Urmați pilda lui Dumnezeu

                             Geneza 1:1; Efeseni 5:1.

            „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

            „Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii prea iubiți.”

            Este incontestabil faptul că trăim vremuri de har și de binecuvântări cerești și de cunoștință Biblică, așa cum nu au mai fost niciodată în lume.

De asemenea, trăim vremuri de belșug din toate punctele de vedere: bunăstarea a crescut vertiginos, media de vârstă a omului a crescut și ea la 70 de ani după cuvintele lui Moise din Psalmul 90.

Nu trebuie să ne plângem de nimic, absolut de nimic, ci în toate lucrurile să-I dăm slavă Domnului.

Dacă după cuvântul Domnului ne oprim din alergarea noastră de zi cu zi, observăm că pentru Biserică, este o vreme binecuvântată de Dumnezeu, pentru că, nu ne oprește nimeni ca să deschidem Biblia împreună și putem să învățăm mai mult, mai profund și mai limpede Cuvântul Scripturii.

Putem să detaliem cuvântul, să-l aprofundăm, să-l ordonăm în mintea și inima noastră și să-l înțelegem corect. Spre exemplu, învățăm de la David că trebuie să lăudăm pe Domnul în orice vreme, sau împrejurare și în orice situație ne-am afla.

El ne învață să strigăm: „Lăudat să fie Domnul!”, ca să fim izbăviți de oameni răi, de oameni înșelători, de cei ce stau la pândă cu carnetul de amenzi în buzunar, de ciumă, de molimă, de viruși…

Din Psalmul 145 învățăm să lăudăm pe Domnul în fiecare zi: Versetul 2: „În fiecare zi Te voi binecuvânta, și voi lăuda Numele Tău în veci de veci.”

Tot de la David învățăm să chemăm Numele Domnului peste noi si casele noastre în fiecare zi și să ne încredem în El și în făgăduințele Sale care sunt întotdeauna, Da și Amin.

Scriptura ne învață să ne încredem în Domnul și când este soare, dar și când este nor.

Să ne încredem și când este furtună, dar și când este liniște în jurul nostru.

Să ne încredem și când suntem în vale, dar și când suntem pe înălțime.

Să ne încredem în Domnul și în boală și în sănătate, în sărăcie și în bogăție.

El ne poartă de grijă în toate zilele și în toate situațiile.

În Psalmul 145:18-19-20 Duhul Domnului ne încurajează  în cuvinte gingașe și pline de har: „Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei   ce-L cheamă cu toată inima.”

El împlinește dorințele celor ce se tem de El, le aude strigătul și-i scapă întotdeauna din strâmtorare.

Domnul păzește pe toți cei ce-L iubesc din toată inima.

            Domnul Dumnezeu a creat oportunități, pentru credincioși așa cum nu au fost de când este lumea creată pe pământ.

            Oamenii sunt evoluați din toate punctele de vedere: economic, social, științific, politic și mai ales din punct de vedere spiritual.

Noi suntem generația de oameni, care a trăit și a văzut vremurile în care credincioșii nu aveau Biblii.

            Părinții mei primeau și distribuiau Biblii în mare taină.

Mulți oameni nu știau să citească și se hrăneau duhovnicește cu ceea ce li se oferea de la amvoane.

            Astăzi fiecare om are cel puțin o Biblie și toți știu să citească și oricine poate să se documenteze în Scripturi, să urmeze exemplul fraților din Bereea, care studiau, cercetau Cuvântul sfânt acasă, după ce auzeau predicile apostolilor. Nu trebuie să rămânem niciodată, doar cu ceea ce ni se oferă, ci trebuie să cercetăm cu de-amănuntul toate lucrurile.

Totuși astăzi sunt mulți „învățători”, în adunări, cu multe filosofii dar fără însoțirea Duhului Sfânt, pentru că petrec puțin timp în rugăciune și destul de mulți sunt preocupați de bunăstarea lor și de acumulare de cât mai multe bunuri pământești.

Un păstor spunea într-o predică, faptul că stând de vorbă cu Nicolae Moldoveanu în vremea în care acesta trăia, îi spunea că pocăiții trebuie să facă și ei ceea ce a făcut Dumnezeu.

            Cum am putea să facem noi ceea ce a făcut Dumnezeu? L-a întrebat păstorul.

            Citește Geneza 1:1 unde se spune că: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

            Ei, vedeți? Zicea fratele: faceți și voi la fel!

            Faceți și voi, mai întâi „cerul” și apoi „pământul”.

            Ocupați-vă mai întâi de cele cerești și apoi de cele pământești și astfel veți fi însoțiți de har și de Duhul Sfânt.

            Începeți orice zi și orice lucrare cu rugăciune, citiți Cuvântul Scripturii, înălțați un imn spre lauda Domnului.

            Seara la culcare, împingeți-vă cât mai adânc sub pat papucii, pentru ca dimineața când vă treziți, să zăboviți cât mai mult pe genunchi, căutându-i și rugându-vă.

            „La început…”

            În cuvintele acestea, Duhul Domnului ne învață că tot ce ține de om și toate lucrurile care țin de el, au un început.

Singurul fără început și fără de sfârșit este Domnul, Dumnezeul cerului și al pământului.

            Înainte de a fi existat un lucru din creație, El, Dumnezeu care este fără început și fără de sfârșit, era de față.

Și fiecare zi pe care o primim în dar de la Domnul, are un început.

Fiecare zi are inclusă o noapte și apoi începe cu o dimineață în care, Domnul Dumnezeu Își înnoiește îndurările față de fiii oamenilor.

            Fiecare lucru, sau fiecare lucrare pe care o facem noi ca oameni, are un început și are un sfârșit.

            Sau orice călătorie pe care o facem, oricât de lungă sau oricât de scurtă, are un început și un sfârșit.

            Astfel și creația lui Dumnezeu are ca început cerul pe care l-a așezat deasupra capetelor noastre și are un sfârșit, pământul, pe care l-a pus sub picioarele noastre.

            Cuvintele apostolului Pavel, rostite în Epistola către Efeseni 5:1 răsună ca o poruncă pe care suntem datori să o respectăm și să o împlinim, indiferent de vârstă, indiferent de starea de sănătate și indiferent de activitățile noastre de fiecare zi:

            „Urmați, dar pilda lui Dumnezeu…”

            Porunca aceasta trebuie să o respecte fiecare credincios fără excepție, adolescent, tânăr, sau bătrân.

            Ceea ce înseamnă că la fiecare început de zi, în fiecare început de activitate, fie școală, serviciu, sau orice altceva, trebuie să facem mai întâi „cerul”.

            Dis de dimineață când Domnul, Dumnezeu îți deschide ochii pentru ca să vezi lumina zilei, după o noapte în care ți-a dat odihnă trupului, sufletului și duhului tău și când te-a ridicat din pat sănătos, în primul rând trebuie să cazi în genunchi la marginea patului, ca să-I mulțumești, să-L lauzi, să-L adori, să-L glorifici pentru tot ce a făcut pentru tine și pentru toate lucrurile pe care le-a pregătit pentru tine în ziua care îți stă înainte.

            Adică trebuie să urmezi pilda lui Dumnezeu și să te ocupi mai întâi de lucrurile cerești și apoi de cele pământești.

            După ce Domnul, Dumnezeu a făcut întinderea cerului, una din lucrările Sale prioritare a fost lumina ca să risipească întunericul (Geneza 1:2-5), apoi a făcut apele de sus și pe cele de jos, a făcut soarele, luna și stelele pe care le-a așezat pe bolta cerească.

            De cele mai multe ori, însă noi oamenii făcuți din țărână am schimbat valorile lui Dumnezeu și în loc să urmăm pilda lui Dumnezeu, facem lucrurile pământești și abia apoi, dacă ne mai rămâne timp facem și lucrurile cerești.

            Este adevărat faptul că înainte de a fi cerești, noi suntem pământești și înainte de a fi atrași de cerul de deasupra, suntem atrași de pământul de sub picioare.

            Și ne place să ne ocupăm mai mult de trup decât de suflet, chiar dacă sufletul și duhul nostru sunt veșnice, pe când trupul este pieritor, sortit nimicirii și supus putrezirii.

            „O pildă iudaică spune că doi frați se certau pentru o bucată de pământ și nici cum nu se înțelegeau asupra ei. Așa că, s-au dus amândoi la un Rabin bătrân, ca să le rezolve disputa.

            Și spune pilda că, Rabinul i-a zis unuia: tu zici că pământul este al tău; și celuilalt i-a zis: tu zici că pământul este al tău!

            Să ascultăm ce spune pământul și vă voi spune ce este de făcut!

            Rabinul s-a aplecat cu urechea la pământ și după o vreme s-a ridicat și le-a zis: „Pământul îmi spune că nu este nici al tău și nici al tău”. Ci îmi spune că, voi sunteți ai pământului.”

            Morala este că, atâta timp cât ne vom ocupa mai mult de lucrurile pământești, lucruri care de altfel sunt necesare traiului, vom aparține pământului și vom fi atrași de el.

Dar dacă ne concentrăm pe lucrurile cerești și vom urma pilda lui Dumnezeu ca să facem mai întâi cerul, atunci vom fi atrași de cer și într-o zi ne vom înfățișa înaintea Celui pe care l-am ascultat și l-am slujit, urmându-I pilda.

S-ar putea să ni se pară ciudat faptul că Dumnezeu din cer, ne cere să-I urmăm pilda, adică   să-L imităm, în timp ce niciodată nu L-am văzut.

Însă, Domnul Isus Cristos ne lămurește și ne luminează în cazul acesta în Ioan 1:18: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

„De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl…”

În Evanghelia după Matei 11:29 Domnul Isus ne cere să urmăm pilda Lui: „Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

Dumnezeu să ne dea lumină și înțelepciune!