În capitolul 3 al cărții Daniel citim despre trei bărbați Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Ei au fost puși să fie dregători în ținutul Babilonului (Daniel 2:49). Datorită poziției sale, probabil, au avut multe bunătăți, bunuri, care nu erau disponibile evreilor, și celor mai mulți dintre băștinași (indigeni).

Dar a venit o zi, când situația s-a schimbat. Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur și a poruncit tuturor să se închine lui. Toți supușii trebuiau să se închine acestui chip, dar cine nu dorea să facă aceasta, atunci trebuia să fie ars în cuptorul cu foc.

Iată așa Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ajuns în fața unei alegeri dificile: să împlinească porunca împăratului, ca să-și salveze viața, bunurile, poziția, iar apoi, probabil să-și ceară iertare de la Dumnezeu; sau să asculte de Cuvântul Lui Dumnezeu, și să nu se închine acestui chip de aur.

La Daniel 3:8-12 se spune, că ei au ales a doua variantă. Din cauza aceasta au fost aduși înaintea împăratului. Împăratul s-a mâniat foarte tare, dar a hotărât să le dea încă o șansă.

Dar Ședrac, Meșac și Abed-Nego i-au răspuns împăratului: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:16-18)

Răspunsul lor l-a mâniat mai tare pe împărat, și cuptorul a fost încălzit și mai mult. La scurt timp, Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost aruncați în cuptorul aprins. Dar pe neașteptate, împăratul și sfetnicii lui s-au uimit: în loc să ardă deodată, acești oameni umblau prin cuptor, și nu erau singuri, mai era cineva cu ei, care semăna “cu Fiul Lui Dumnezeu” (Daniel 3:25)! Ei au fost izbăviți de Dumnezeu!

Șadrac, Meșac și Abed-Nego au hotărât pentru sine, cu niciun chip nu se vor închina acestui chip. Măcar că știau, că Dumnezeu îi poate izbăvi, dar nu socoteau că El este obligat să facă aceasta. Ei se supuneau Domnului necondiționat, și chiar dacă El nu avea să-i izbăvească (''chiar dacă nu ne va scoate''), ei tot nu doreau să se închine idolului împăratului (''să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat! ''). La Daniel 3:28, împăratul, care a văzut toate acestea, a zis: ''... şi-au dat mai degrabă trupurile lor, ca să fie arse decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! ''

Uneori în așa pasaje, mai mult atragem atenția la binecuvântarea și izbăvirea din partea Domnului. Desigur, aceasta merită atenția noastră. Cu toate acestea, aici, aș dori să evidențiez ascultarea acestor trei bărbați și în mod deosebit acest fapt, că era o ascultare necondiționată. Într-adevăr acești oameni au fost gata să-L asculte pe Dumnezeu nu doar în cazul, dacă El îi va salva, dar chiar și în cazul, dacă El nu-i va salva.

Cum să aplicăm acest principiu la viața noastră? Trebuie să ne supunem Domnului necondiționat, deoarece am luat decizia să ne închinăm doar Lui și să-L slujim doar pe El. Desigur, Dumnezeu ne poate izbăvi, dar ascultarea noastră față de Domnul nu trebuie să aibă temelia pe această condiție (Domnul ne va izbăvi) sau pe o altă condiție. Trebuie să-L ascultăm pe Domnul necondiționat!

• Îți mulțumesc, Doamne, pentru acest exemplu vrednic de urmat! Cuvântul Tău să fie ultimul Cuvânt pentru împrejurările din viața mea! Tu ai dreptul să ai milă în așa fel cum voiești și când voiești. Primesc voia Ta suverană, oricare n-ar fi ea. Ajută-mă să mă închin Ție necondiționat! În numele Fiului Lui Dumnezeu, Răscumpărătorului meu, Iisus Hristos, te rog. Amin.

''Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins... Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat! '' Daniel 3:17-18