Isus, Lumina lumii

                                   Exod 40:34-38

            „Atunci norul a acoperit cortul întâlnirii, și slava Domnului a umplut cortul.

            Moise nu putea să intre în cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, și slava Domnului umplea cortul.

            Cât au ținut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra cortului.

            Și când nu se ridica norul, nu porneau, până nu se ridica.

            Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.”

            Din Scripturi descoperim că la început a fost „nimic” și din nimicul acesta adunat la olaltă, din lucruri care nu se văd și care nu se pot pipăi, Domnul Dumnezeu care este fără început și fără de sfârșit a făcut cerurile și pământul cu tot ce cuprind ele.

            Iar peste fața pământului era încă întuneric pentru că nu fusese încă făcută lumina ca să-l lumineze.

            Dar în bunătatea și în înțelepciunea Sa, Domnul Dumnezeu a creat soarele ca să lumineze ziua și de asemenea să fie o sursă de viață și de hrană pentru vegetație, pentru fauna și flora pe care a creat-o în ziua a patra și a cincea și apoi a creat luna ca să îndulcească negura nopții și oamenii să nu bâjbâie în întuneric.

            De fapt lumina este simbolul prezenței divine în viața biologică, dar și în viața spirituală a omului.

            De aceea, niciodată Dumnezeu nu Și-a lăsat creația fără o sursă de apă, de hrană și de lumină.

            El întreține viața pe pământ; tot El întreține viața de credință!

            Dacă urmărim peregrinajul poporului Său prin pustie, vom observa că Dumnezeu S-a îngrijit de nevoile fiecărui suflet din tabără, fie om matur, fie copil, fie animal din turmă și nici o zi în cei patruzeci de ani, nu l-a lăsat singur, flămând, însetat și fără odihnă.

Ziua era prezent într-un nor binefăcător care-l ferea de razele soarelui care dogorea în zăduful ei, iar noaptea îl proteja de răcoare  și îl încălzea, printr-un stâlp de foc.

Exod 40:38: „Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, înaintea întregii case a lui Israel…”

            În cele spirituale, este nevoie de o altă sursă de lumină și de hrană pentru ca omul, credincios să aibă viață în el și să poată trăi, să poată să înainteze fără să bâjbâie în întuneric.

            Și Lumina aceasta nu putea să vină din altă sursă, decât din Dumnezeul care o dată cu cerurile a creat și viața.

            Ioan are un Nume pentru Lumina care dă viață oricărui om care dorește să se apropie de Dumnezeu: „Isus, Lumina lumii”.

 Ioan 8:12 „Isus le-a vorbit din nou, și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Cel mai frumos Nume, cel mai minunat, cel mai glorios: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu este lumina originală, neîmprumutată, nederivată din alte surse.

Domnul Isus nu este o reflecție a soarelui, ci El însuși este sursa luminii în lume și din El orice făptură își trage seva de viață.

Despre Isus, Fiul lui Dumnezeu, Pavel spune în 2 Corinteni 4:6 că: „ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața Lui.”

            Cartea Exodului se încheie cu o descriere a măreției și Majestății Sale Împăratul Creator și susținător de viață, așa cum într-o zi se va încheia și istoria acestei lumi prin coborârea Mirelui ceresc pentru a-Și răpi mireasa la cer ca să fie cu El în veșnicie.

Psalmul 97:11 „Lumina este semănată pentru cel neprihănit, și bucuria pentru cel cu inima curată.”

Dumnezeu să ne dăruiască lumină din Lumină, până când vom ajunge să strălucim ca stelele în împărăția lui Dumnezeu.