Puterea Muzicii!

Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă! (Psalmii 47:7)

Muzica arma cu două tăișuri

Muzica, atunci când este serioasă, este o mare binecuvântare; însă, atunci când este folosită în mod greşit, constituie un blestem teribil

.

Muzica este adesea pervertită pentru a sluji scopurilor răului şi devine astfel unul dintre cei mai ademenitori agenţi ai ispitei.

Muzica este unul din cele mai eficiente mijloace de impresionare a inimii cu adevăr spiritual. Îndrumarea copilului.

Cât de adesea vreun  suflet apăsat şi gata  să cadă în disperare  îşi aminteşte de nişte  cuvinte ale lui Dumnezeu  dintr-un cântec al copilăriei  de mult uitat şi ispitele îşi pierd puterea, viaţa primeşte o însemnătate şi o ţintă nouă, iar curajul şi bucuria sunt împărtăşite cu alţii!

Muzica a fost dată  pentru a îndeplini un  scop sfânt, acela de a înălţa gândurile către  cele curate, sfinte şi înălţătoare şi pentru a trezi în suflet adorarea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu.

Cât de mulţi sunt aceia care folosesc acest dar pentru a se înălţa pe ei înşişi, în loc să-l folosească pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu! Muzica reprezintă idolul în faţa căruia se închină mulţi dintre cei ce pretind a fi creştini păzitori ai Sabatului. Satana nu are nici o obiecţie faţă de muzică, dacă el poate face din aceasta un canal prin care să aibă acces la mintea tinerilor.

Muzica un Blestem!

Pe când se apropiau de tabără, au văzut poporul strigând şi dansând în jurul idolului lor. Era o scenă a unei petreceri păgâneşti, o imitare a sărbătorilor idolatre din Egipt; dar cât de diferită de închinarea solemnă şi plină de respect înaintea lui Dumnezeu! Moise era copleşit.

La îndemnurile lui Balaam, împăratul Moabului a pus la cale o mare petrecere în cinstea zeilor lor şi i-a dat în grijă lui Balaam să-i determine pe izraeliţi să ia şi ei parte. Întrucât era privit de ei ca profet al lui Dumnezeu, nu i-a fost greu să-şi aducă la îndeplinire planul.

O mare parte din popor s-a dus cu el să vadă sărbătorile. S-au încumetat să umble pe calea oprită şi s-au prins în laţul lui Satana.

Ademeniţi de muzică şi de jocuri, aţâţaţi de frumuseţea vestalelor (dansatoare) păgâne, s-au lepădat de credincioşia lor faţă de Dumnezeu.

Pornirile fireşti au ajuns să-i stăpânească şi, o dată ce conştiinţa li s-a mânjit prin aceste fapte de destrăbălare, s-au lăsat înduplecaţi şi să se închine înaintea idolilor. Au adus jertfe pe altarele păgâneşti şi au luat parte la cele mai înjositoare ceremonii.

N-a trebuit mult timp ca otrava să se întindă ca o molimă ucigătoare prin toată tabăra lui Israel. Poporul părea că este vrăjit. Mai marii şi fruntaşii poporului au fost printre cei dintâi care s-au abătut, apoi mulţi alţii din popor, încât apostazia a ajuns generală."Israel s-a alipit de Baal-Peor„ 

Practicile idolatre ale israeliţilor au realizat tot ce nu au putut să facă formulele magice ale lui Balaam - i-au despărţit de Dumnezeu.

Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea. (Numeri 25:9)

Muzică o binecuvântare

Nu există decât puţine mijloace mai eficiente pentru fixarea cuvintelor Sale în memorie în afară de repetarea lor prin cântare. Şi o asemenea cântare are o putere minunată. Puterea de a supune firile aspre şi necultivate; puterea de a înviora gândirea şi de a trezi compasiunea, de a promova armonia în acţiune şi de a izgoni tristeţea şi presentimentele sumbre care nimicesc curajul şi slăbesc puterile.

Şi, când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat şi duhul cel rău pleca de la el. (1 Samuel 16:23)

Când au pus lucrătorii temeliile Templului Domnului, au aşezat pe preoţi în veşminte, cu trâmbiţe, şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel. Cântau mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!” Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului. (Ezra 3:10-11)

Au înconjurat cetatea o dată, a doua zi; apoi s-au întors în tabără. Au făcut acelaşi lucru timp de şase zile. (Iosua 6:14)

În ziua a şaptea, s-au sculat în zorii zilei şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de şapte ori. A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! (Iosua 6:15-16)

Poporul a scos strigăte şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat tare, şi zidul s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate (Iosua 6:20)

Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. (Faptele apostolilor 16:24-25)

Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. (1 Corinteni 15:51-52)

Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. (Apocalipsa 5:9)

Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. (Apocalipsa 14:3)

Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă! (Psalmii 47:7)

Amin!