E Doresc să ne rugăm împreună și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru acea minunată mărturisire pe care tocmai ați auzit-o și să cerem ajutorul Său. Deci haideți să ne rugăm. Tată ceresc, iubesc puterea și mila Ta și-i iubesc pe oamenii care sunt atât de plini de ea încât nici nu clipesc atunci când se întâlnesc cu păcatul, ci își continuă alergarea până când harul biruie. Te rog să faci aceasta acum în aceste zile pe care le avem împreună. Te rog să vii în putere și să ne arăți slava Ta, să-Ți faci lucrarea Ta puternică de a clarifica Evanghelia și pasiunea Ta pentru viețile noastre și misiunea Ta pentru viețile noastre. Te rog aceasta în Numele Domnului Isus. Amin.

Scopul acestui mesaj în această seară (vom fi împreună de 3 ori plus sesiunea cu privire la sexualitate și gen) - scopul acestui mesaj nu e doar a face Evanghelia creștină clară și singulară, adică o singură Evanghelie, ci și să „ne-domesticească” Evanghelia și să arate că e colțuroasă și nefamiliară, nu netedă și familiară. Căci grija mea e că pentru mulți din noi, ați auzit ceva ce asociați cu Evanghelia și e atât de șlefuit și familiar și atât de domesticit încât puteți pune lucrul acela în buzunarul vostru și să-l purtați cu voi, dar fără a face vreo diferență.

Motivul meu pentru a aborda lucrurile în felul acesta este ca atunci când ceva din acest timp în care trăim vă înspăimântă sau vă tensionează și vă dă insomnii, sau vă confuzează astfel încât nu mai știți la ce să vă așteptați pe drumul cultural, sau ceva de care vă loviți pe internet și vă întoarce stomacul pe dos, de exemplu beregate tăiate pe o plajă din Libia, sau vă face să vă pierdeți nădejdea din cauză că viitorul arată atât de întunecat, fie din lipsă de securitate pe de o parte, sau problemele din Siria care amenință întreaga lume până la celălalt capăt al ei, sau ceva care face ca pământul să vi se clatine sub picioare, așa încât nu vă puteți recăpăta stabilitatea - deci atunci când se întâmplă oricare din aceste lucruri, oare va putea Evanghelia pe care o știți să fie îndeajuns? Aceasta e întrebarea mea.

Evanghelia aceea netedă, domestică, ce se potrivește ușor în buzunarul de la spate, va fi oare îndeajuns în acele momente de insomnie, confuzie, atrocități care-ți întorc stomacul pe dos, disperare, incertitudine, instabilitate - va fi ea oare suficientă? Eu am eșuat, vă spun chiar de la început - predic lucrurile acestea în primul rând pentru mine, căci în ultimele săptămâni am simțit toate aceste lucruri, dat fiind știrile care sunt. Am simțit un nod în stomac citind, auzind și privind cum cei 130 de oameni au fost uciși în Paris - când a fost asta? 13 noiembrie. Același nod când 14 oameni au fost împușcați în San Bernardino. Am avut un fel de tremur când mi-am luat telefonul, că va fi un mesaj de la Centrul Pentru Lege și Justiție, căci am avut din acestea aproape în fiecare zi, spunându-mi despre încă un fel de atrocitate împotriva creștinilor în Orientul Mijlociu. Locuiesc la mică distanță de o comunitate mare de somalezi și de aceea fiecare știre despre tot mai mulți recruți din toată lumea pentru ISIS, Hamas, Hezbollah, Al-Qaida și cei 12 despre care am citit acum câteva săptămâni care au fost luați chiar din comunitatea care e la 7 minute distanță (în mers pe jos) de mine și au fost parte din aceasta. Face să fie... stai pe canapea acasă și te gândești, „Hm, asta e cam aproape.” Sau am un presentiment rău în inimă de când am citit că Vaticanul, probabil cu autoritatea papei, a anunțat că nu doar nu permite, ci că e rău să evanghelizezi pe evrei. Vaticanul spune întregii biserici romano-catolice că e greșit să încerci să-i câștigi pe evrei să creadă în Domnul Isus ca și Mesia lor. Și simt un fel de, „Ce? Ce se va întâmpla în continuare în biserica romano-catolică?” M-am simțit rău când am citit despre profesori de la colegiu creștin spunând că musulmanii și creștinii se închină la același Dumnezeu. Am simțit același lucru atunci când președintele unei mari universități creștine a spus la 10000 de studenți care-l aclamau pe stadion sau în arenă că vrea ca ei toți să depună cerere pentru a purta arme ascunse, ca toți să aibă arme de foc și să poată să-i elimine pe acei musulmani care s-ar arăta acolo și să facă ceea ce ei au făcut în San Bernardino. Și m-am gândit, „Asta fac președinții acum să-i ajute pe studenți să aibă gândul lui Hristos?” Și am văzut un candidat politic vopsind cu litere mari că toți musulmanii sunt la fel și pe alt candidat vopsind și el peste drum că trebuie să avem toleranță. Și se pare că nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru complexitățile și dificultățile care există în acest fel de declarații.

Deci ideea din aceasta e că eu am nevoie de această predică și ce am nevoie este (am stat pe canapea acum câteva săptămâni și am zis, „Doamne, toate aceste sentimente pe care le am, aceste sentimente de clătinare și instabilitate și un simț al nesiguranței și ce se întâmplă cu lumea aceasta și care va fi următorul lucru la știri și cum va fi anul viitor și ce fel de viitor există pentru mine și pentru copii și nepoți și ce este aceasta?”). Felul în care am pus întrebarea este: E Evanghelia lui Isus potrivită pentru aceasta, sau Evanghelia e doar... are nevoie de America veche, de lucrurile confortabile, în care toți sunt de acord cu lucrurile fundamentale de care America are nevoie pentru a înflori și a fi folositoare. De aici vine acest mesaj. Simt lipsa de conecție dintre o Evanghelie domesticită, netedă, familiară și lumea în care trăiesc acum în America.

Deci iată cum voi aborda aceasta: doresc să încep cu ceea ce e familiar și să trec la ce nu e familiar. Voi începe cu un text unde mulți vă așteptați să încep, cu Evanghelia așa cum o înțelegem și apoi trecem la un text la care aproape nimeni nu se va aștepta să merg, pentru a vedea partea colțuroasă, nedomesticită, nefamiliară a Evangheliei, pentru a vă arăta că avem o Evanghelie care e perfect potrivită pentru cel mai oribil moment din viața voastră și din viața lumii. Deci dacă ai o Biblie și vrei să urmărești, sau e OK dacă vrei să asculți doar. Vom începe cu 1 Corinteni 15:1-4.1 Corinteni 15:1-4 - „Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia” - de aceea începem aici dacă vreți o definiție bună, solidă a Evangheliei - „Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi,” - de judecata și mânia lui Dumnezeu - „dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate,” - acesta e un alt motiv pentru care acest text ne vine în minte - „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.”

Deci observați 3 lucruri: 1. Cuvântul „Evanghelia” în versetul 1 - „Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia” 2. Răspunsul - „pe care ați primit-o, în care ați rămas,” dacă o țineți, dacă credeți. Deci a primi Evanghelia, a rămâne în ea, a o ține și a o crede, este felul în care Evanghelia devine a ta, devine reală pentru tine, face o diferență pentru tine. 3. „Prin care sunteți mântuiți” (versetul 2). Deci Evanghelia (vestea bună), o ții, o auzi, o crezi, îți bazezi viața pe ea, și te mântuie. Deci baza salvării, conform acestui text, este „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, a fost îngropat și a înviat.” Vestea bună este că, deși noi am păcătuit și ne-am înstrăinat de Dumnezeu, ne-am depărtat de El și eram destinați pierzării, Dumnezeu a luat inițiativa și L-a trimis pe Fiul Său, care a murit pentru păcat, a luat locul, păcatele sunt iertate, neprihănirea este acordată, viața veșnică este dăruită și-ți petreci veșnicia în bucurie în prezența lui Dumnezeu. Aceasta este în rezumat vestea bună din 1 Corinteni 15. Foarte familiară multora dintre noi.

Aproape că mă simt blasfemiator numind această declarație pe care tocmai v-am prezentat-o, familiară, netedă, domestică, când de fapt Cel ce a murit a fost Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, a murit pe o cruce, ceea ce a fost un mod oribil de tortură (fără nimic domestic sau neted, ci ceva foarte colțuros) și a înviat din morți, biruind păcatul, moartea, iadul și pe Satan. Totuși mă tem că pentru mulți dintre noi care am crescut în biserică sau cumva ne-am familiarizat cu faptul că Hristos a murit pentru păcatele noastre, lucrul acesta a devenit neted, confortabil, domestic, familiar și cumva pus în buzunar și trăiești ca și cum n-ar exista; îl scoți afară dacă ai nevoie de un pic de încurajare, căci s-ar putea să mori și ai un fel de poliță de asigurare. Mă tem de asta, dar n-ar trebui să fie așa. Dar mă tem că s-ar putea să fie așa. Acum voi trece la partea ciudată. Dacă ai Biblia, să trecem la ultima carte din Biblie. Dacă vrei să predici o predică ciudată, atunci trebuie să treci în cartea cea mai ciudată din Biblie, adică Apocalipsa.

Vom privi la unul din cele mai ciudate capitole din cea mai ciudată carte din Biblie, capitolul 13, care privește fiara din Apocalipsa. Și scopul aici nu e să înțelegem tot ce se poate înțelege din capitolul 13, ci să înțelegem cum explodează Evanghelia în situațiile cele mai rele, în capitolul 13. Și am o mică teorie hermeneutică după care-mi trăiesc viața, atunci când e vorba de pasaje greu de înțeles. Și sunt multe dintre acestea în Biblie, iar Apocalipsa le întrece pe toate probabil. Teoria mea (am numit-o „doctrina înțelesurilor cele mai mici.”) - ceea ce înseamnă este aceasta: dacă mergi în orice carte sau capitol din Biblie și-l citești și zici, „ce se întâmplă oare aici?” probabil poți găsi un pic de înțeles, o propoziție pe ici colo - „cel puțin asta o înțeleg.” Acest pic de înțelegere are o importanță vastă și face diferență în viața ta. Asta e doctrina înțelesurilor cele mai mici. Lucrul cel mai mic pe care-l poți înțelege cu privire la Apocalipsa îți va schimba viața dacă-l crezi. E foarte adevărat aici în capitolul 13.

Vom citi versetele 1-8. Nu, haideți să citim până la versetul 10 din Apocalipsa 13. Și scopul aici e să înțelegem fundalul - nu trebuie nici măcar să știi din punct de vedere istoric cine este fiara, nu trebuie să știi când se va întâmpla sau dacă s-a întâmplat deja. Ce trebuie să vezi pentru a fi schimbat de acest capitol e felul cum funcționează versetul 8 în context, oricând sau oricum s-ar întâmpla. Haideți să începem - versetul 1: „Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gura ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.” Facem o pauză aici. Știm cine e balaurul, pentru că Ioan ne spune aici limpede ca cristalul... Haideți să vă citesc capitolul 12 versetul 9 - „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ... ” Acesta a fost capitolul 12 versetul 9. Aici spune că balaurul, Diavolul, a dat puterea lui și scaunul lui de domnie și o stăpânire mare fiarei. „Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.” Tot pământul a început să urmeze pe fiara căreia i s-a dat putere de către Satan. „Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: "Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?" - aceasta este blasfemie, sunt cuvinte care aparțin lui Dumnezeu. „I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască.” Cine sunt aceștia?

Haideți să citim versetul 12 din capitolul 14 - „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Deci de fiecare dată când citim cuvântul „sfinți” se vorbește despre cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, adică adevărații creștini. Aceștia sunt sfinții din cartea Apocalipsa. Și ne spune că fiarei i s-a permis să facă război cu sfinții și să-i biruiască. Asta nu-i o situație frumoasă. Întrebarea mea este: Evanghelia pe care-o ai tu va fi îndeajuns? „Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.” Și acum vine versetul 8: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat. Cine are urechi, să audă!” Lucrul acesta a fost tot atât de adevărat atunci cât este și acum. Dacă ai urechi de auzit, să auzi versetul 8! Îți va schimba complet viața. „Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” Aceștia sunteți mulți dintre cei ce sunteți aici în această sală. Ideea aici e să nu ne cramponăm de identitatea fiarei sau de timpul din istorie, ci ideea este claritatea și puterea Evangheliei lui Isus Hristos pe care am văzut-o în 1 Corinteni 15 (Hristos a murit pentru păcate, a înviat din morți după Scripturi, astfel încât păcatele sunt iertate și viața veșnică este dăruită) - această Evanghelie aplicându-se la situația oribilă din versetul 8. Nu e chiar atât de netedă și familiară cum era acolo în 1 Corinteni.

Deci hai să ne asigurăm că vedem câteva lucruri. În versetul 7 - creștinii sunt biruiți. Fiarei i s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască. Ce înseamnă să-i biruiască? Capitolul 11 versetul 7 clarifică ce înseamnă să-i biruiască. 11:7 - „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.” A-i birui înseamnă a-i omorî, sau cel puțin include a-i omorî. Lucrul acesta deja se întâmpla atunci când Ioan a scris Apocalipsa, în primul veac. Știm aceasta datorită capitolului 2 versetul 10. Domnul Isus spune bisericii din Smirna: „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi.” Deci lucrul acesta se întâmpla chiar atunci când Ioan scria. „Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul” (balaurul) „are să arunce în temniţă pe unii din voi,” - căci își folosește instrumentele umane pentru a-i arunca pe creștini în temniță - „ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.” Aceasta înseamnă a cuceri. „Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții.”

Deci Satana omoară pe creștini prin agenții săi. S-a întâmplat atunci, se întâmplă astăzi în Siria, Irak, Libia. Întotdeauna se va întâmpla undeva în lume. Domnul Isus a spus, „pe unii vă vor omorî.” Mă îndoiesc că a existat vreun secol în ultimii 2000 de ani când să nu se fi întâmplat lucrul acesta în moduri oribile. Noi am reușit să ne izolăm destul de bine în America în ultimii 200 de ani, încât ne putem trăi micile noastre vieți confortabile fără să ne gândim la aceasta până acum... Această confruntare e foarte, foarte ciudată. Versetul 8 - „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat.” Doar ca să mă asigur că știți că aceasta nu e o declarație izolată, aruncată la întâmplare, aș dori să citesc Apocalipsa 17:8. Deci 13:8 și 17:8 merg împreună. „Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.”

Deci un text spune că dacă numele nu ți-e scris în Carte, te vei închina fiarei, iar celălalt text spune că dacă numele nu ți-e în Carte te vei minuna de fiară. „O, nu-i lucrul acesta minunat?” Dacă numele tău nu e în Carte așa vei reacționa. Și în această situație în care creștinii sunt biruiți, omorâți, Ioan inserează versetul 8 - și vreau să vă prezint cam 8 observații scurte. Și sper că mulți dintre voi aveți Bibliile la voi căci îmi displace foarte mult ca oamenii să mă ia pe cuvânt cu privire la orice lucru din Biblie. Nu există vreo autoritate în spatele acestui amvon, OK? Există o mare autoritate stând în poala ta sau pe telefonul tău. Da, este. Și dacă este aici, atunci ai face bine să crezi acel lucru. Dacă sunt doar eu care vorbesc, n-ai nicio obligație să crezi lucrul acela. Deci dacă nu vezi lucrul acesta acum, mergi înapoi în camera ta deseară, deschide Biblia, mergi la versetul 8 și verifică aceste 8 observații și vezi dacă sunt așa.

1. Cuvântul „Miel.” Cartea vieții Mielului care a fost junghiat. Cine a fost Mielul? Nu-ți trebuie multă cunoștință biblică pentru a ști aceasta. Mielul este Isus - știm aceasta din capitolul 1 versetul 5: „Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său”... Deci Miel înjunghiat, sângele curge, păcatele sunt iertate. Mielul este Domnul Isus, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

2. Cuvântul „junghiat” Cartea vieţii Mielului care a fost junghiat. Nu spune „Mielul care a murit” și nici măcar „Mielul care a fost omorât.” „Sfaghizomai” în greacă înseamnă înjunghiere, folosit consistent pentru ceea ce faci unui miel - îi retezi beregata, lași sângele să curgă și folosești sângele pentru jertfă. Nu este o imagine a crucii, ci o violență oribilă de tăiere a beregatei Mielului lui Dumnezeu. Mielului lui Dumnezeu i-au „tăiat beregata,” ca să spunem așa. Deci Mielul a fost junghiat și acesta e numele cărții.

3. Alt cuvânt din titlul cărții: viață. Cartea vieții Mielului care a fost junghiat. Deci aceasta e realitatea Evangheliei - când a fost junghiat Mielul, s-a produs viață. Viața a fost luată de la Miel, dar viața s-a produs pentru cineva. Cineva primește viață datorită Mielului junghiat, deci cartea e numită Cartea vieții - așa se numește în capitolul 20, la sfârșit, unde e deschisă Cartea vieții și dacă numele tău nu e scris în carte ești aruncat în iazul de foc. Aceasta e cartea vieții tale, a vieții tale eterne. Pentru că aceast Miel și-a dat viața, cineva primește viață. Cine primește viață? Răspunsul este: cei scriși în carte primesc viață.

4. Cuvântul „carte.” Deci în primul rând „miel” apoi „junghiat”, apoi „viață” și al 4-lea: „carte.” Cartea vieții Mielului care a fost junghiat. Cei cu numele în carte trăiesc. Trăiesc, au viață, căci numele lor sunt scrise în carte.

5. De ce trăiesc? Acum începe să devină foarte important. De ce trăiesc ei? De ce au viață? De ce vor avea viață veșnică? Deci a 5-a observație: a fi în carte îi ține de la a se închina fiarei. Priviți atenți împreună cu mine acum, căci dacă nu acceptați lucrul acesta atunci nu veți accepta predica. Care este relația dintre a crede în Domnul Isus și a nu te închina fiarei și a avea numele scris în carte? Nu e că „dacă aș putea doar crede și să nu mă închin fiarei voi putea avea numele scris în carte.” Nu, ci e tocmai invers. Numele ți-e scris în carte și de aceea nu te închini fiarei. Haideți să citim aceasta și să judecați dacă interpretez lucrul aceast corect acum. Nu e nimic magic aici în a ști limbile originale, ci e foarte simplu, în engleză (respectiv română, n. tr.). Versetul 8 - „toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat.” Dacă numele nu ți-este scris în carte, atunci te vei închina fiarei. Dacă numele ți-e scris în carte, atunci nu te vei închina fiarei. Ceva legat de a fi scris în carte te ține de la a te închina fiarei și nu invers. Nu vei avea numele scris în carte prin a fi atât de tare încât nu te închini fiarei. Motivul pentru care nu te închini este pentru că numele tău a făcut ceva - numele tău fiind acolo L-a mișcat pe Dumnezeu, în mod evident, să te țină de la a te închina fiarei. Acesta e un lucru prețios pentru mine.

Voi face 70 de ani în ianuarie și privind înapoi peste 7 decade, puține lucruri sunt mai prețioase pentru mine decât puterea lui Dumnezeu de păstrare. Am întrebat audiențe din toată țara și poate din lume: Ce te face să crezi că te vei trezi mâine dimineață și să fii credincios? Și dacă ei răspund, „Am o voință, voi face lucrul acesta.” Ei bine, asta e o temelie foarte șubredă pentru a te trezi și a fi credincios mâine dimineață, căci s-ar putea să te răzgândești și să mergi în Iad. Nu, nu de asta vei fi credincios când te trezești mâine dimineață, ci vei fi credincios când te trezești dimineață pentru că Dumnezeu te păstrează, numele tău este scris în carte și El nu te va lăsa să te închini fiarei sau la orice altceva ce te va face să cazi. Și lucrul acesta e prețios pentru mine, căci sunt un om slab, sunt o persoană ușor de ispitit și am văzut cum Dumnezeu a intervenit în mod repetat și m-a smuls, m-a ținut și m-a păstrat. Asta e singura ta speranță și de aceea versetul 8 devine din ce în ce mai prețios.

Deci de ce nu se vor închina fiarei? Sunt la observația numărul 6 acum. Numărul 5 a fost: a fi scris în carte te ține de la a te închina fiarei. Și acum numărul 6 este: 6. De ce nu se vor închina fiarei? Pentru că sunt în carte și se pare (extrag lucrul acesta, vedeți dacă vreți să-l extrageți împreună cu mine) - deoarece numele cărții este Cartea vieții Mielului care a fost junghiat, atunci înjunghierea Mielului a adus viață celor scriși în carte și de aceea motivul pentru care nu mă voi închina fiarei este că El a murit ca să cumpere viața mea și protecția mea. Sângele care a fost vărsat de către Miel este sângele care a cumpărat viața mea și viața mea e veșnică și de aceea nu mă voi închina fiarei. Este sângele, este sângele care mă ține și-L înclină pe Dumnezeu să spună „nu-l voi lăsa.”

Deci cred că răspunsul în a 6-a observație aici e că motivul pentru care cei scriși în carte nu se închină fiarei e că numele cărții este cartea vieții Mielului care a fost junghiat - El a fost junghiat pentru tine, pentru viața ta și pentru păstrarea ta. Parte din viața veșnică e angajamentul lui Dumnezeu de a te păstra. De aceea rămâi mântuit. Nu e ca o inoculare. „O, am fost inoculat. Voi merge în Cer, chiar dacă trăiesc ca diavolul timp de 80 de ani.” Nu cred! Evanghelia este o relație în care Dumnezeul cel Atotputernic se angajează printr-un legământ care nu poate fi rupt să te țină în brațul Său - și te ține prin dinamică relațională reală, cum ar fi credința, și lupta împotriva păcatului. E un lucru frumos. Deci ai fost cumpărat, numele ți-e scris în cartea aceasta și El nu-Și va pierde posesiunea Sa.

7. Când a fost numele tău scris în carte? Versetul 8 iarăși: „toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii... ” Voi adăuga aici, pentru onestitate intelectuală, că există o problemă de gramatică cu privire la care argumentează cei ce interpretează Biblia, dacă „înainte de întemeierea lumii” se referă la numele scrise, spunând când au fost scrise, sau se referă la Mielul junghiat spunând când a fost junghiat Mielul în mintea lui Dumnezeu. E ambiguu și e un argument legitim. Ceea ce ne ține de la agnosticism aici este faptul că în capitolul 17 versetul 8 avem aceeași referință și nu există vreo ambiguitate gramatică și nimeni nu are păreri diferite cu privire la ce spune în 17:8, deci vi-l voi citi. Este despre Miel. Nu-l voi citi, ci vă voi spune - este despre Mielul junghiat înainte de întemeierea lumii și numele scrise înainte de întemeierea lumii. Deci răspunsul este că ambele sunt adevărate. Dumnezeu Îl vede pe Miel junghiat înainte de întemeierea lumii și numele sunt scrise înainte de întemeierea lumii, ceea ce ne aduce la ultima observație și la o întrebare. Ioan, nu știi cât de controversat e lucrul acesta? De ce oare, în contextul persecuției celei mai oribile, prezinți o doctrină atât de controversată, cu privire la când au fost scrise numele noastre în cartea vieții, păzindu-ne pe veci de la a ne închina fiarei? De ce ai adus lucrul acesta? Dacă am avea zile tihnite într-o sală de universitate, da, am putea discuta doctrine ca și aceasta. Dar chiar azi oamenii mor, sunt omorâți peste tot și creștinii sunt persecutați masiv, sfinții sunt biruiți, iar tu vorbești despre timpul când au fost scrise numele în carte, Ioan!

Vreau să fiu cunoscut până la ultima suflare ca și un om care se pleacă în fața Bibliei și nu stă deasupra ei, așa că nu îi voi vorbi lui Ioan în felul acesta. Ioan este scriitorul inspirat care ne spune ceea ce Dumnezeu i-a zis să ne spună. Eu voi spune, „OK, ce pot învăța despre motivul pentru care ai adus lucrul acesta aici.” Eu am un orizont din 2016 pentru studenții care nu au nicio idee despre ce le rezervă viitorul. Nu aveți nici un pic de idee despre viitor. Majoritatea din voi din această sală veți trăi încă 50 de ani, așa că voi privi. Eu n-am nicio idee și nici voi. Iată răspunsul meu cu privire la motivul pentru care Ioan a adus aceasta aici: pentru că acest adevăr, că numele sfinților sunt scrise în cartea vieții Mielului care a fost junghiat înainte de întemeierea lumii, e deoarece intenționează să le dea cea mai mare siguranță și cea mai mare încredere imaginabilă. Le ia încrederea și siguranța și le-o înrădăcinează pe cât de adânc posibil în eternitate.

Deci situația e că ești aproape să fii omorât, Satana și fiara sa au putere în lume... Ce ai simțit recent când ai citit știri precum, „Creștinismul s-ar putea să dispară în Orientul Mijlociu.” Să dispară. Te face să te simți triumfător? Te ia prin surprindere? Ai o Evanghelie biblică care să spună că va fi tragic și că va fi biblic? Poate. Cu alte cuvinte, nu ești bulversat. Nu-ți va schimba Evanghelia, nu vei spune, „O, n-am o Evanghelie care să facă față la asta. Creștinismul e în Orientul Mijlociu de 2000 de ani fără întrerupere. Cu mult mai mult decât America, care e o națiune bebeluș, de 300 de ani.” Cred că Ioan spune, „Uite, dacă mergi în gura leului (sau a fiarei) și puterea ta de a nu te închina fiarei, de a nu te lepăda de Isus, e doar prin tine însuți și nu e înrădăcinată în legământul veșnic al lui Dumnezeu de a te păstra, nu vei putea sta în picioare. Dar dacă te duci acolo știind că „numele meu e scris în carte din veșnicie, nu mă poți atinge,” atunci vei rezista.

Ceea ce ne aduce acum la acest moment la sfârșitul lui 2015 - iarăși, nu știu cum vă rugați voi, dar vă voi spune cum mă rog eu cu privire la viitorul vostru (probabil nu voi trăi destul ca să văd prea multe întâmplându-se, dar voi poate veți trăi). Nu știu dacă Dumnezeu îi va da Americii încă o trezire minunată, cu convertiri în masă, biserici arhipline, sfințenie îmbrățișată, dragoste pentru Evanghelie, evanghelizarea lumii, trăire în neprihănire și sfințenie, dar mă rog pentru aceasta. Chiar o fac. Nu m-am dat bătut cu privire la puterea lui Dumnezeu de a face aceasta. Mă rog pentru aceasta. Am o fereastră la biroul meu care are o vedere frumoasă asupra orașului Minneapolis, care este un oraș frumos, dar păgân în profunzime, în ciuda influențelor luterane, catolice și baptiste. Și mă uit la oraș în fiecare dimineață și mă gândesc, „Dumnezeule, Tu poți face aceasta. Tu poți face lucrul acesta. Tu poți vărsa Duhul Tău peste acest oraș și poate fi credință enormă și o trezire mare. Dar s-ar putea să se întâmple opusul. S-ar putea să se întâmple opusul, nu știu. Nu găsesc nimic în Biblie care să facă imposibil pentru Dumnezeu să producă o lucrare puternică de mântuire în țara noastră. Și nu găsesc nimic în Biblie care să zică, „Am terminat cu America. A devenit o notă la subsol. Islamul o poate avea, Eu mă duc în Africa, Asia, America de Sud, Îmi voi face lucrarea în alte părți câteva sute de ani, apoi voi veni înapoi și vedem ce facem.” Nu cred că trebuie făcute preziceri puternice de către nimeni. Eu doar spun că, dacă lucrurile ajung atât de rău pe cât pot ajunge, ai o Evanghelie care e destul de colțuroasă și destul de rezistentă și destul de nefamiliară și ciudată și controversată încât atunci când fiara și forțele ei vin, nu te va abate din cale, ci vei putea rezista?

Avem o Evanghelie mare. Mielul, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, om adevărat din om adevărat, omorât după Scripturi(ceea ce înseamnă conform voinței și planului divin de a-i salva pe păcătoși) astfel încât Duhul Sfânt să poată fi turnat în viețile noastre și să avem putere să nu ne închinăm fiarei sau oricărui alt lucru. Voi încheia în felul următor: la sfârșitul cărții Apocalipsa în capitolul 22, versetul 17 spune următoarele: „celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” Nu-i oare acest lucru remarcabil, că după ce a scris despre o carte care are nume scrise în ea de la întemeierea lumii, încheie spunând, „ești setos, vino! Poți să bei din apa vieții și e complet gratuită.” Cea mai mare întrebare pentru tine la sfârșitul acestui an este „E numele tău scris în cartea vieții?” Și să știi că nu poți cunoaște lucrul acesta aruncând o privire în ea. Nu poți face lucrul acesta, căci e închisă. Va fi deschisă, conform capitolului 20, la marele tron alb. Va fi deschisă - cărțile vor fi deschise și cartea va fi deschisă. Puteți citi deseară despre asta. Nu poți știi dacă numele tău e în carte aruncând o privire în ea, dar poți ști dacă numele tău e în carte prin felul cum ai răspuns Mielului care a fost junghiat. Dacă Îl primești, crezi în El, stai împreună cu El, atunci ești în carte. De aceea te-a luat pe tine.

Deci „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!” Tată, mă rog, sunt sigur că în această sală sunt unii care încă nu cred Evanghelia Mielului care a fost junghiat pentru păcatele lor, și mă rog ca să le deschizi ochii inimii lor și să-i ajuți să vadă cât de prețioasă este Evanghelia Mielului care a fost junghiat. Te rog aceasta în Numele Său sfânt. Amin.