Haideți să ne rugăm împreună. Tată, mă rog ca biserica Bethlehem să se îndrăgostească din nou în anul 2006 de Cuvântul lui Dumnezeu și mai mult decât atât, cu toate realitățile glorioase, Cuvântul lui Dumnezeu să ni se descopere adevărat și frumos. Tu să fii în centru, dedesubt, deasupra și în jurul acestor realități glorioase, să ne îndrăgostim din nou de Tine. Mă rog să fim o biserică ce iubește Cuvântul pentru că suntem flămânzi după realitatea Ta. Venim la Cuvântul Tău căutându-Te pe Tine, dorind să Te cunoaștem pe Tine, dornici după părtășia cu Tine, arzând să îndepărtăm orice barieră artificială dintre sufletul nostru și realitatea Ta. Nu suntem doar niște oameni studioși, ci ne rugăm ca să ni te descoperi, să mijlocești în realitatea Ta pentru noi prin Cuvântul Tău scris prin Duhul Tău. Fie să descoperim mai adânc ca oricând realitatea aceasta în anul 2006. Mă rog în Numele lui Isus și îți cer ajutorul pentru a prezenta lucrurile în mod clar. În Numele lui Isus. Amin.

Sunt două motive pentru care am ales textul acesta azi. În primul rând pentru că este ultima zi din săptămâna de rugăciune și avem obiceiul de a începe săptămâna cu un mesaj despre rugăciune și la final un mesaj despre Cuvânt. Credem că rugăciunea și Cuvântul sunt la baza felului în care trăim viața creștină. Deci data trecută am vorbit despre rugăciune și victoria lui Dumnezeu, iar de data aceasta vorbim despre felul în care Cuvântul lui Dumnezeu produce lucrarea omului. Acesta este unul dintre puncte, dar în mintea mea am ales tema aceasta pentru că există ceva în textul acesta și probabil vă întrebați unde în text, pentru că textul nu este despre Cuvântul lui Dumnezeu. Nu este despre citirea Bibliei sau memorarea Cuvântului. Așa că așteptați puțin și vom ajunge și acolo.

Acesta este primul motiv pentru care am ales textul acesta. Al doilea motiv pentru care am ales textul acesta este că atunci când v-am anunțat în scrisoarea mea că am cancer la prostată, scrisoare pe care majoritatea dintre voi ați primit-o săptămâna aceasta, iar mulți auziți pentru prima dată. Puteți citi scrisoare pe website BBC/BLS sau Desiring God. Când am decis să împărtășesc vestea aceasta, acum o săptămână cu angajații dimineața și cu diaconii seara, acesta a fost textul pe care l-am folosit ca și context biblic. Și vreau să fac același lucru într-o oarecare măsură în dimineața aceasta.

Există trei pericole în ce privește discutarea stării mele fizice, în fața atâtor oameni și vreau să le cunoașteți ca să vă rugați pentru mine, ca să nu se întâmple. Primul pericol este dramatizarea și dacă vă uitați în dicționar, înseamnă a spune ceva într-un mod exagerat față de realitate. Motivul pentru care mi se pare un pericol este pentru că în calitate de păstor al bisericii, realitatea este că situația unora dintre voi este mult mai serioasă decât situația mea, probabil. Prin comparație, situația mea ar fi ca o simplă varicelă. Nu vreau să subestimez crizele voastre prin exagerarea situației mele. Ar fi o greșeală în momentul acesta. Acesta este primul pericol și rugați-vă să-l pot evita.

Al doilea pericol este să uit că nu am nici un fel de durere. Niciodată în viața mea nu m-am luptat cu suferința îndelungată. Nici acum și niciodată în ultimii șaizeci de ani. Așa că pentru mine, să mă ridic ca un model, ca o paradigmă a credinței și încrederii, ca cineva care a trecut prin mari furtuni, ar fi absolut naiv și neadevărat. Unii dintre voi ați trăit cu atâta durere pe timp îndelungat. Niciodată n-am avut durere îndelungată. De aceea trebuie să nu uit cât de ușoară a fost viața mea până în punctul acesta. N-am fost testat până acum deci mai sunt multe lucruri de dovedit în credința din suflet. Acesta este al doilea pericol. Să uit lucrul acesta și să încep să cred că am trecut vreo etapă a credinței și nu mai sunt lupte de dus. Al treilea pericol este să îmi plâng de milă. Cât de plăcut este pentru ego-ul căzut să exploateze un moment dificil pentru a câștiga compătimirea și admirația altora. Unii dintre voi vă amintiți de la Desiring God, capitolul despre mândrie în care am argumentat că autocompătimirea și lăudăroșia sunt fațete diferite ale mândriei. Autocompătimirea este mândria prezentată într-o comparare a slăbiciunilor. Iar lăudăroșenia este mândrie prezentată într-o conduită ce reflectă tăria. Cunoaștem a doua fațetă, că atunci când cineva se laudă, o face din mândrie, dar nu înțelegem prea bine autocompătimirea. Nu ni se pare a fi mândrie, dar este mândrie, este foarte manipulatoare și oamenii știu cum să își folosească durerea, pentru a-i face pe oameni să-i lingușească. Ar fi o greșeală pe care aș putea-o face. Sunt în așa fel încât aș putea să mă bucur dacă oamenilor le este milă de mine, sau se uimesc de felul în care trec prin criza aceasta. Acestea sunt trei pericole pe care aș vrea să le evit și vă invit să vă rugați cu mine. Deci întrebarea pe care mi-o pun și poate vă întrebați și voi, am ridicat întrebarea cu Noel și cu alți consilieri, ar trebui oare să discut despre lucrul acesta, sau să las situația la o parte? Și vă dați seama ce am decis să fac, din două motive: din experiență și biblic. Vom ajunge și la text dar,

1. Motivul experienței este că ceva este total disfuncțional într-o familie cânt tatăl are cancer și nimeni nu vorbește despre asta. Tata nu vorbește despre asta, nimeni nu știe ce simte tatăl, le e teamă să-l întrebe, umblă pe ouă în jurul subiectului. Multe familii funcționează în felul acesta, fie că este vorba despre cancer, alcoolism, sau orice altceva. Problema aceasta este tot acolo, la sărbători și nimeni nu menționează problema. Tatăl nu spune nici un cuvânt, ci doar tace. Și cred că biserica este ca o familie și cred că liderii sunt precum tații. Cred că trebuie să fim o biserică sănătoasă, nu una disfuncțională. Aș vrea să vă dau un exemplu bun, taților și liderilor cu privire la felul în care să navigați atunci când există vești care nu sunt ușor de primit. Întâmplător a fost un moment minunat în seara de Crăciun, când am adunat familia, cu copiii adulți. Am pus nepoții la culcare și am împărtășit vestea aceasta. A fost un lucru uluitor. Ați făcut asta vreodată cu familia? A fost un moment bun și relațiile se adâncesc atunci când împărtășești așa ceva într-o familie. Am avut o părtășie dulce în rugăciune și acesta este primul motiv bazat pe experiența mea.

Al doilea motiv biblic vine din 1 Tesaloniceni 2:7 “Ca o doică ce-și crește cu drag copiii, tot astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, am găsit de cuviință să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre; atât de scumpi ne ajunseserăți.” Mi se pare atât de clar că titanul acesta al credinței, apostolul Pavel, se consideră o doică pentru oamenii lui. Și i-a iubit atât de mult încât dorea să împărtășească Evanghelia, dar și inima lui. Dacă un apostol a făcut lucrul acesta, înseamnă că și păstorii pot face la fel. Așa că am să-mi împărtășesc și inima mea alături Evangheliei. Am fost foarte emoționat, și singurele dăți când am avut ochii în lacrimi în ultimele două săptămâni, a fost când am citit emailuri din partea voastră. Când alți oameni exprimă sentimente față de tine, inima este copleșită. Versetul 51. Vom privi textul acesta, iar cânt vom încheia vom vedea legătura cu săptămâna de rugăciune și citirea Bibliei în anul 2006 și vom încheia cu felul în care mi-a slujit în mod personal.

1 Corinteni 15:51 “Iată, vă spun o taină: nu toți vom adormi (adică muri), dar toți vom fi schimbați.” Taina despre care vorbește aici este că la a doua venire a lui Cristos, unii creștini vor fi murit, iar alții nu vor fi murit. Și toți vor fi schimbați. Aceasta este taina. În parte se concentrează pe faptul că unii sunt în viață iar alții au murit, dar și cei vii și cei morți vor fi schimbați, dar aceasta este taina. Aceia al căror trup s-a descompus în mormânt, vor fi schimbați! Iar cei ce sunt în floarea vârstei, în adolescență vor fi schimbați la ultima trâmbiță. Toți vor fi schimbați, unii care sunt în viață, sau morți, iar schimbarea aceasta este o taină. Versetul 52 începe să descrie felul în care se va produce schimbarea. Primul lucru pe care îl spune este că va fi într-o clipă. “într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiță.” Nu va exista un proces, sau o dezvoltare înspre noul vostru trup, ci va fi instant. Într-o clipită de ochi. Moleculele din cei morți, într-un mod tainic, vor fi reasamblate și întregi din nou. Iar noi, fie că suntem bătrâni și ne dorim să fim intacți, sau suntem tineri și credem că suntem compleți, vom fi schimbați instantaneu în această realitate nouă. Se concentrează pe două lucruri care se vor schimba. Starea pieritoare și starea mortală.

Versetul 53 “Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire.” Care este diferența dintre aceste două cuvinte? Este o diferență semnificativă. Ceva pieritor înseamnă ceva putrezitor, care se degradează, slăbește. Muritor înseamnă că moare. Și s-ar putea să vă gândiți să sunt aproape la fel. Dar nu sunt! Pentru că poți muri la cinci ani și nu te degradezi, cât te muți la o altă fază în care începi să de degradezi. Oamenii mor la vârsta de un an, cincisprezece, douăzeci și cinci, treizeci și cinci. Deci degradarea duce la moarte, dar nu trebuie să ne gândim la acestea două ca la unul și același lucru. Există procesul acesta de alterare prin care vom trece cu toții, doar dacă nu suntem luați rapid și există moartea care vine la capătul acestui proces, iar uneori vine pe neașteptate în floarea vârstei. Pavel spune că ambele vor fi schimbate. Când trâmbița va suna la clipita ochiului, toată putrezirea, este oprită și noul trup apare și moartea este înlăturată. Primim trupurile acestea care sunt diferite, lucru clar din textul acesta, și ne bucurăm de lucrul acesta. Sunt unii tineri care cred că au ceea ce-și doresc, dar n-au nici cea mai mică idee cât de glorios va fiu noul trup spiritual. Cel mai frumos trup fizic pe pământul acesta, va arăta ca o păpușă de cârpă. Pentru că vom fi fizic și spiritual capabili să primim frumusețea din Dumnezeu, într-un mod în care în trupul acesta am fi incinerați în prezența unei asemenea frumuseți și glorie. Trebuie să avem un alt fel de trup, care să poată rezista măreției. Va fi diferit și totuși va fi ca acesta, pentru că știm că ucenicii L-au recunoscut pe Isus când era în trupul înviat. Era un trup diferit cu care putea apărea și trece prin uși. Putea să mănânce pește și să treacă prin uși. Nu înțeleg trupul acesta spiritual, dar ne vom cunoaște unii pe alții.

Iar apoi vin versetele 54-55 “moartea a fost înghițită de victorie, Moarte, unde îți este victoria? Moarte, unde îți este boldul?” Citate din Isaia 25:8 și Osea 13:14. Sunt două imagini, înghițirea și boldul morții. Sunt două imagini diferite, nu-i așa? Două metafore diferite. Moartea înghițită în victorie și boldul morții este îndepărtat. Înghițirea și boldul. Moartea este un inamic și Pavel spune în 1 Corinteni 15:26 “Ultimul dușman care va fi distrus este moartea.” Chiar acum moartea este un dușman care are o oarecare victorie, nu-i așa? Și totuși este înghițită într-o victorie mai mare. Imaginea pe care o am în minte este, a avut moartea victorie asupra lui Isus? Este o întrebare capcană. Da. O oarecare victorie. Diavolul, Iuda, Pilat, Irod, soldații, dușmanii Lui, au reușit să scape de El. Dar viața a venit și a înviat din morți. Și nu a înviat din morți într-un mod secvențial, ci a fost înghițit în victorie, pentru ca moartea să fie moartea morții. Este un titlu al unei cărți scrisă de John Owen. Moartea lui Cristos, a fost moartea morții. Deci într-un fel poți spune că nu a fost o înfrângere, ci a fost miezul victoriei. A luat asupra Lui moartea noastră, păcatul nostru și le-a purtat, a murit cu ele și le-a îndepărtat pe veci. Și a venit înapoi la viață. Moartea și învierea lui Cristos au înghițit moartea în victorie. Nu exact la fel, într-un fel, moartea are o oarecare victorie asupra noastră. Lacrimile curg pe obraz, viața nu este ideală, nu este viața pentru care am fost creați în final, experimentăm durere și pierderi, și totuși textul acesta spune că moartea aceasta este înghițită.

Am în minte imaginea aceasta din Vechiul Testament, vă aduceți aminte de lupta de la Ai? Au fost două sau trei lupte de genul acesta. Inițial evreii au fost învinși, iar apoi Dumnezeu spune că vrea să-i dea pe mâna lor pentru că v-ați pocăit și ați scos păcatul din comunitatea voastră. Am să vă arăt cum să îi învingeți. Luați o armată mică, cinci mii, mergeți aproape de cetate, ei știu că v-au bătut ieri și vor veni din nou după voi. Voi vă lăsați învinși înaintea lor, sunt treizeci de mii de bărbați în cetate. Se petrece un fel de înfrângere și probabil câțiva oamenii au fost loviți de săgeți, unii au plătit cu prețul vieții pentru tactica aceasta. Cei ce au ieșit din cetate, și dintr-o dată au fost înghițiți în victorie. Se retrăgeau tot mai mult și părea a fi o înfrângere, treizeci de mii veneau în urma lor, au fost confruntați din Ai și au fost înfrânți. La fel ar trebui să gândim cu privire la moarte. Ne retragem și suntem învinși de moarte, dar apoi înghițiți în victorie. Imaginea aceasta mă ajută foarte mult.

O altă imagine este boldul morții. Dacă privim la cuvântul acesta, poate fi orice obiect care înțeapă, este folosit în Apocalipsa pentru înțepătura scorpionului. Deci am imaginea scorpionului care te înțeapă și uneori te poate omorâ. Cum ar trebui să vedem boldul morții? Unde este înțepătura ta de scorpion, înțepătura veninoasă, letală? Răspunsul meu este că a dispărut înțepătura? Sau a dispărut otravă? Înțepătura mai există, dar nu mai are aceeași putere. O moarte care și-a pierdut puterea morții. Motivul pentru care exprim paradoxul acesta este pentru că, ascultați și voi cuvintele lui Isus: Ioan 11 “Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. Și oricine trăiește și crede în Mine în veci nu va muri.” Murim sau nu murim? Isus nu renunță la paradoxul: muriți și totuși nu muriți. Moarte morții este îndepărtată. Da există moarte, dar nu mai este moarte. Da, mai există înțepătura, dar nu mai înțeapă la fel. Înțepătura se întâmplă, dar nu mai are otravă letală. Imaginea aceasta mi se pare realistă și de folos.

Cum se întâmplă lucrurile acestea? Explică în versetele 56-57. “Boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.” Înțelegeți lucrul acesta, pentru că aceasta este Evanghelia. Motivul pentru care moartea este oribilă este din cauza păcatului, pentru că păcatul condamnă. Pedeapsa, și iadul urmează, la orizont se văd flăcările. Pentru motivul acesta moartea este teribilă. “Plata păcatului este moartea.” O moarte dublă pentru că păcatul adăugă oroarea. Vina mea mă face să mă tem de moarte, “iar puterea păcatului este Legea.” Ce-i dă păcatului puterea să ne facă asta? Puterea să ne condamne, să ne umple de vină? Este Legea! Legea lui Dumnezeu. Legea spune: faceți lucrurile acestea și veți trăi! Sufletul care va păcătui va muri. Există un blestem al Legii. Blestemul este asupra noastră și Legea lui Dumnezeu autorizează și întărește sentința morții scrisă pe inimile noastre. Moartea mea este pedeapsa, și trecerea în suferința veșnică pentru că am păcătuit și Legea spune că asta merit. Aceasta este înțepătura.

Iar apoi versetul 57, mai dulce decât se poate exprima, după ce ați simțit versetul 56, “Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.” Moartea este înghițită în victorie, boldul morții dispare, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut asta. Dumnezeu a luat răspunderea să facă ceva cu privirea la starea aceasta oribilă în care ne aflam. Moartea era terifică pentru noi, cu iadul de cealaltă parte. Dumnezeu ne-a pus sub Lege, blestemați, Legea Lui cerea pedeapsa, dar Dumnezeu a intervenit pentru a rezolva problema aceasta. Și a rezolvat-o prin Isus Cristos, care împlinește tot ce ne-a cerut vreodată Legea. Acesta este motivul pentru care este menționată Legea aici, pentru că prin Isus Cristos înseamnă, că Legea care ia păcatul și o transformă într-o autorizație a condamnării, Legea aceasta este împlinită prin Isus. Toate cerințele în dreptul nostru sunt împlinite de El, toate pedepsele cerute sunt purtate de El, așa că putem spune, “Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.” Viața mea este înghițită de victorie. Aceasta este Vestea Bună. Galateni 3:13 “Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi- căci este scris: “Blestemat este oricine e atârnat de lemn.” Acolo trebuia să fim noi, dar El a luat locul nostru. Pentru ca blestemul lui Dumnezeu să dispară, așa că nu mai există blestem, nu mai există condamnare. De ce să mă tem? 1 Petru 2:24 “El a purtat păcatele noastre.” V-ați bate joc de El? Prin teama că păcatele voastre v-ar duce în iad? Ați batjocori lucrarea suficientă prin care a purtat păcatele? Prin faptul că nu vă bucurați de iertarea primită? Nu faceți lucrul acesta. Bucurați-vă de iertare. Și măriți lucrarea îndestulătoare. Pentru cei care sunt în Cristos moartea rămâne, iar Pavel o descrie în două feluri. În primul rând 2 Corinteni 5:8 “Departe de trup și acasă cu Domnul.” 2. Filipeni 1:21 “a muri este câștig.” Atât rămâne din moarte, nu o îndepărtează încă, dar va dispărea “într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiță,” când ”ce este supus putrezirii și ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire.” Dar pentru moment, boldul dispare, Legea este împlinită, păcatul este îndepărtat și este creată ușa spre paradis.

Ce legătură are asta cu citirea Bibliei și memorarea Scripturilor? Legătura este în versetul 58, prin cuvintele “de aceea.” De aceea, pentru că ați ascultat ultimele douăzeci și cinci de minute din prezentarea mea, “De aceea, frații mei preaiubiți, fiți fermi, de neclintiți, sporiți întotdeauna în lucrarea Domnului, pentru că știți că osteneala voastră în Domnul nu este fără folos.” În alte cuvinte, Pavel intenționează și Dumnezeu intenționează ca vestea aceasta, versetele 51-57 să aibă un efect practic, iar versetul 58 descrie efetul acesta practic. Deci Cristos a veni, El a murit, a luat toate păcatele voastre și a împlinit tot ce cerea Legea, boldul morții a fost îndepărtat, nu mai există condamnarea și iadul, nu mai este teama, trupul vostru va învia din mormânt, Cristos va veni, trâmbița va suna, trupul muritor va fi îmbrăcat în nemurire, ceea ce este supus putrezirii va fi îmbrăcat în neputrezire. Trupul supus degradării va deveni complet, moartea este înghițită prin victoria plătită cu sângele lui Cristos, a muri este un câștig... de aceea! Voia lui Dumnezeu pentru John Piper este “de aceea.” Voia Lui pentru voi este “de aceea.” “Fiți fermi, de neclintit, sporiți întotdeauna în lucrarea Domnului.”

Vă întreb, dacă nu citiți versetele 51-57 și vă gândiți la ele, să înțelegeți puțin, să le îmbrățișați prin credință, să le memorați pentru momentul când sunteți în cabinetul doctorului, cum se vor implini cuvintele “de aceea?” Nu vor fi împlinite. M-am rugat când eram la subsol, ca cei care nu sunteți înclinați să vă guvernați viața după logica Bibliei, să fiți schimbați prin mesajul acesta. Sunt unii care cred că are de a face cu personalitatea omului, “eu nu gândesc în felul acesta! Nu mă iau după “de aceea!” Nu este opțional. Dumnezeu v-a descoperit lucruri glorioase, iar când își încheie revelația spune “de aceea” zice “fiți fermi. Nu puteți învăța să fiți fermi nicăieri altundeva. Nu puteți spune: nu mă iau după concluziile și deducțiile acestea, nu trec de la ceea ce am auzit la schimbarea comportamentului! Eu doar plutesc... Doamne, schimbă tu mințile oamenilor în locul acesta ca să poată profita de ceea ce spune Biblia. Este foarte simplu și evident pentru mine că atunci când Pavel spune: “de aceea” din moment ce moartea este înghițită în victorie, boldul este îndepărtat, Legea este împlinită, păcatul a dispărut, Cristos a primit victoria, trebuie să știți lucrurile acestea pentru a avea un efect în fermitatea voastră.

Cred că trebuie să citiți Biblia pentru știi asta. Și cred că trebuie să o memorați pentru momentul când sunteți în cabinetul doctorului când aveți nevoie. Ferm înseamnă, să mergeți înainte, să vă mișcați cu fermitate, să puneți mâna pe plug și să nu vă opriți până munca este încheiată. Să nu tot începeți și să vă opriți. De neclintit, este un alt cuvânt, imobil. Primul se referă la mișcare. De neclintit înseamnă să fii ca o piatră care atunci când vine tsunami este singurul lucru care mai rămâne în urmă pe plajă. Sau ca un “pom sădit lângă un izvor de apă.” „Ci își găsește plăcerea în Legea Domnul și zi și noapte cugetă la Legea Lui.” Iar atunci când vine secetă, toate frunzele se veștejesc, dar nu ale tale. Toți pomii se uscă și le cad frunzele, dar nu ale tale, pentru că rădăcinile sunt adânc în Cuvânt- aceasta înseamnă să fii de neclintit. Fii o stâncă, un pom. “Sporiți întotdeauna în lucrarea Domnului.” Să sporiți, sună ca un cuvânt religios, nu mai vorbim în felul acesta prea mult. Nu îi spui copilului tău: sporește în ascultare, tinere. Spunem: ascultă, tot timpul! Și asta înseamnă. Sporiți, înseamnă să vă umpleți ziua cu lucruri care au valoare pentru Isus. Umpleți-vă zilele! “Sporiți întotdeauna în lucrarea Domnului.” Cred că Pavel vrea ca să sporim pentru că am citit Biblia, am memorat-o și o credem, iar apoi să o aplicăm în viața de zi cu zi. Citiți Biblia! În 2006 haideți să citim Biblia împreună, să memorăm Scripturile împreună!

În decembrie 2006, urologul își încheie examinarea și spune că nu îi place ce a pipăit, ar vrea să facă o biopsie. De aniversarea de 37 de ani de căsătorie. Am rămas singur în cabinet, îmi spune cum să mă îmbrac și a plecat, cam zece minute. Și inima mi-a fost străpunsă de teamă, direct în inimă. M-am rugat Domnului, n-am avut o Biblie cu mine, dar am avut memoria mea și am mers la luptă cu pumnalul acesta. Ieși afară din inima mea! De unde ai apărut? Nu aparții în inima mea. Și am mers prin promisiunile lui Dumnezeu. Și ce credeți că s-a întâmplat? Aproape am adormit înainte să vină medicul înapoi. A fost un dar minunat. Este foarte interesant cum încearcă medicii să te ajute. Stai în poziția aceasta, și au desene pe perete la nivelul acesta. M-am rugat cu urologul meu când am mers la programare cu Noel. Acesta a fost felul în care ne-am însoțit în ultimele săptămâni: Cuvânt, rugăciune și pace.

Haideți să închei cu felul în care Cuvântul m-a ajutat pe mine și pe voi. 2 Corinteni 1:8 “Căci nu vrem să nu știți, fraților, despre necazul care ni s-a întâmplat în Asia... și pierdusem și speranța de a mai trăi. Pentru a nu ne baza pe noi înșine, ci pe Dumnezeu care învie morții. Sunt o mie de scopuri bune spre care lucrează Dumnezeu în mine în clipa aceasta. Peste o mie. Nu cunosc 99% din ele, dar știu unul dintre ele. Mă ajută să nu mă bazez pe mine însumi și mă ajută să mă bazez pe Dumnezeul care învie morții. Acesta este scopul și n-am nevoie de celelalte 999 de motive. El este bun, este înțelept și “terapia” este creată de Dumnezeu pentru mine în mod special pentru ceea ce am nevoie acum. În a al doilea rând, 1 Tesaloniceni 5:9-10, un verset dulce, care mi-a venit în minte într-o dimineață sau seara, “Dumnezeu nu ne-a rânduit pentru mânie, ci pentru a obține mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos, Care a murit pentru noi, pentru că fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.” Nu vă place claritatea biblică? Dacă pătrundeți adevărul acesta, vi se va descoperi în mod clar. Nu există nici o ambiguitate în versetul acesta. John Piper, Dumnezeu spune că nu ești rânduit pentru mânie! Aceasta nu este mânia lui Dumnezeu, ci este pentru mântuire, prin Isus Cristos, nu prin tine, tu nu ești nimic ești un păcătos, “prin Isus Cristos, Care a murit pentru noi,” fie că mori la șaizeci de ani sau trăiești până la optzeci de ani, vei trăi cu El! Acesta este motivul pentru care vreau să citiți Biblia.

Am fost cu șase prieteni în Louisville, Kentukey, rugându-ne și făcând strategii în ultimele zile și am împărtășit cu ei. Discutam despre “Propoziționalism postmodern.” Și despre cât de grav este și m-am înflăcărat în subsolul lui Al Moller, și aproape am spart o vază și am spus: când vom fi împreună la conferința evangheliei și voi vorbi despre asta, voi spune că Dumnezeu nu m-a rânduit pentru mânie, ci pentru obținerea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos Care a murit pentru mine, ca fie că mor sau trăiesc, să trăiesc cu El. Nu îmi luați promisiunile mele! Oamenii aceștia postmoderniști, cred că se îndreaptă spre o iluminare postmodernă. Nu știu unde vă îndreptăți voi, dar ei știu afirmațiile prin care trăiesc și sunt gata să mor pentru ele, și aceasta este una dintre ele. Mai sunt undeva la optsprezece mii la fel în Biblie, așa că nu vă ambalați cu privire la post propoziționalism. Am afirmația aceasta: nu sunteți rânduiți pentru mânie! Este o declarație ce conține subiect, predicat și alte părți de vorbire o afirmație cu semnificație infinită pentru mine. Lucrurile acestea mă însuflețesc. Toate teoriile filozofice, care vor să treacă dincolo de doctrină, dincolo de afirmațiile Bibliei, nu știu unde vreți să ajungeți voi, dar eu rămân la versetele 9-10 din 1 Tesaloniceni.

În al treilea rând, eram în hotel, citind Biblia, planul pe care îl citiți și voi, citeam Psalmul 4:7-8 “Mi-ai dat mai multă bucurie în inimă decât au ei când li se înmulțește grâul și mustul. Mă voi culca și voi adormi în pace, căci numai Tu, Doamne mă faci să locuiesc în siguranță.” Am dormit în fiecare seară și n-am stat treaz nici zece minute, îngrijorându-mă pentru situația mea. Cred că este un dar din har, prin Psalmul 4:8 “vei dormi în pace,” căci El te face să locuiești în siguranță. În loc să calculezi posibilitățile 1,6% și 2,6% este probabil că nu va fi letal. Nu ajungi nicăieri în felul acesta. Dumnezeu nu ne dă lucrurile acestea pentru a face analize statistice, ci pentru a presupune că vei muri într-o zi. S-ar putea să fie curând. Folosește informația aceasta! Fii serios și beneficiază, nu respinge lucrul acesta ca și cum nu ți-aș fi dat un dar prețios. Și te gândești, cum aș dormi dacă aș știi că mai am o săptămână?

Iar ultimul verset, a fost textul din care am discutat, 1 Corinteni 15:51-58 și parafrazarea mea la “de aceea.” Dragii mei, stabilind în mintea voastră că Isus este real, sunteți întăriți într-un mod minunat. Cel puțin acesta este efectul pe care îl are asupra mea. Aceasta este parafrazarea mea. De aceea, pentru că problema morții este rezolvată, de aceea fiți fermi, neclintiți și lucrați din plin. Aceasta este parafrazarea mea. Și nu mi se pare ca o datorie. Asta simt acum. Să știu că trecerea dinspre viață la moarte este lină, să-L cunosc și să mă bucur e El acum, să-L cunosc și să mă bucur de El acolo, îmi dă o energie imensă. Pentru că nimic din ceea ce fac nu este fără folos. Lucrarea nu are un sfârșit, ci merge înainte la infinit. Deci sper ca unul din efectele acestui mesaj pentru biserică, este să citim Biblia și să memorăm mult din ea, ca atunci când sunteți singuri zece minute într-un spital sau cabinet medical, deși nu aveți Biblia cu voi, să aveți Biblia cu voi! Și sper să vă rugați ca Dumnezeu să vă ia teama, dă-mi putere și pace, dă-mi energie, lucru pe care îl va face pentru voi. Vă mulțumesc foarte mult pentru rugăciunile voastre.