Priveşte în jur şi atrage atenţia, cum se descoperă în creaţie slava Lui Dumnezeu. Cerul albastru reflectă frumuseţea hainelor Lui împărăteşti. Norii arată la prezenţa Lui (Exod 19:9), ei – carul Lui, cu care străbate creaţia Sa (Psalmul 104:3). Soarele iese ca un mire, din odaia lui de nuntă (Psalmii 19:5). Cerurile laudă minunile Lui (Psalmii 89:5), spun slava lui Dumnezeu (Psalmii 19:1). Animalele, care beau apă din izvoarele din văi, sau, care pasc pe pajişte, primesc mâncare din mâna Dumnezeului Preaînalt (Psalmul 104:10-14). Nu fermierul creşte iarba. Roada – darul Lui Dumnezeu. Ploaia – manifestarea că ne poartă de grijă, trăsnetul – dovada puterii Lui.

Totul depinde de voia Creatorului: ''Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale. Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor. Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului. '' (Psalmul 104:27-30)

Mai mult de atât, creaţia aparţine Lui Dumnezeu, El o deţine pe deplin. ''El ţine în mână adâncimile pământului şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. '' (Psalmul 95:4)

Noi umblăm pe proprietate privată! ! !

Cântăreţul de psalmi, privind la măreţia creaţiei şi dorind cu smerenie să se închine Lui Dumnezeu, a cântat sfinţenie Domnului. ''Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale –, luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? '' (Psalmul 9:4-5)

Eşti preocupat(ă) de slava ta însuţi, sau de slava Lui Dumnezeu? ? ?

Ţine minte, că Lui Dumnezeu îi pasă de viaţa ta! Smereşte-te sub mâna atotputernică a Lui Dumnezeu, ca El să te mângâie cu harul Său. De aceea, durerea umilirii, smeririi – anume ceea, de ce avem nevoie. Ea este mult mai plăcută, decât auto-lăudarea.

''În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! '' (Psalmul 104:31)