Tată, acestea sunt cuvinte radicale: a ne urî viețile, a muri ca o sămânță, sosirea ceasului zdrobirii,
a Te urma pe Tine unde ai mers Tu, pe drumul Calvarului.
Deci Te rog să mă ajuți să fiu credincios acestor cuvinte și Ție.
Vino și aplică acest Cuvânt Bisericii noastre și vieților noastre.
Te rog în Numele Domnului Isus, Amin.
În preumblarea noastră pe-acest pământ, acesta mi se pare ca un moment istoric în viața acestei Biserici,
a fi în week-endul dinainte de lansarea celui de al 3-lea campus al Bisericii Baptiste Betleem.
Și ne rugăm, cum am spus, pentru 750 de persoane de la serviciul de sâmbăta seara și de la cele 2 servicii
de duminica dimineața din centru, și nu știu, poate și unii de la campusul de nord, să meargă în sud.
În orice marcaj istoric instituțional sunt atinse vieți, ceea ce se simte mai mult decât realitatea instituțională.
Și unii dintre voi contemplați această mutare după 1 an aici, sau 10 ani aici, sau 20 de ani,
sau 50 de ani aici.
Nu e un lucru mic.
Unii dintre voi ați construit aceste clădiri, ați plătit pentru ele și vă cerem să mergeți să locuiți
într-un cort în pustie.
Și de aceea am ales acest text.
A-L prețui pe Hristos împreună are de-a face cu toți de la Betleem - toți.
A merge în sud nu are impact imediat asupra tuturor. Are impact asupra celor ce merg, are impact asupra
unei părți din personal - David Livingstone și Rick Melson se vor focaliza aproape în întregime spre sud,
deci viețile lor se vor schimba, vor căuta să-și cumpere case și lucruri de genul acesta.
E un lucru mare după aproape 20 de ani aici pentru David, care a locuit aproape de centru.
Dar fiecare e parte din a-L prețui pe Hristos împreună, deci știu că sunt mulți oameni noi și trebuie să
înțelegem imaginea de ansamblu - de ce facem aceasta.
De ce „facem Biserică” așa cum o facem?
Deci haideți să petrecem câteva minute... Jumătate din predică e introducere, jumătate expunere.
Să tolerați asta din când în când.
Trebuie să înțelegem imaginea de ansamblu a ceea ce facem ca Biserică, iar apoi în a 2-a jumătate vom
trece la text și vom face aplicație la situația noastră.
Deci imaginea de ansamblu este această declarație de misiune: Existăm (dacă știți, spuneți împreună cu mine)
existăm pentru a răspândi o pasiune pentru supremația lui Dumnezeu în toate lucrurile ca toți oamenii să se
bucure, prin Isus Hristos.
Acesta e motivul pentru care existăm.
Iau aceasta ca misiunea vieții mele personale.
Sub această declarație de misiune trebuie să vă gândiți la moduri strategice de a acționa pentru a face
ca aceasta să se întâmple, cu binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu.
Iar sub această declarație de misiune este această realitate numită a-L prețui pe Hristos împreună,
o mișcare de înmulțire a campusurilor, de plantare de biserici și diaconie globală, însemnând a atinge
cu banii și viețile noastre pe cei mai săraci dintre săraci.
Aceste 3 elemente sunt parte din a-L prețui pe Hristos împreună.
Aș vrea să spun câte ceva despre fiecare.
Campusurile (locațiile) - în nord a existat... am votat în 30 august 2002 să ne mutăm la o realitate
cu mai multe locații - deci din toamna lui 2002 campusul de nord a devenit o realitate, sau cel puțin
grupul din nord. Am fost într-un cort timp de 2 ani și apoi într-o clădire de ceva timp.
Campusurile sunt toate parte dintr-o singură Biserică. O singură viziune, o singură strategie, o singură
fundație teologică, o singură conducere, o singură constituție, o singură echipă de misionari, un singur buget.
Aceasta face să fie una. Aceste realități fac campusurile să fie o singură Biserică.
Biserici plantate, cum ar fi All Nations Christian Fellowship care a ieșit de la noi recent, sau poate
Jordan Thomas, care a mers recent de-aici pentru a planta o Biserică în Memphis, acestea sunt biserici total
independente, cu o singură fundație teologică, dar fără legătură organizațională cu noi.
Charlie Hendron e noul rezident plantator de biserici. Îl vom ordina pe Charlie, mi se pare, săptămâna
viitoare, în nord. Și-l veți întâlni peste tot.
Deci plantarea de biserici e o mare parte din a-L prețui pe Hristos împreună.
Și diaconia globală e un fond și o rețea de oameni pentru a-i atinge pe cei mai săraci dintre săraci,
ca să alinăm pe cât de multe suferințe putem, mai ales suferințele eterne.
Deci oricând pornește un campus nou sau o biserică nouă, sau există suferință globală, tot Betleemul e
implicat în a-L prețui pe Hristos împreună.
Deci acest week-end istoric și cel următor au un impact asupra nouă tuturor și rugăciunea mea e ca fiecare
membru, de la campusul de nord, cel din centru și cel din sud, să înțeleagă viziunea, să fie mișcat de
Dumnezeu s-o îmbrățișeze și să dea pentru ea, astfel încât oamenii să devină ascultători de Domnul Isus
oriunde în Orașele Gemene.
Sper că niciodată nu vom gândi că am ajuns la țintă, că niciodată nu vom gândi, ca Biserică, că ne putem
opri din a ne răspândi, și să devenim confortabili așa cum suntem, fără a ne gândi la cum să răspândim
pentru supremația lui Dumnezeu.
Deci mă rog ca mii dintre voi să găsească, ca parte din ambiția voastră sfântă, a vă ruga, a lucra, a da
și a aduna comoară împreună în Hristos, o mare binecuvântare în Orașele Gemene.
Mă rog să priviți la linia a 2-a (am vrut să iau plicul pe care-l pun aici de obicei) - sper să priviți la
a 2-a linie de pe plicul de la colectă (și dacă veniți regulat aici, vă putem trimite o cutie întreagă
cu plicuri; ajută la ținerea evidenței); sper că dacă priviți la a 2-a linie, unde spune „a-L prețui
pe Hristos împreună,” să vă gândiți la oamenii pierduți, la evanghelizare în ciuda riscului, la o închinare
autentică și centrată în Dumnezeu, la ucenici care cresc, tineri și bătrâni, căsătoriți și necăsătoriți,
bărbați și femei, de la oraș sau din suburbii, roșii și galbeni, negri și albi, și toate pe baza viziunii
afirmației de credință a prezbiterilor Bisericii Baptiste Betleem.
Suntem o mișcare propulsată teologic, de înmulțire a campusurilor, plantare de biserici și diaconie globală.
Nu plantăm biserici generice din punct de vedere teologic, ci plantăm biserici ale căror lideri cred în
12 pagini de doctrină biblică, iar dacă nu, noi nu le plantăm și nu facem campusul.
Este o mișcare condusă teologic. Costă mulți bani.
Ați dat 800 de mii de dolari anul acesta la „A-L prețui pe Hristos împreună” ceea ce e foarte semnificativ,
căci e de 2 ori mai mult decât dăduserăți anul trecut pe vremea aceasta, așa că nu e în descreștere
ci în creștere, așa cum și trebuie, căci viziunea e în creștere.
Avem datorie cam de 8 milioane de dolari pentru campusul de nord.
10% din fiecare dolar dat la „A-L prețui pe Hristos împreună” merge înspre plantare de biserici,
și 10% din fiecare dolar dat la „A-L prețui pe Hristos împreună” merge la diaconia globală pentru a atinge
pe cei mai săraci dintre săraci, iar 80% e folosit pentru a plăti campusul de nord - costurile de început
plus costurile pentru continuarea viziunii.
Nimic din acești bani nu atinge cei 7.4 milioane de dolari care trebuie pentru slujirea și misiunea
acestei Biserici - e un fond total separat.
Deci „A-L prețui pe Hristos împreună” - linia a 2-a de pe plicul vostru și „Biserici și misiuni” - linia
1 de pe plicul vostru - acestea împreună totalizează în jur de 10 milioane de dolari pe an, pentru a
plăti datoria la campusul de nord, așa cum sperăm.
Deci e un lucru uriaș - îți ia suflarea când te uiți la numere.
Și ne rugăm cu sinceritate și încercăm să trăim conform textului la care vom privi în curând.
Iată 2 întrebări pe care vreau să le pun:
1. De ce facem lucrurile în felul acesta?
Aceasta a fost o imagine a ceea ce este. Dar de ce facem lucrurile așa?
Pe scurt, în notițe, apoi ultima întrebare:
2. Cum e susținută lucrarea?
Cum are Dumnezeu intenția să susțină această viziune timp de decade?
Deci prima întrebare: De ce facem lucrurile așa?
Poate 4-5 întrebări. Nu, doar 4.
Răspunsuri pe scurt:
1. De ce să nu ne oprim din creștere și să lucrăm la viața interioară a Bisericii?
Există mult de lucru aici și suntem destul de imperfecți și trebuie să ne iubim mai mult unii pe alții.
De ce să nu ne oprim din a ne gândi la creștere și să lucrăm la interior?
Și răspunsul la această întrebare este: Pasiunea pentru slava lui Dumnezeu, dragostea pentru păcătoșii
pierduți și ascultarea față de Domnul Isus fac ca aceasta să nu fie o opțiune.
2. De ce să nu creștem doar prin plantare de biserici și să avem doar un singur campus?
Doar să plantăm biserici și să ne raportăm la creștere în felul acesta.
Răspuns: Suntem angajați în plantare de biserici, dar nu credem că suntem capabili sau chemați la a
supraveghea creșterea doar prin plantare de biserici.
Ambele acestea sunt cruciale: nu suntem capabili sau chemați la a supraveghea creștere doar prin
plantare de biserici, ci parțial prin plantare de biserici.
3. De ce să nu creștem prin a clădi un complex mare în centru sau în suburbii, în loc de campusuri multiple?
Răspuns: Nu există spațiu în centru pentru complex și pentru parcare și suntem chemați să fim în oraș.
Nu mergem în suburbii (nu în timp ce eu sunt pastor). Nu mergem în suburbii.
Trăiesc aici, și dacă Domnul vrea o să mor aici, dar iubesc oamenii, iar ei trăiesc în suburbii, așa că
plantăm campusuri acolo. Dar eu lucrez din centru, sunt din oraș, sunt implicat aici, dar merg și acolo.
Nu vom lua lucrul acesta și să-l trântim pe unde apucăm.
Deci credem că suntem chemați la centrul orașului, chemați la centru, nu doar la suburbii și credem că
vedem avantaje mari în campusuri de 2000 de persoane, mai degrabă decât a avea 6000-10000 de persoane
într-un singur loc. Și v-aș putea da multe motive pentru aceasta, dar nu e timp.
4. De ce să nu creștem prin campusuri multiple cu predicatori multipli, în loc de unul singur cu un video?
Răspuns: Pentru acum, cel puțin, credem că unitatea întregii Biserici de-a latul a mai multor campusuri
e mai bine servită de o învățătură unificată în week-end.
Gândim că dacă sunt atinse diferite note în toate campusurile săptămână de săptămână, oricât ar fi de
bune aceste note ne-ar îndepărta unii de alții mai degrabă decât să ne țină împreună.
S-ar putea ca aceasta să fie voia Domnului pentru noi într-o zi, dar prezbiterii nu cred că aceasta
e voia Domnului pentru noi acum, să fim despărțiți în diferite biserici independente, însă dacă acesta
este cazul, atunci se pare că o învățătură unificată în week-end va ajuta să mențină unitatea
între campusuri.
S-ar putea pune încă zeci de întrebări și s-ar putea spune zeci de lucruri, dar aceasta vă dă o idee
de ce facem lucrurile așa cum le facem.
N-a fost o decizie ușoară, am petrecut ani de zile în rugăciune și gândindu-ne la lucrul acesta.
Acum haideți să trecem la text, căci textul pe care l-am ales, Ioan 12, în special versetele 23-26,
e răspunsul la a 2-a întrebare a mea, adică, „Cum să susținem această misiune, această strategie de a-L
prețui pe Hristos împreună, de-a lungul anilor?”
Fiecare din cele 4 versete, 23,24, 25 și 26, fiecare din cele 4 versete are în el, vom vedea, o destinație
sau un scop, sau o țintă și fiecare versete are în el o cale pe care trebuie să fii pentru a ajunge la țintă.
Deci ceea ce vreau să fac e să trec prin versete și să observăm atât destinația cât și calea.
Destinația se întâmplă a fi spectaculară, minunată, fericită în fiecare caz, iar calea e dureroasă
în fiecare caz. Dar să nu auziți cuvântul „dureroasă” ca „fără bucurie.”
Să nu auziți „dureroasă” ca „fără bucurie.”
Ați prins?
Să nu auziți „dureroasă” ca „fără bucurie.”
Drumul către Calvar, în urma Domnului Isus, e dureros, fără nicio îndoială.
În Împărăția cerurilor trebuie să intrăm prin multe necazur.
Nu există nicio scurtătură. Drumul Calvarului e singurul drum care duce în glorie.
E dureros și plin de bucurie, o bucurie foarte diferită față de cea pe care mulți oameni au gustat-o.
„Întristați, dar întotdeauna suntem veseli” e steagul care flutură deasupra etosului emoțional al acestei Biserici.
Întotdeauna le spunem și le transmitem liderilor și liderilor de închinare, că suntem „întristați,
dar totdeauna suntem veseli,” căci vreau ca oamenii care vin în această Biserică frânți în două de viața aceasta
să nu simtă că noi suntem joviali (nu ne place acest cuvânt aici, e cuvânt rău pentru mine).
Ci suntem bucuroși cu lacrimi pe obraz. Am gustat durerea, am fost zdrobiți, am fost rușinați, am cunoscut
durerea, pierderea și cunoaștem bucuria de neclintit.
Deci să nu auziți, atunci când spun că fiecare din aceste 4 căi sunt dureroase, să nu auziți „fără bucurie.”
1. Versetul 23 - „Drept răspuns, Isus le-a zis: "A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.”
Lucrul evident din acest verset e că Fiul omului urma să experimenteze slava în curând.
E evident.
„A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.”
Deci e evident în verset că urma să experimenteze slavă foarte curând.
Ce nu e evidentă e calea într-acolo, cel puțin în acel verset nu e evidentă. Dar o cunoașteți.
Și totul e în acel mic cuvânt „ceas.”
„A sosit ceasul... ”   Și trebuie să întrebăm: care ceas?
Răspunsul e dat în versetul 27- „Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? Tată, izbăveşte-Mă
din ceasul acesta?”  
Ceva rău urma să se întâmple. N-ar fi vorbit așa dacă nu urma să se întâmple ceva rău.
Calea spre glorificare este dureroasă aici.
Tată, să scap? Să mă scapi oare de ceasul acesta?
„Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!”
Urma să moară, știm care era ceasul acela. Urma să sufere și să moară la câteva ore după ce a zis
aceste lucruri.
Deci ceasul e ceasul morții Sale, iar de cealaltă parte e slava.
Și e calea și destinația. Slavă prin cruce.
2. Versetul 24 - „Adevărat, adevărat, vă spun, că dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ,
nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.”
Acest verset este între versetul 23, care e cu privire la Domnul Isus, și versetul 25, care e cu privire la noi,
și cred că arată în ambele direcții.
Cine e sămânța care moare aici?
Tocmai spusese că a venit ceasul Său - deci El moare, El e sămânța.
Dar e tocmai pe punctul de a spune ceva similar despre noi și despre suferința noastră, deci sămânța
suntem și noi. Ne relaționează pe noi cu El, ca sămânță.
Dacă sămânța nu cade în pământ și moare, iat-o, e o sămânță sănătoasă și lucioasă, o poți pune pe poliță
într-un borcan împreună cu o mie de alte semințe - fain, iată-le, dar sunt singure și tari, nu putrezesc
ci doar stau acolo pe poliță. Dar dacă le pui în pământ și se udă și putrezesc (arată ca și cum ar putrezi)
atunci s-ar putea să producă o mie de semințe fiecare în fructele care apar pe ramuri.
Și aceasta s-a întâmplat când a murit El.
A murit și iată-vă pe fiecare dintre voi.
Uitați-vă la voi. Majoritatea dintre voi din această sală sunteți ființe noi în Hristos, căci El a murit.
E minunat ce se întâmplă atunci când o persoană moare.
Deci e clar care e scopul aici, destinația e a aduce roadă.
Vreau multă roadă aici, vreau ca oamenii să fie mântuiți și vreau ca ei să fie ascultători de Domnul Isus,
vreau ca ei să lumineze în lume și să dea multă slavă Regelui. Aceasta e roada pentru care a murit
El ca s-o obțină, și la fel trebuie și noi să ne trăim viețile așa cum Și-a trăit-o El, împreună cu orice
moarte pe care El ne-o cere, pentru a aduce multă roadă și nu pentru a fi confortabili și singuri pe poliță.
Și calea într-acolo este moartea, ca în versetul 23.
3. Versetul 35 - „Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta,
o va păstra pentru viaţa veşnică.”
Deci care este destinația aici?
Viața veșnică.
Și o poți rata.
Cum o ratezi?
Cum ratezi viața veșnică?
Dacă viața veșnică este acolo și țintești spre ea, dar o ratezi, de ce ai făcut aceasta?
Pentru că-ți iubești viața. E clar, nu.
„Cine își iubește viața, o va pierde.”
Nu vei avea viața veșnică dacă-ți iubești viața.
Dar cum ajungi la ea? Care este calea care duce într-acolo?
Calea este, „cine își urăște viața în lumea aceasta” va avea viața veșnică.
Există o cale care duce la pierzare, calea de a-ți iubi viața, și există o cale care duce la viața veșnică,
adică a-ți urî viața în lumea aceasta.
Deci destinația e viața veșnică și calea este urârea de sine în lumea aceasta.
Ce înseamnă aceasta?
Urârea de sine în lumea aceasta.
Nu e minunat oare că a adăugat cuvintele „în lumea aceasta?”
Căci dacă mi-ar fi cerut să-mi urăsc viața pe veci, aș fi căzut în disperare.
Vrei să spui că nu există niciun timp când va fi bine pentru mine? Că nu e Rai, că nu există părtășie
cu Tine, că nu există eliberare de vinovăție, că nu există restaurare a părtășiei cu Tine niciodată,
ci doar experiențe rele?
Dar n-a zis așa, ci a zis că există un timp pentru aceasta. Care este acesta?
Și răspunsul meu este că este ceea ce El a făcut pe drumul Calvarului și ceea ce face o sămânță când
cade în pământ și moare. Înseamnă a alege comportamente în viață care arată lumii ca și cum te-ai urî pe tine.
Opusul la a te urî pe tine în lumea aceasta e a-ți devota majoritatea energiei pentru a te asigura pe tine
însuți, a te face confortabil, a deveni faimos, sau orice dorințe lumești pe care le ai dând energie
pentru mai multă aclamare, mai mult confort, mai multă siguranță - orice îți poate da această lume, pentru
aceea trăiești. Dar dacă te urăști pe tine însuți în lumea aceasta, toate acestea le socotești ca un gunoi -
acesta a fost limbajul lui Pavel. Le socotești ca un gunoi pentru a-L câștiga pe Hristos, așa că vei
face niște alegeri foarte ciudate cu banii tăi, locuința ta, călătorii de misiune, felul cum îți crești
familia, ce faci cu timpul tău liber...
Acestea nu vor fi conduse de dorințe lumești, ci de dorințe cerești; va părea ciudat lumii.
Așa cum a zis că dacă nu urăști pe mamă și pe tată și chiar viața ta, nu poți fi ucenicul meu.
Faci alegeri în viață mergând în Africa de Est - nici măcar nu poți numi țara sau poporul, căci e periculos acolo.
Sau poate că sunt niște bunici care spun, „nu fă asta nepoților mei.”
E ca și cum i-ai urî. Nu vor înțelege de ce ai spune aceasta.
Deci calea în versetul 25 este viața veșnică, adică ținta e viața veșnică, iar calea este a-ți urî viața
în lumea aceasta.
4. Versetul 26 - „Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu.
Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.”
Aici Domnul Isus spune, „a Mă sluji pe Mine înseamnă a Mă urma pe Mine.”
Și unde merge El?
Merge direct la Calvar și apoi în slavă.
Deci să nu gândiți că există vreo slujire de pe margine.
Nu Îi slujești Domnului Isus în afara căii. „Dacă vrei să Mă slujești, intră pe cale.”
Asta spune, nu-i așa?
„Cel ce Mă slujește, Mă urmează. Nu ești acolo, în pătrățica ta sigură, ci ești pe drum în spatele Meu
și mergem împreună dincolo de poartă, unde este greu, unde e riscant pentru viața ta, sănătatea ta, familia
ta și banii tăi și locul unde mergi la Biserică duminica dimineața.”
Vedeți de ce am ales acest text.
Ne cheamă pe toți să ne regândim complet viețile.
Deci haideți să facem un rezumat al destinațiilor acum.
Să le punem în ordine. 4 destinații.
1. Glorificarea Domnului Isus.
2. Rodire - atât a Domnului Isus cât și a noastră.
Adică și alți oameni să vină la Mântuitorul și să ajungă să creadă și să asculte.
3. Viața veșnică.
4. Apropiere de Domnul Isus cinstită de Dumnezeu.
N-am spus nimic despre aceasta ultima. Ar trebui să spun.
„Dacă Îmi slujește cineva” - urmându-Mă pe cale - „Tatăl îl va cinsti. Unde sunt Eu, acolo va fi și
slujitorul Meu.”
Scopul - haideți să clarific, pentru versetul 26 - scopul, ținta, destinația în versetul 26 este
apropiere de Domnul Isus cinstită de Dumnezeu.
Acesta e scopul în versetul 26: apropiere de Domnul Isus cinstită sau lăudată de Dumnezeu.
„Acolo unde sunt Eu va fi și slujitorul Meu. Vom fi împreună - împreună pe cruce, împreună în Rai,
împreună în durere, împreună în plăcere veșnică, vom fi împreună și Dumnezeu te va cinsti.
Dacă stai aproape de Mine vei primi cinste de la Tatăl Meu.”
Deci acestea sunt cele 4:
1. Glorificarea Domnului Isus.
2. Rodire
3. Viața veșnică.
4. Apropiere de Domnul Isus cinstită de Dumnezeu.
Le putem oare îmbina pe toate într-una acum?
Iată efortul meu care le aliniază.
Scopul pe care ar trebui să-l avem este apropiere de Domnul Isus glorioasă, cinstită de Dumnezeu, pentru
veșnicie, împreună cu alții care vor fi acolo datorită vieților noastre.
Acesta e rezumatul meu cu privire la cele 4 scopuri. Îl voi spune din nou.
Apropiere de Domnul Isus glorioasă, cinstită de Dumnezeu, pentru veșnicie, împreună cu
mulți alți oameni care fac același lucru, care sunt acolo datorită vieților noastre.
La aceasta ne cheamă acest text.
Și calea
- versetul 23: moarte
- versetul 24: moarte
- versetul 25: urăște-ți viața în lumea aceasta
- versetul 26: urmează-L pe drumul Calvarului - moarte.
Cu alte cuvinte, atunci când Domnul Isus cheamă o persoană, o cheamă să moară - Dietrich Bonhoeffer; Isus Hristos.
Deci cum stai cu pregătirea de a muri zilnic?
„Cine vrea să vină după Mine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.”
E un drum dureros și plin de bucurie.
Verifică-te.
Haideți să relaționăm aceasta acum la a-L prețui pe Hristos împreună.
Acum în încheiere gândiți-vă la a-L prețui pe Hristos împreună nu în sensul multiplicării de campusuri,
plantare de Biserici sau diaconie globală (îngrijire de cei mai săraci dintre săraci), ci gândiți-vă la
a-L prețui pe Hristos în înțelesul literal al cuvintelor - ceea ce se întâmplă în inima ta în a valora,
a stima, a iubi, a îmbrățișa, a te delecta în El, a fi satisfăcut de Domnul Isus.
Aceasta înseamnă a-L prețui pe Hristos. Și gândiți-vă la a face lucrul acesta împreună cu alții.
Împreună cu alții.
Acesta e Raiul, când tot păcatul nostru a dispărut și El e prezent.
Cred că destinația acestor versete la care tocmai am privit definește comoara în Hristos împreună.
Acolo vrem să fim, aceasta vrem să facem: apropiere de Hristos glorioasă, cinstită de Dumnezeu, pentru veșnicie,
împreună cu alții, prețuindu-L pe Hristos împreună cu alții care sunt acolo datorită vieților noastre.
Nu dorim doar să ne bucurăm în Hristos singuri.
Niciun creștin nu trebuie să fie mulțumit să-L prețuiască de unul singur pe Domnul Isus.
Trebuie să vrem s-o facem în sărbătoare corporativă (numite servicii de închinare) și trebuie să vrem s-o
facem împreună cu orice necredincios pe care-l cunoaștem - se numește evanghelizare, rugăciune, misiune.
Cred că răspunsul la întrebarea, „Cum va susține Dumnezeu strategia de a-L prețui pe Hristos împreună?”
Prin nădejdea că aceste lucruri se vor întâmpla, nădejdea prețioasă că într-o zi vom experimenta apropierea
glorioasă de Domnul Isus, cinstită de Dumnezeu, pe veșnicie, împreună cu alții care sunt acolo de la
Egan, Apple Valley, Bloomington și Burnsville (localități din America, n. tr.) și o mulțime de alții
care vor fi în Rai împreună cu noi pentru că lumina și sarea au fost răspândite (împreună cu multe alte
Biserici credincioase care au răspândit sare și lumină).
Încă o declarație finală despre ceea ce ne susține, pe care trebuie s-o accentuez din text și de la masă,
adică faptul că Domnul Isus a urmat această cale înspre glorie atât ca și model (ceea ce am văzut foarte
clar în text) cât și ca iertare.
Exemplu și substitut.
Și modelul urmează iertării.
Iertarea precede și capacitează modelul.
Nu-L poți urma pe Domnul Isus la Burnsville cu credincioșie fără ca mai înainte să experimentezi
iertarea Domnului Isus în inima ta acolo unde trăiești și unde ești chiar acum.
Suntem o Biserică evanghelică, totul se relatează la Evanghelie, centrul, crucea și e datorită faptului că
a murit pentru noi, când a spus că a venit ceasul, la ce s-a referit? La acest ceas - Păstorul cel bun
își dă viața pentru oi.
Asta s-a întâmplat în ceasul acela.
Deci Și-a dat viața pentru noi. Ce se întâmplă când El Și-a dat viața e că toate păcatele noastre trecute,
prezente și viitoare sunt acoperite, iertarea noastră e cumpărată, suntem făcuți acceptabili în
fața lui Dumnezeu prin El și vine în viețile noastre o libertate imensă, putere, curaj, îndrăzneală,
luare de riscuri, urâre de sine în lumea aceasta cu bucurie.
Întrebarea dacă ai experimentat lucrul acesta e dacă vei ieși de-aici în seara asta fără a fi oprimat
de cuvintele urâre de sine.
Dacă ieși de-aici oprimat de cuvintele „urâre de sine” înseamnă că n-ai înțeles.
E foarte eliberator a fi scăpat de dragostea de sine, așa cum Domnul Isus înțelege lucrul acesta,
adică de a vrea o casă mai mare, o mașină mai mare, un venit mai mare, mai multă faimă, mai mult,
mai multă lume, mai multă lume...
E atât de eliberator a spune, „Vrei să zici că nu trebuie să trăiesc așa, ci să trăiesc simplu, să arăt
ca un nebun lumii, căci mă îndrept spre Cer, unde voi fi stăpânul Universului?
Dacă pleci oprimat de aceasta, n-ai înțeles-o.
Deci sper că vei înțelege că aceea ce a spus El e un mod radical de a trăi, destul de diferit de lumea urbană
și de lumea suburbană, astfel ca lumea să ne întrebe despre nădejdea care este în noi, iar noi să
răspundem că nădejdea noastră este apropiere de Domnul Isus cinstită de Dumnezeu, pentru veșnicie,
împreună cu mulți oameni ca și voi alăturându-ni-se pentru o bucurie veșnică, sau orice alte cuvinte
ți-ar veni în minte în momentul acela.
Aș vrea să încheiem cu rugăciune și să cerem ca Dumnezeu să binecuvânteze această strategie imperfectă
de nota B+ (sau poate B).
Îmi place să împărtășesc cu Biserica căci noi, prezbiterii, nu reușim să fim mai mult de nota B sau B+,
n-avem planuri de nota A+ în Biserica aceasta.
Încercăm să mergem înainte cu înțelegerea noastră imperfectă a strategiilor și ne aruncăm înainte
căci crucea e atât de bună.
Haideți să ne rugăm.
Tată ceresc, Îți mulțumesc mult că vrei să cobori și să atingi planuri de nota C, C-, sau chiar de nota
D câteodată, și le binecuvântezi pentru Tu ești Dumnezeu și nu om.
Căile Tale sunt mai înalte decât căile noastre și gândurile Tale sunt mai înalte decât gândurile noastre,
deci venim la Tine și ne încredem în Tine pentru această mișcare care urmează.
Te rog să atingi campusul de nord cu mari binecuvântări, și să atingi campusul din centru cu mari binecuvântări,
iar pentru sutele de oameni care se roagă dacă să facă mutarea la campusul de sud Te rog să-i atingi
prin acest text, această destinație, această cale, precum și pe noi toți.
În Numele Domnului Isus mă rog. Amin.