Să nu bolborosiți

                                         Matei 6:1-7

            „Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

            Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata.

            Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ce face dreapta, pentruca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.

            Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să stea în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentruca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata.

            Ci tu, când te rogi, întră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.

            Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați.”

            Vreau să mărturisesc faptul că, în data de 24 09,2020 am fost constrâns să fac testul COVID, pentru că eram programat pentru data de 28 ale lunii septembrie, pentru o intervenție chirurgicală la spitalul de chirurgie plastică și reparatorie.

            În dimineața zilei de joi, 24 m-am prezentat la spital pentru recoltarea probelor COVID și în timp ce stăteam afară în curte, până au făcut toate formele, timp de aproape o oră, m-am rugat Domnului.

            Nu am rostit multe cuvinte, dar le-am repetat de zeci de ori (apropo de cei care susțin cu tărie că nu trebuie să folosești aceleași cuvinte și aceeași rugăciune înaintea Domnului și care nu înțeleg sensul cuvintelor: „să nu bolborosiți aceleași vorbe”.

            (Însuși Domnul Isus S-a rugat și a rostit timp de trei ceasuri aceleași cuvinte în Grădina Ghetsimani, în noaptea în care a fost vândut).

            Mărturisesc că, înainte de testul acesta, cu două zile înainte, a început să mă usture gâtul, să se irite, tușeam ușor și mi-a fost foarte teamă că mă găsesc „pozitiv” și de aici intervin alte complicații.

            În seara aceea, pentru că era joi, am mers la Adunare și nu m-am așezat bine pe bancă, când a venit lângă mine o soră și mi-a spus așa: Astăzi am stat de vorbă cu sora…(care nu mai vine aici de multă vreme din motive familiale) și mi-a zis din partea ei: Domnul mi-l arată pe fratele Virgil care are o problemă personală. Domnul îi spune să nu se teamă, să meargă înainte pentru că Domnul îi dă izbăvire. Cuvântul acesta a fost Da și Amin. Pentru că testul a fost negativ și am fost internat luni 28 când m-a operat iar marți la ora 12 eram acasă, externat.

            În timp ce eram încă în spital și așteptam externarea, am primit pe telefon un alt mesaj de la un frate care nu știa nimic și nici astăzi nu știe, dar care îmi spunea așa, citând din Psalmul 146:

„Lăudați pe Domnul! Laudă, suflete pe Domnul!

            Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-și pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!

            El face dreptate celor asupriți; dă pâine celor flămânzi; Domnul izbăvește pe prinșii de război;

            Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiați; Domnul iubește pe cei neprihăniți”.

            De aici, îndemnul Duhului Sfânt și al meu este acesta, pentru fiecare, mic sau mare, tânăr sau bătrân: „Lasă-L pe Domnul să meargă înaintea ta și El îți va netezi cărările, îți va deschide ușile și îți va da trecere înaintea oamenilor și vei fi un biruitor”. Amin!

            Spitalul în care am fost internat, este aproape gol. Se internează doar urgențele. Eu nu am avut o urgență, dar am avut un sprijin, în Domnul Isus.

            Domnul Isus știa foarte bine că noroadele Îl urmau în primul rând pentru pâinea și peștele cu care le umplea stomacul. De aceea, El Își ia ucenicii de o parte, se urcă împreună cu ei pe munte, ca să-i învețe pe îndelete modul de comportare a unui „cetățean” al Împărăției cerești și în același timp să le arate trăsăturile de caracter, care trebuie să le marcheze viața de urmași ai Săi.

            Pentru că nu poți și nu ai dreptul să susții că ești copil de Dumnezeu, dacă nu te comporți după standardele Lui. Nu poți să spui că ești urmaș al lui Cristos, dacă nu respecți poruncile sale și dacă nu trăiești o viață de sfințenie.

            În primul rând, zice Domnul Isus, luați seama la felul cum vă comportați.

            Comportamentul nostru trebuie să fie unul bazat pe „normele de aplicare” și pe Legea sfântă a lui Dumnezeu oriunde ne aflăm: acasă, pe stradă, la școală, la Adunare, sau chiar pe un pat de spital.

            În felul acesta dăm cinste și proslăvim Numele Domnului Isus Cristos.

Neprihănirea voastră nu trebuie trâmbițată înaintea oamenilor și evitați cu totul scoaterea în evidență a actelor de cult și a binefacerilor. Cam acesta este sensul cuvintelor din versetul întâi, unde suntem atenționați în felul acesta: „Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; …”

Neprihănirea, sfințenia, pocăința și toate lucrurile care decurg din faptul că suntem copii de Dumnezeu, nu trebuie să fie o priveliște înaintea oamenilor cu scopul de a le atrage atenția…

Și Cuvântul ne dă exemplu în versetul 5: „Când vă rugați să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni…”

Astfel se manifestau fariseii care, în mijlocul mulțimilor, foloseau fraze învățate pe de rost și le rosteau în chip teatral, pentru ca să atragă atenția asupra lor.

Am putea spune că, la un astfel de comportament și la o astfel de bolborosire și de cuvinte înșirate fără nici un sens, se referă Cuvântul Domnului în învățătura pe care le-o dă ucenicilor.

 Nu trebuie să uităm faptul că, lui Dumnezeu, uneori Îi place discreția!

Versetul 6 „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te tatălui tău, care vede în ascuns…”

Spre exemplu, Cina a fost și rămâne pentru totdeauna „de taină”, adică ea trebuie sărbătorită numai în interiorul Bisericii, (discret), între mădularele trupului lui Isus și nu trebuie făcută în văzul lumii, pe internet.

Lucrul acesta este atât de simplu de înțeles, dacă ne uităm cu atenție la felul și locul unde Domnul Isus a instituit Cina de taină. Într-un loc separat, într-o cameră care se afla „mai sus”, deasupra lumii păgâne, respingătoare.

            Caritatea, milostenia, rugăciunile și postul trebuie făcute înaintea Domnului, în ascuns și niciodată nu are nimeni învoire de la Dumnezeu să le trâmbițeze în lumea largă, așa cum se întâmplă în zilele noastre, când tot ce se face în Biserici este văzut pe internet.

            Ba, mai mult astăzi, Bisericile își „spală rufele” pe internet, în văzul lumii, ceea ce este urâciune înaintea Domnului.

            Dar, parcă nimănui nu-i pasă!

            Fiecare își vede de interesul lui și de dorințele lui meschine, uitând de faptul că toată comportarea înafara voii lui Dumnezeu, te poate scoate de la moștenirea vieții veșnice.

            Doamne, dă-ne înțelepciunea care vine de sus!