Odată Domnul S-a arătat Lui Abraham şi i-a dat o poruncă: ''Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta'' (Geneza 12:1)

Dumnezeu alege omul şi-i zice: ''Doresc, să te ridici şi să pleci, părăsind totul: casa ta, rudele tale, chiar şi ţara ta. Doresc să te trimit într-un loc hotărât, şi te voi direcţiona în cale. ''

Cum Abraham a reacţionat la aşa un cuvânt din partea Domnului? ''Prin credinţă Abraham, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce'' (Evrei 11:8).

Abraham a făcut aceasta, chiar dacă Domnul, nici măcar o dată nu i-a arătat lui Abraham şi chiar nici nu i-a dat de înţeles, cum va hrăni sau cum va împlini nevoile fizice ale familiei lui. El nu i-a zis, cât de departe va trebui să meargă, sau când va ajunge la destinaţie. Mai întâi Domnul i-a zis doar două lucruri: ''du-te'' şi ''îţi voi arăta calea''.

Ce poruncă Domnul a cerut să fie împlinită! De fapt, i-a zis lui Abraham: ''Din această zi, doresc să-Mi dai toate zilele tale de mâine. De azi până la sfârşitul vieţii tale, va trebui să-Mi încredinţezi viitorul tău. Încrede-te în promisiunea mea, încredinţează-ţi viaţa în promisiunea mea, pe care ţi-o dau acum, Abraham. Dacă vei asculta şi vei face aceasta, te voi binecuvânta, te voi direcţiona, şi te voi aduce la acel loc, despre care, nici n-ai visat. ''

Abraham – un exemplu, cum să trăieşti înaintea Domnului. Exemplul lui ne arată, ce se cere de la fiecare, care doreşte să-I fie pe plac Domnului.

Să nu gândeşti, că Abraham era un tânăr, când Dumnezeu l-a chemat la aşa un sacrificiu, la aşa o dedicare. La acea vreme, el a fost unchiul lui Lot, şi probabil avea planurile lui cu privire la felul, cum va împlini în viitor nevoile fizice ale familiei lui, de aceea, trebuia să cântărească multe, când cugeta la chemarea Lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să-şi despartă familia de rude, şi de prieteni, şi să-I încredinţeze Lui Dumnezeu să aibă grijă de familia lui. Şi totuşi Abraham s-a supus!

Dacă eşti credincios (-oasă) în Domnul Iisus, atunci, eşti copilul lui Abraham, şi precum Abraham, încredinţează-I Domnului toate zilele de mâine!

• Dumnezeul suveran! Părăsesc orice frică şi orice îngrijorare despre ziua mea de mâine. Nu ştiu, ce va fi mâine. Dar cunosc cu siguranţă, că este în mâna Ta! Mă bizui pe harul Tău şi pe credincioşia Ta! În numele Lui Iisus, amin.