îți este greu să vezi așa lucrurile." O mărturie despre Dumnezeu. O aplicație specifică este,"De unde știi că te vei trezi mâine și vei fi un creștin?" Care e răspunsul tău? Dacă ai un răspuns,"Continuitatea personalității mele." Asta e destul de fragil. Personalitățile oamenilor se schimbă. Experiențele te fac să îți schimbi părerea despre Dumnezeu. Așadar ce te face să crezi că mâine dimineață vei fi un credincios? Răspunsul biblic este cel al Noului Legământ, găsit și în Ieremia cap. 32:40: "Voi pune Legile Mele în inimile lor și nu îi voi lăsa să se depărtezi de Mine, Domnul." Singura încredințare că mă voi trezi mâine dimineață un credincios, este că Dumnezeu va face asta pentru mine. Mă va ține în palma Sa, va împlini voia Lui pentru viața mea și va împlini totul până în ultima mea zi de viață. Așadar, mărturia mea pentru cei care se împiedică în suveranitatea lui Dumnezeu este: unul dintre motivele pentru care iubesc suveranitatea Lui peste voința umană este că voința mea este atât de fragilă încât nici nu aș știi cum să fiu un creștin dacă Dumnezeu nu m-ar ține. Aș fi înclinat să părăsesc pe Dumnezeul meu iubit. Ia inima mea, Doamne, și sigileaz-o pentru cerurile Tale. Pentru asta am speranța că voi persevera până la sfârșit. Spune mărturia depre propria ta umblare, care este dependența de autoritatea lui Dumnezeu.

Al optsprezecelea lucru. Crede că Dumnezeu este singura ta Comoara eternă, deoarece El este Singurul din Univers care rămâne stabil."Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? ^i pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele și partea mea de moștenire." Îndeamnă-i cu asta, fii o mărturie. În final, vom pierde tot, toată lumea moare. Ieri citeam o intervievare a lui Billy Graham din Christianity today. Cineva i-a zis,"Te-am auzit spunând, cu ceva timp în urmă, că ai citit o carte despre cum să mori și te-a ajutat, dar niciodată nu ai citit o carte despre cum să îmbătrânești." Billy Graham împlinise 90 de ani cu o zi în urmă; ca răspuns a zis,"Da, este adevărat." Cu toții vom muri și până atunci ne vom stinge din ce în ce mai mult, până când vom avea nevoie de un furtun la nas, ca aparatul să respire în locul nostru; atunci, cu ochi încețoșați, degete reci, picioare negre, membri familiei așteaptă să mori, tu vrei să mori, dar parcă numai nu mori. Prin așa ceva veți trece majoritatea. Atunci, singurul care va rămâne stabil va fi Isus. Așadar, învață să Îl prețuiești mai presus de orice.

Al nouăsprezecelea lucru. Amintește tuturor că a trăi este Hristos și a muri este câștig. Pentru cei trecuți și pentru când vei muri tu.

Numărul douăzeci. Roagă-te ca Dumnezeu să le încline inima înspre lumea Lui, deschide-le ochii pentru minuni, unește-le inimile pentru a se teme de Dumnezeu și împlinește-i cu dragostea Sa. Continuați să vă rugați pentru oameni, ca în timp ce se luptă cu pierderile, să experimenteze ce am spus adineaori: ochii să le fie deschiși înspre minunile cerești a lui Dumnezeu și Cuvântului Său; uniți-le inima cu El.

Numărul douăzeci și unu. Ultimul. La momentul potrivit, spuneți clar și răspicat că toate aceste vești minunate au scopul de a ne elibera, pentru a face o slujbă radicală și sacrificială cu scopul salvării oamenilor și pentru Gloria lui Hristos. Ajută-i să vadă că un mesaj a tuturor acestor nenorociri este că viața este scurtă, fragilă, urmată de eternitate; ambițiile sărace, orientate înspre om, sunt tragice. Cu alte cuvinte, spune-le să nu își irosească viețile. Fie ca amărăciunea și durerea lor să deschidă eternitatea și să le arate cât de scurtă, fragilă și prețioasă este această viață și cât de puternic este Dumnezeu în ea. Nu am pierdut foarte mulți oameni apropiați mie. Mama mea a murit când aveam 28 de ani, asta a avut cel mai mare impact în viața mea; îmi amintesc de faptul că eram într-o librărie, chiar după înmormântare, și mă uitam la raionul cu poezie, îmi plăcea poezia; am deschis o carte și am simțit un imens simț al realității și valoarea tuturor lucrurilor, chiar și a paginilor, aromei din magazin, cerul de afară, și în acel moment am înțeles valoarea viului; și asta datorată morții mamei mele. Deoarece, când te îndrepți înspre eternitate, privești o persoană care pare vie, o atingi, dar nu este și nu se va mai trezi. Acele momente te trezesc la realitate, dacă se îndură Dumnezeu de tine, și îți descoperă sentimente, posibilități care sunt nespuse până atunci. Dar trebuie să fim dispuși să devenim foarte radicali. Voi fi scurt în ce va urma. Mama mea este în Rai, tata la fel, Felicity la fel, zilnic pierdem oameni care merg în Rai, asta e realitate, ori ne jucăm jocuri pe calculatoare, ori luați în serios lucrurile care contează în viața asta; pentru că în Rai vrei ca oamenii să ajungă. Nu poți merge acolo dintr-o dată, dar mai devreme sau mai târziu îți vei dori ca și cei ce suferă acum să ajungă să fie încurajați că această viață va fi trăită, dar vom muri, după care vom ajunge în Rai, împreună cu cei dragi, pentru totdeauna. Așadar, haideți să ne dăm toate silințele.

Putem încheia cu Romani 8. Îngăduiți-mă să vă prezint o parte la care probabil nu v-ați mai gândit vreodată. Versetul 35 spune,"Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsă de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?" Răspunsul,"Suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți că niște oi de tăiat." Nu. Ci în toate lucrurile, foamete, lipsă îmbrăcăminte, pericol, sabie, persecuție, în poziția de a fi măcelărit ca și în India, fie dați să fim arși de vii, noi "suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit". Ce înseamnă asta? Cum poți fi mai mult decât biruitor? Și mă gândesc la fostul meu professor Dan Fuller, care a avut dreptate când a sugerat că poate înseamnă asta: un biruitor ucide inamicul, care cade jos la picioarele lui. Cel care l-a ucis este victorios. A fi mai mult decât biruitor înseamnă că inamicul se ridică în picioare și își servește ucigașul. Nu numai să îl faci bucăți, dar să îți și slujească. Nu numai să nimicești pe diavol, ci să te slujească după, chiar dacă rănile făcute de el îți provoacă sfințenie dumnezeiască. Așadar, încheie Pavel,"Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici puterile" nici altceva din toată creația "nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru. Nu numai că nu ne vor despărți, dar ne vor sluji ca uși înspre Paradis. Asta e încrederea cu care mă rog să rămâneți din acest seminar. Să ne rugăm.

Doamne, am petrecut aproape cinci ore împreună. . Mă rog ca acestea să reprezinte începutul pentru ajutor. Mă rog pentru iertare, pentru orice mod în care păcatul meu a distorsionat adevărul din inima Ta. Elimină tot ceea ce am spus și a fost, dar ceea ce este adevărat, mă rog să sigilezi și noi să aplicăm. bine acești frați în Cuvântul Tău, până la finalul lor. Iar până atunci să îi întărești. Aceia care vor trebui să plece de aici la durerea ce îi așteaptă, mă rog să le dai o grațiere deosebită. Te rog, o grațiere cerească, extraordinară, specială, personificată, pentru încercarea concretă de acum. Sunt sigur că există aici zeci de cazuri. Toate le dau grației Tale, care îi va împuternici și le va da o moștenire, împreună cu toți aceia care sunt sfințiți prin credința în Tine. În Numele lui Isus. Amin.