Viață din belșug, sau viață din Dumnezeu

                                      Ioan 10:7-11

            Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor.

            Toți cei ce au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.

            Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.

            Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile Mele să aibă viață, și s-o aibă din belșug.

            Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.”

            Vorbeam cu un frate care se plângea zilele trecute, cât de mult trebuie să plătească pentru niște analize medicale și nu numai.

            Îi spuneam din experiența personală, un adevăr și anume că, eu am trecut de multe ori pe acolo și dacă vrei să trăiești pe pământ, dacă vrei să ai cât de cât o viață tihnită, dacă vrei să te și bucuri cât de puțin, atunci costurile sunt foarte mari; viața pe pământ este scumpă! Iar dacă vrei să mori nu merită, pentru că îi pui la cheltuială pe urmași și le produci durere celor dragi.

            Dacă vrei să te tratezi de o boală, de o suferință în trup, trebuie să plătești.

            Dacă vrei să te încălzești în zilele friguroase, trebuie să plătești.

            Dacă vrei să mănânci, trebuie să scoți bani din buzunar.

            Dacă vrei să călătorești, trebuie să plătești.

            Dacă vrei să bei apa banală care se scurge pe pământ, trebuie să plătești bani grei.

            Dar am și vești bune: dacă ai bagajul credinței făcut și vrei să călătorești pe aripile îngerilor spre cer, nu trebuie să plătești nimic; biletul este plătit integral cu cea mai scumpă monedă: Sângele Mielului lui Dumnezeu.

Sângele care a curs pe Golgota, este moneda care nu se devalorizează în vecii vecilor!

            Pe pământ, viața este scumpă, dar dacă vrei să trăiești în cer și să ai viață din belșug, lângă Domnul Isus pe care Îl iubești și pe care Îl slujești cu drag, nu trebuie să plătești nimic.

Sejurul pentru veșnicie este plătit integral, cu sânge sfânt.

            Acolo nu te mai costă nimic analizele medicale, pentru că nu mai sunt boli.

       Acolo nu te mai costă nimic lumina, pentru că Soarele neprihănirii, strălucește necontenit.

         Acolo nu mai plătești chirie, pentru că ești împreună moștenitor cu Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

            Concluzia, este faptul că merită să dai viața de aici în schimbul vieții de dincolo!

            Îmi place foarte mult să citesc și să constat că Domnul Isus Cristos, umbla, mergea, călătorea din cetate în cetate, din sat în sat și din loc în loc se oprea în mijlocul mulțimilor ca să le vorbească și să se îngrijească de cei în nevoie. Însă ce mă bucură, este faptul că Domnul nu a fost preocupat nici odată de politică, de vameși și nedreptățile lor, nici de religiunea poporului, sau de viruși și de pandemii, ci vorbea cu putere și înțelepciune despre pocăință, despre mântuire, despre cerul frumos pregătit ca moștenire pentru sfinți, despre Tatăl și despre Duhul Sfânt, Mângâietorul.

Viața omului pe pământ este o sumă de planuri de tot felul, de ocazii și oportunități; chiar un cumul de curiozități, totuși la plecarea lui din lume este nesatisfăcut și gol în sufletul lui. Omul, câtă vreme trăiește, vrea să știe cât mai multe lucruri, de aceea sapă, scormonește până în adâncul pământului și chiar în stelele de pe cer. Refuză însă, de cele mai multe ori chemarea dulce, mângâietoare a lui Dumnezeu. Omul, în ignoranța sa, refuză învățăturile Domnului, care sunt drepte, adevărate, clare.

            De asemenea, viața omului pe pământ, este un cumul de amărăciuni, de suferințe, de boli, de necazuri, lipsuri de tot felul, poate chiar și bucurii dar efemere, trecătoare. Și nu în ultimul rând, viața omului este un cumul de întrebări, care de care mai năstrușnice.

            Ce va fi dacă se va întâmpla cutare, sau cutare lucru?

            Când se va întâmpla?

            De ce s-a întâmplat? De ce tocmai mie?

Unde va fi, unde se va întâmpla? Și așa mai departe!

            Este adevărat că nu avem răspuns la toate întrebările, nu avem rezolvarea tuturor problemelor și nu avem resurse pentru umplerea tuturor golurilor din viață; dar avem un Dumnezeu care cunoaște totul, știe totul, are răspuns la toate întrebările și El poate să intervină și să rezolve toate problemele noastre, atunci când nu mai putem face noi nimic.

Domnul Isus, Mântuitorul sufletelor noastre, cunoaşte nevoile fiecăruia şi este gata să răspundă prin fapte, turnând din belșugul Său de har peste fiecare. Starea fiecăruia dintre noi, Îi mişcă inima, pentru că întrebările, curiozitățile noastre și strigătul de ajutor, toate ajung până la Tronul Lui de milă și de îndurare.

El se îndură de noi așa cum se îndură un tată de copiii săi!

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a venit din slava cerească, pentru a-i atrage pe toţi oamenii la Sine. De aceea, El le zice tuturor: „Urmaţi-Mă!”, iar Duhul Sfânt lucrează asupra inimii fiecăruia, pentru  a-i atrage pe oameni ca să vină la Isus.

Însă, foarte mulţi oameni nu se lasă atraşi.

Dar scopul lui Dumnezeu, este ca cei de care îngrijeşte El, să aibă mai mult decât o cunoaștere a tuturor lucrurilor, mai mult decât o sănătate de fier, sau bogății pe acest pământ; El se îngrijește ca omul mântuit, să aibă viaţă veşnică și o viață din belșug.

„Eu am venit ca oile Mele să aibă viață, și s-o aibă din belșug”. Zice Domnul!

În felul acesta, Domnul Isus, Mântuitorul îşi arată marea grijă şi dragoste pentru cei care-L ascultă din toată inima.

Dragostea Lui merge până acolo, încât este gata să moară pentru aleasa Sa mireasă.

„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.”

Domnul poate să dea pace, acolo unde este dezbinare și unde sunt certuri; El poate să dea liniște sufletelor noastre în mijlocul necazurilor.

            El poate să aducă bucurie sufletelor noastre, atunci când cel rău vine cu amenințări și cu descurajări.

            Ilie este un exemplu foarte bun în sensul acesta.

            După succesul nemaipomenit pe care l-a avut în fața împăratului Ahab și a celor opt sute cincizeci de prooroci ai lui Baal și ai Astarteei, pe muntele Carmel, o știre (o veste), care venea de la Izabela, l-a făcut să se prăbușească la pământ și să fugă în pustie…

Însă, acolo l-a căutat Dumnezeu și l-a încurajat să se ridice în capul oaselor și să nu se dea bătut.

            Un credincios, care are în inima sa pe Puternicul lui Iacov, nu trebuie să se teamă de vești rele, de amenințări și de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Este adevărat că, trăind în trupul acesta de carne, de multe ori ne înspăimântăm din „nimic”, sau din lucruri mărunte, ne frământăm și ne amărâm sufletul.

            În Cartea Vechiului Testament 1 Împărați 19:2 se spune că: „Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viața ta, ce ai făcut tu cu viața fiecăruia din ei.”

Când auzi o astfel amenințare și o astfel de știre de groază, nu se poate să nu te treacă fiorii pe șira spinării însă, dacă Domnul este Stăpânul inimii tale, atunci îndată, teama, spaima se transformă în nădejde și bucurie.

Duhul „Izabelei”, n-a murit. Apocalipsa 2:20 „Dar iată ce am împotriva ta: tu lași pe Izabela…”

Izabela mai trăiește. Ea vine și astăzi cu știri care pe mulți credincioși îi trântește în pulberea pământului: „mesaje care înspăimântă, ca și cum ar veni de la Domnul”, vești de război ș. a. m. d.

            Dumnezeu însă, vine în întâmpinarea noastră în „pustiul disperării”, cu Scrisoarea Sa de dragoste și ne spune cu blândețe: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați!” Dumnezeul cel viu este la cârma corăbiei în care v-ați urcat cu destinația cerului.

            Mai este cineva, care vrea să meargă pe ape ca și Petru și încă nu s-a urcat în „corabie?” Trebuie atenție mare, pentru că s-ar putea să te scufunzi la un moment dat și să nu fie nimeni lângă tine ca să te salveze!

            Pe Petru l-a salvat Domnul Isus, pentru că era lângă el, dar ce vei face dacă nu vrei să te predai cu totul lui Isus?

            Nici duhul celui rău, care se manifesta în voie în vremea lui Noe, nu s-a înecat la potop. Oamenii s-au înecat și au murit, dar duhul din vremea lui Noe se manifestă cu și mai mare putere în vremea din urmă.

            Oamenii se însoară și se mărită împotriva Legii lui Dumnezeu; și astăzi oamenii beau și se îmbată și se destrăbălează, ca în vremea lui Noe; sau ca în vremea lui Lot în cetățile din câmpie.

            Alegerea cea mai bună pentru noi este aceea de a urca degrabă în corabia sfințeniei, pentru că este cea mai sigură din întreg universul; ea nu se clatină în mijlocul valurilor, nu se balansează în furtună și nu se abate la stânga sau la dreapta; nu o bombardează nimeni și nu o scufundă rachetele; ea este condusă în siguranță spre „portul” ceresc de către Comandantul Suprem.

Domnul Dumnezeu are urechi și ascultă glasul celor ce se încred în El.

            El are ochi și privește cu mare drag spre cei care Îi declară iubire!

            El are mâini și lucrează pentru cei care nu mai pot să facă mare lucru cu starea lor!

            El are picioare și poate să iasă în întâmpinarea celor care nu mai știu încotro să mai apuce, ca și Ilie în pustie!

            „Ce faci tu, aici Ilie, Vasile, Dumitre?”

            Dumnezeu are o inimă mare, plină de milă și de îndurare pentru cei care și-au pus nădejdea în El.

            Spune-I lui Isus despre starea ta. Spune-I că ai ajuns în „pustie”, în urma veștii pe care ți-a spus-o medicul, sau din pricina veștilor care vin din Parlament, sau de la Guvern, sau din răsărit.

            Și Domnul îți va spune cu drag: ridică-te și umblă în pace! Marea bucurie pentru fiecare creştin este aceea că, Domnul Dumnezeu nu ne abandonează şi nu ne va lăsa niciodată în disperare, nu ne va lăsa niciodată din mâna Lui și nu ne va lăsa să fim „ai nimănui”.

„ Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa vecinică; în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.” (Ioan 10:27-29)

Duhul lumii vine în mintea omului cu tot felul de „scursori”, și murdării care în final aduc moartea pe diferite „canale” și pe diferite „unde”; pe când Domnul Dumnezeu vrea să intre în viața credincioșilor prin șaizeci și șase de izvoare proaspete de înviorare și viață din belșug, toate adunate într-o Carte, numită Biblia.

Și mă bucur că, măcar de gura păstorului, cineva pune mâna pe Scriptură ca să o citească, cap-coadă.

            Omul pune tot felul de întrebări, unele la care niciodată nu primește răspuns, pentru că sunt întrebări fără sens; dar când vei pune întrebări înțelepte, clare, drepte, vei primi întotdeauna răspuns de la Dumnezeu.

               Cu mai multă vreme în urmă, eram într-una din zile, mai trist. M-am așezat în pat la ora 15:30 (Știu ora, pentru că m-am uitat la ceas), și am făcut o rugăciune cu lacrimi înaintea Domnului, așa cum eram întins. După o jumătate de oră m-am ridicat din pat, m-am uitat în telefon…și am găsit un mesaj din partea Domnului, trimis de către un vas de lucru, exact la ora 15:30.

Nu era un mesaj retrimis, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori și mesajul începea așa: „Fiule, ascultă ce zice Cel Atotputernic…”

Citind cu atenție mesajul și uitându-mă la ora la care l-am primit, am înțeles că Domnul Dumnezeu, îmi cunoștea starea, știa răspunsul la întrebările mele, dar aștepta ca eu le rostesc înaintea Lui în rugăciune.

Şi astăzi, aceeaşi inimă duioasă şi iubitoare care bate în pieptul Fiului lui Dumnezeu, este deschisă pentru oricare credincios, care își pune nădejdea în El.

Mâna care a fost străpunsă de piroanele romane, acum două mii de ani, este astăzi întinsă pentru a binecuvânta şi mai îmbelşugat pe poporul Său.