Jertfa de la Calvar

                              1 Petru 1:13-19

          Aș vrea, ca împreună să privim spre Isus Cristos, Fiul omului(nu Dumnezeu), țintuit pe cruce. Și cuvântul acesta este adevărat și este Biblic, pentru că apostolul Pavel le scrie Corintenilor în prima sa epistolă 2:2: „Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Cristos și pe El răstignit.”

          M-am gândit mereu la cuvintele lui Pavel și   m-am întrebat, de ce trebuie să privim la Isus, răstignit, pentru că El nu mai este pe cruce?

          Și am găsit răspunsul acesta: că, dacă ne vom abate și nu vom privi mereu, în fiecare zi, spre crucea Domnului Isus (adică spre suferințele Sale), atunci credința noastră este zadarnică.

          Fără jertfa Lui și fără sângele Mielului sfânt vărsat la calvar, nu este iertare, nu este salvare și nu este mântuire.

          „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Cristos.

          Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele, pe care le aveați altădată, când erați în neștiință.

          Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.

          Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”

          Și dacă chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;

          căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniseră-ți de la părinții voștri,

          ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur și fără prihană.”

          Citind printre rânduri în Sfânta Scriptură, descoperim faptul că, atunci când Domnul, Dumnezeu a creat lumea nu era boală, nici durere, nici necaz, nici ură, nici dispreț și nu era invidie și nici minciună pe pământ. Nu erau spini și pălămidă!

          Nimeni nu se certa cu nimeni; nimeni nu invidia pe nimeni... . nimeni nu ura pe nimeni…

          Era armonie perfectă, era o părtășie frumoasă și era o bucurie generală pe pământ ca și în cer.

          Nu întâmplător, Domnul Isus ne învață să ne rugăm și să cerem cu stăruință, ca Domnul Dumnezeu să: „…trimită din nou Împărăția Sa, ca să fie și pe pământ, ca la început.”

„…Precum în cer așa și pe pământ”

          La început, nu zicea leul: „pleacă iepurașule pentru că ești prea mic, să stai în preajma mea” și nu zicea lupul, mielului: „pe tine te mănânc la masa de seară”.

          Omul nu știa ce este răul și nu-l cunoștea pe Satan, tatăl tuturor răilor și al tuturor mincinoșilor.

          Însă prin neascultarea de Făcătorul său, omul a stricat toată armonia și toată frumusețea Edenică.

În felul acesta omul, a închis ușa harului lui Dumnezeu și a deschis larg ușa durerii și a morții.

          Și datorită păcatului, Dumnezeu Și-a întors fața de la omul creat de El cu atâta drag, iar Satan a profitat de ocazie și a pornit un război distrugător împotriva creaturii Domnului.

          Timp de patruzeci de veacuri, adică vreme de patru mii de ani, omul s-a zbătut în trudă, suferință, în necazuri și în moarte.

          Nimeni și nimic nu a fost în stare să-l scoată pe om din starea aceasta; nimeni și nimic nu a fost în stare să-l salveze, să-l reabiliteze și să-l readucă la starea aceea de la început.

          Nici jertfa lui Abel, o jertfă, care de altfel a fost plăcută și bine primită  înaintea lui Dumnezeu.

          Nici credința lui Noe și „predicile” sale despre judecata lui Dumnezeu și despre potopul care va să vină pe pământ.

          Nici ascultarea lui Avraam de Dumnezeu, ascultare care i s-a socotit neprihănire.

          Nici măcar cuvintele proorocilor mai mici sau mai mari nu au putut să salveze omul din ghearele celui rău și nu au putut să-l scoată din groapa adâncă a pieirii.

          Dacă ne uităm cu atenție în Scriptură, observăm că nici Legea lui Dumnezeu și împlinirea ei cu sfințenie, nici jertfele țapilor sau a mieilor, nici arderile de tot și nici rugăciunile marelui preot nu au putut să elibereze omul căzut în păcat și să-l scape de osânda iadului.

          Dreptatea lui Dumnezeu cerea o jertfă de sânge curat, fără pată, fără păcat.

          Dreptatea lui Dumnezeu cerea un sânge atât de valoros și curat, încât să fie în stare să răscumpere viețile tuturor oamenilor.

          De aceea, pentru salvarea omului a fost nevoie de o jertfă mult mai bună decât jertfa lui Abel și a fost nevoie de  un sânge mult mai curat decât sângele porumbeilor, sau al mielușeilor.

          Pentru ca noi să fim mântuiți și cu speranța veșniciei vie în inimă, a fost  nevoie de sângele sfânt, curat, neîntinat și ne-atins de păcat al Fiului lui Dumnezeu.

          Pentru un asemenea sânge nu s-a găsit nimeni vrednic, nici în cer, nici pe pământ și nici în apele cele mari, ci numai la Tronul sfânt al lui Dumnezeu și prin întruparea Fiului.

          Chiar dacă cineva ar fi avut tot aurul și tot argintul de pe pământ, tot nu ar fi putut să răscumpere omul din robia grea a păcatului, unde-l ținea Satan.

          1Petru 1:8 „... căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniseră-ți de la părinții voștri.”

          Singurul, Unicul Răscumpărător, nu putea fi altul decât Isus Cristos, Fiul Sfânt al lui Dumnezeu.

          De aceea, încă odată vă încurajez să vă uitați spre crucea Domnului Isus, cu atât mai mult cu cât zilele acestea, comemorăm judecata și răstignirea Sa în arșița Palestinei.

          Singura bogăție care acoperea plata, sau cheltuiala eliberării din lanțurile robiei nu era aurul și argintul lumii, ci era Sângele Sfânt al Mielului lui Dumnezeu.

          Mielul care are un nume atât de frumos, atât de Minunat și atât de Glorios; Îl pomenesc mereu: Isus!

          El a fost dat la moarte pentru ca să spele prin sângele Său scump, vina păcatului nostru!

          Toate acestea s-au întâmplat pentru că așa a dorit dumnezeul veacului acestuia, care a făcut tot ce i-a stat în putință să despartă pe om de Dumnezeu și să-L facă pe Isus, Fiul  lepădat și crucificat, crezând în sinea lui că va birui și în felul acesta va stăpâni lumea.

          Însă, prin moartea și învierea Sa, prin biruința asupra morții, Isus a distrus toate planurile celui rău, i-a zdrobit capul, limitându-i puterile și i-a eliberat din robia păcatului pe toți oamenii care-L primesc pe El ca Domn și Mântuitor.

          Dumnezeu să ne binecuvinteze! Doresc tuturor cititorilor, sărbători fericite în prezența Domnului Isus.