Purtare evlavioasă

                                               Tit 2

            „Tu însă, vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă.

            Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare.

            Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să învețe pe alții ce este bine, ca să învețe pe femeile mai tinere să-și iubească bărbații și copiii;

            Să fie cumpătate, cu viața curată, să-și vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaților lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu.

            Sfătuiește de asemenea pe tineri să fie cumpătați, și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca protivnicul să rămână de rușine, și să nu poate să spună nimic rău de noi.

            Sfătuiește pe robi să fie supuși stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba, să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârșită credincioșie, ca să facă în totul cinste învățăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

            Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Cristos.

            El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fel de fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

            Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască.”

Sunt trei întrebări foarte importante, care ar trebui să persiste în fiecare inimă și în fiecare om care Îl caută pe Dumnezeu și mai ales, ar trebui să stăruiască în mintea celor care slujesc lui Dumnezeu:

Ce spui tu însuți despre tine?

Ce spun oamenii despre tine?

Ce spune Dumnezeu despre tine?

Răspunsurile la aceste întrebări sunt foarte importante în relația cu semenii, cu frații, cu Biserica, dar și mai importante sunt în relația pe care un copil de Dumnezeu îl are cu Tatăl său ceresc.

Este foarte important ce spune Dumnezeu despre tine.

            Nu există om pe pământ, care să scrie în CV-ul său și să-l prezinte conducerii unei firme spre angajare, lucruri urâte, defecte de comportament, sau lucruri care să-l pună într-o lumină nefavorabilă. Fiecare va scrie realizările, aptitudinile, abilitățile pe care le are și așa mai departe, lucruri cu care poate să înduplece un angajator să-i ofere un loc de muncă.

            Dar înaintea lui Dumnezei nu poți veni cu lucruri neadevărate și nici măcar cu realizările tale „faimoase”, deoarece El pătrunde cu privirea până în adâncul sufletului și îți vede numaidecât starea pe care o ai, El îți cunoaște intențiile, dorințele, acțiunile toate.

            Apostolul Pavel, sfătuindu-l pe Tit, tovarășul său de lucru, scoate în evidență învățătura și vorbirea nesănătoasă, amăgitoare și chiar distrugătoare pe care învățătorii mincinoși le strecuraseră în Biserică, în vremea veche pe de o parte, și pe de altă parte, ceea ce trebuie să promoveze lucrătorii în Biserică și anume o învățătură sănătoasă, constructivă, evlavioasă, însoțită de Duhul Domnului.

            Pavel îi scrie lui Tit îndemnându-l să nu se țină de flecării și de amăgiri religioase, ci să aibă o vorbire clară, curată, precisă, morală, spirituală.

            În capitolul 1:9 învață-i, spunea Pavel: „…să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă, și să înfrunte pe potrivnici.”

            Cu alte cuvinte, învață poporul (este îndemnul apostolului inspirat de Duhul Domnului), învață pe cei mici, pe tineri și pe bătrâni, să aibă o comportare vrednică de cinste, să fie demni, cumpătați, prudenți, să aibă o gândire sănătoasă (gândurile tuturor să fie ascultătoare până la „robie”, de Cristos) și să fie sănătoși în credință.

            Toate lucrurile acestea sunt de strictă necesitate și astăzi în Biserica Domnului, pentru că fără seriozitate în lucrare și fără „sănătate” duhovnicească, Adunarea nu are perspectivă.

            Nu întâmplător, apostolul își încheie epistolele cu salutul acesta: „spuneți-vă sănătate unii altora”, fiind vorba de îndemn la sănătate spirituală în primul rând.

            De ce sănătate spirituală, și nu sănătate trupească?

            Pentru că un om care este sănătos din punct de vedere duhovnicesc, are întotdeauna o gândire pozitivă, are o stare de bine permanentă și mai presus de toate, dă sens vieții de credință.

            De asemenea, Pavel îi spune lui Tit și îl îndeamnă cu toată dragostea, ca el însuși să fie o pildă de fapte bune, cu o trăire sănătoasă, vrednică de numele de copil de Dumnezeu, credincios chemării divine și curat în învățătură.

            Este foarte important ca învățătura în Biserică, să fie clară, curată, precisă, fără „înflorituri”, să fie predicată cu duhul blândeții pentru ca oricine să poată asculta cu plăcere cuvintele Scripturii și în același timp, mesajul lui Dumnezeu, să vindece inimi zdrobite.

            Tu însuți fii răbdător, neobosit în lucrare, atent la detalii, ascultător de șoapta Duhului Sfânt, pentru că exista pericolul falsificării religiei și amestecul credinței adevărate, cu manifestări ale tradiției, ale obiceiurilor și chiar ale superstițiilor păgâne.

            Lucruri care au pătruns în Biserică și care se manifestă din ce în ce mai mult, cu o largă acceptare din partea celor care sunt „obligați”, să vegheze la sănătatea poporului.

            Nu, nu greșesc să spun că, pastorii, prezbiterii și toți ceilalți lucrători, sunt „obligați” prin învestirea pe care au primit-o de la Domnul, să vegheze la propășirea și creșterea spirituală a Bisericii.

            Sănătatea spirituală este mult mai importantă decât sănătatea fizică, pentru că dacă un om suferă de o boală, sau o neputință fizică, dar care are credință în Dumnezeu și își păstrează mintea, sufletul și duhul sănătos în Cristos Isus, care este Domnul, are ca final al alergării sale, Raiul lui Dumnezeu, ținta oricărui credincios.

            Dar poate cineva să fie sănătos „tun” în trup, așa cum se spune în popor și dacă nu este sănătos duhovnicește, nu va vedea fața lui Dumnezeu.

            În Evanghelia după Matei 5:8 Domnul Isus, în Predica de pe Munte, precizează lucrul acesta și spune: „ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”

            O inimă curată, locuiește într-un suflet sănătos.

            Sănătate spirituală înseamnă să ai pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu în inima ta ca Mântuitor, să îți fie Domn și Stăpân pentru că numai El te poate păstra integru la minte, suflet și duh.

1 Tesaloniceni 5:24 „Cel ce v-a chemat este credincios, și va face lucrul acesta.”

            Dumnezeul nostru nu cunoaște eșecul, nu cunoaște înfrângerea, nu cunoaște neputința.

            „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33.

La Domnul Dumnezeu, toate lucrurile sunt cu putință. El poate să ne țină pe Cale, credincioși, curați și sănătoși din toate punctele de vedere.

            În sensul acesta, nu este îndeajuns faptul ca omul să se debaraseze de practicile păgâne, lumești, firești, ci trebuie să îi placă, (trebuie să îi facă plăcere), să alerge neobosit după lucrurile bune, nestricăcioase, duhovnicești; lucruri care aduc sănătate sufletului și răsplătire cu viață veșnică din partea Celui ce Își găsește bucuria în astfel de oameni, în astfel de lucrători.

            Versetele 11,12, 13: „căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Cristos.”

            La cuvintele acestea, nu mai putem adăuga altceva, decât: Amin! Doamne, ajută-ne!