Credincios în mijlocul necazului

                             Geneza 39:1-4; 7-9; 19-21.

            „Iosif a fost dus în Egipt; și Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat de la Ismaieliții care-l aduseseră acolo.

            Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine, el locuia în casa stăpânului său, Egipteanul.

            Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el, și că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.

            Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, și i-a încredințat tot ce avea…

            7 După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif, și i-a zis: „Culcă-te cu mine!”

            El n-a voit, și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă, și mi-a dat pe mână tot ce are.

            El nu este mai mare decât mine în casa aceasta, și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”

            19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău,” stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare.

            A luat pe Iosif, și l-a aruncat în temniță în locul unde erau închiși întemnițații împăratului; și astfel Iosif a stat acolo, în temniță.

            De o vreme bună cercetăm Scripturile, pe o temă foarte interesantă și anume: eroi ai credinței în Dumnezeu. Și am văzut până acum latura frumoasă a studiului nostru, am văzut lucrurile frumoase și biruințele pe care le-au avut oamenii care s-au încrezut în Dumnezeu și la bine și la greu.

            Am văzut cum prin credință, Enoh a fost chemat de Dumnezeu să locuiască în cer;

            Prin credință au trecut prin marea Roșie ca pe uscat;

            Prin credință au cucerit împărății;

            Prin credință au astupat gura leilor; prin credință au trecut prin cuptorul încins fără să se prindă nici măcar miros de foc de hainele lor;

            Prin credință femeile și-au primit pruncii înviați din morți. Și multe alte biruințe ne descoperă Scriptura, în dreptul oamenilor statornici în credință. Dacă oscilezi în credință, dacă astăzi ești credincios și mâine disperat în deznădejde, nu te aștepta la biruințe.

În credință trebuie să fii constant, consecvent.

            Dar, dacă privim, sau dacă cercetăm mai adânc viața de credință al acestor „eroi”, vom descoperi în Cuvântul sfânt că au avut necazuri și nu puține, au trecut prin suferințe, bătăi, lanțuri și au trecut prin greu dar luptând cu credință, au ajuns la biruință. De aceea Biblia îi numește eroi.

 După cum spune Cuvântul din cartea Evrei 11:36 că,”… au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare”, așa cum este și cazul lui Iosif, tot datorită credinței lor în Dumnezeu.

Sigur, Domnul Dumnezeu ne-a lăsat toate aceste lucruri scrise, spre știință, dar cred că cel mai mult a dorit Domnul să ne învețe prin aceste exemple de eroi, să rămânem credincioși oricare ar fi împrejurările prin care vom trece. Și cei ce luptă alături de Domnul Isus, vor ajunge la biruință chiar dacă unele bătălii le vor pierde. Pentru că într-un război nu poți să câștigi toate bătăliile, dar dacă rămâi consecvent în credință, cu ajutorul lui dumnezeu, ajungi la biruință.

 „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”

După cum Domnul și Învățătorul a suferit batjocuri, bătăi, și în final crucea, ucenicul, credinciosul va fi de asemenea lovit, chiar alungat de familie, de tata, de mama; (în vremea când lucram în Via Domnului la cateheză, îmi aduc aminte că venise o tânără din Oltenia, era studentă la medicină și aici l-a găsit pe Domnul și pentru că familia a aflat că ea se pocăiește nu au mai vrut să o primească acasă), dar sunt multe alte cazuri când credincioșii sunt alungați din comunitate, din familie, din mijlocul rudelor în numele lui Dumnezeu; dar nu în numele Dumnezeului adevărat, ci în numele dumnezeului legii omenești, a puterii, în numele dumnezeului răutății, dar și al iubirii de sine.

Nu trebuie să ne amăgim: ceea ce I S-a întâmplat Domnului Isus, li se va întâmpla și celor care-L urmează printr-o credință statornică. Dar cine își va păstra credința până la capăt, va primi cununa de biruitor. Și cine își va pierde viața pentru Numele Domnului, o va câștiga.

Lumea ne oferă surogate și Satan are grijă să scoată în cale ispitele lumii și dacă le guști, dau dependență ca și coca cola.

De aceea spune Duhul Domnului: Nu gustați ofertele lumii, ci mai degrabă „Gustați și vedeți ce bun este Domnul.” Eroii credinței au gustat din plin din bunătatea lui Dumnezeu, de aceea au rămas în picioare și ne sunt nouă prezentați ca niște exemple vii.

În prima sa Epistolă, Ioan numește ofertele celui rău: „pofta firii pământești”, adică dorința de a avea mai mult, dorința de a satisface toate plăcerile acestei cărni supuse în final putrezirii; iar când le împlinește, omul își inventează alte nevoi: pofta ochilor, lăudăroșia vieții, adică pofta de a avea imagine mai bună, pofta după putere, pofta de a stăpâni, pofta de a fi ceea ce nu ești.

Și după ce și-a realizat toate aceste pofte, omul vrea ceva mai mult. De multe ori nici nu știe ce vrea, dar caută să fie mai mult, mai altfel, caută să-și facă un nume ca și cei de la turnul Babel, ne ținând cont de voia lui Dumnezeu.

Nu tot așa s-a întâmplat cu Iosif. El îl iubea pe Dumnezeu, pentru că așa a învățat de la tatăl său Iacov. El umbla smerit și umil și se supunea voii lui Dumnezeu. Însă acolo unde se aștepta mai puțin, chiar frații lui l-au invidiat, l-au urât și l-au vândut ca pe o oaie slabă.

Când au auzit ce vise a avut Iosif cap. 37:5-11, fraţii     l-au urât şi l-au invidiat şi mai mult şi au luat hotărârea să scape de el cu prima ocazie 37:19-20.

Şi probabil că s-au felicitat când au văzut ce repede s-au aranjat lucrurile.

Și-au frecat mâinile bucuroși că au scăpat de „făuritorul de vise”, cum îl numeau ei și după ce l-au aruncat în groapă, s-au așezat la masă ca să mănânce, ca după o mare biruință.

Însă nici unuia dintre ei nu i-a trecut prin minte că, după mai mulţi ani, Dumnezeu avea să-i smerească și să se folosească de această situaţie pentru a le scăpa viaţa!

Dacă Domnul a îngăduit ca Iosif să fie vândut ca o marfă ieftină de două ori în viață; o dată de către frații săi pentru douăzeci de arginți și apoi de către madianiți în Egipt, el s-a supus, ca o oaie pe care o duci la tăiere.

Pentru că dincolo de ceea ce spune Scriptura despre credința care „este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite…”, credință mai înseamnă să nu te îndoiești nici o clipă de făgăduințele lui Dumnezeu.

Și Iosif s-a încrezut în ceea ce îi făgăduise Domnul Dumnezeu prin vise și anume că el va fi salvatorul familiei sale. Cum? Adică dintr-un rob fără valoare înaintea oamenilor, fără putere, fără putința de a se apăra, să devină eliberator? Da, când te încrezi în Dumnezeu, se poate! Din groapa, purteziciunii, și a morții, de acolo te scoate când te încrezi în El.

De aceea, Iosif s-a dus ca o oaie slabă, mută, fără glas și s-a făcut rob, ca o umbră a ceea ce urma să se întâmple cu Fiul lui Dumnezeu.

Dar cel mai frumos lucru pe care l-a împlinit Iosif, chiar dacă a fost vândut de către frații săi și în final cumpărat de Potifar ca o marfă ieftină, el a rămas rob ascultării de Dumnezeu. Suflete drag, oricare vor fi împrejurările și greul vieții, rămâi lângă Domnul

 Chiar dacă era un copil (avea șaptesprezece ani când a fost vândut), el a rămas credincios, așa cum a învățat acasă, de la tata, de la mama de aceea spune Cuvântul sfânt că „Domnul Dumnezeu a fost cu el”.

Domnul Dumnezeu a fost cu Iosif și pe drumul robiei spre Egipt, a fost cu el și în casa lui Potifar, a fost cu el și în închisoare unde a ajuns în urma unei acuzații mincinoase.

Pentru că Dumnezeu nu părăsește nici odată la greu, pe cei ce se încred în El. Însă, atenție mare: Pe Dumnezeu nu poți să-L duci pe stadion, nici la pițerie măcar și nu va fi cu tine nici în Adunare, dacă nu îi rămâi credincios.

Domnul Dumnezeu nu i-a părăsit pe cei trei tineri care au fost aruncați în cuptorul încins în valea Dura, nu l-a părăsit pe Daniel când a fost aruncat în groapa cu lei, nu l-a părăsit pe David când a fost urmărit de Saul.

Dumnezeu poartă de grijă celor ce se încred în el și în boală și în sănătate, și în lipsuri și în belșug, și în prigoană și în vreme de pace.

Domnul binecuvântează pe cei ce rămân credincioși în orice vreme.

Iosif ar fi putut să se înrăiască, să prindă ură pe frații lui și să-și facă un plan de răzbunare, sau ar fi putut să se certe cu Dumnezeu (așa cum fac mulți credincioși în vremea noastră), dar a ales să-şi păstreze credinţa în ciuda suferințelor şi în ciuda evenimentelor dramatice cu care s-a confruntat în viaţa lui.

A ales să urască păcatul, a ales să-și respecte stăpânul chiar dacă l-a luat de guler și l-a aruncat în temniță, și cel mai frumos lucru, a ales să se păstreze curat înaintea lui Dumnezeu.

Versetul 7 „…nevasta stăpânului său, a pus ochii pe tânărul Iosif și i-a zis: „Culcă-te cu mine!”; iar în versetul 9b, el îi răspunde hotărât: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

Dar nu te vede nimeni, ești numai tu și tânăra, tânărul cu care te-ai întâlnit „din întâmplare”; nu este nimeni în jurul vostru, afară este întuneric…însă sus este lumină; sus este Soarele care nu apune nici odată și de acolo Cineva vede ce faci tu, ascuns în întuneric… Acolo, în lumină, Cineva veghează neîncetat asupra faptelor tale!

Însă, Satan are grijă să îți ofere plăceri de o clipă, el are grijă să te țină conectat la plăcerile lumii, care în final te duc la moarte. Alege să spui Nu, hotărât păcatului ca să câștigi viața!

Chiar dacă a fost aruncat în închisoare, Iosif s-a păstrat curat și credincios chiar și acolo, legat în lanțuri. Și pentru că a rămas credincios, Dumnezeu a fost cu el, i-a dat darul de a tălmăci visurile și astfel l-a făcut indispensabil lui Faraon.

Pentru că Iosif a rămas credincios lui Dumnezeu în mijlocul necazurilor prin care a trecut, fără voia lui, Domnul a făcut ca viața lui să ia o întorsătură minunată.

Dintr-un copil urât de frații săi și dintr-un rob fără nici un drept de apărare, el s-a ridicat, prin voința lui Dumnezeu până acolo că a fost al doilea la putere în tot Egiptul! Și peste toate acestea și-a primit înapoi tatăl și frații și toată familia.

Și lucrul acesta nu a fost noroc și nu a fost la întâmplare. Dumnezeu are grijă de cei care se încred în El fără șovăire. Este o soră în adunare care s-a botezat cu câțiva ani în urmă și când fiica ei a aflat că mama își schimbă religia și se pocăiește, și-a schimbat numărul de telefon ca să nu o mai găsească. Dar sora a rămas credincioasă și Domnul i-a dat fiica înapoi.

Duhul Domnului îți spune astăzi, suflete drag, să nu cedezi; chiar dacă părinții, chiar dacă tata, mama, fratele, sora ta te vor marginaliza și nu vor mai vrea să știe de tine, nu abandona lupta credinței. Într-o zi Domnul Dumnezeu, ți-i va da înapoi…

Când spui Nu la ce știi că este rău; când spui Nu păcatului; când fugi departe de ispite, chiar dacă trebuie să-ți lepezi haina de pe tine ca și Iosif și alegi să fii plăcut lui Dumnezeu, vei experimenta binecuvântările cu care a fost binecuvântat Iosif.

Deși a suferit nespus de mult din pricina credinței sale, hotărârea lui Iosif a fost să urască păcatul și să trăiască în frică de Dumnezeu și astfel, viața lui întreagă a fost sub binecuvântarea lui Domnului, chiar și atunci când era rob și mai târziu în închisoare.

Poate fi la fel și pentru tine suflete drag!

Este o decizie pe care o poți lua și tu, și eu. Înarmează-te, oricine ai fi, cu gândul că mai bine mori decât să păcătuiești și viața ta va fi o viață de biruință. Dumnezeu va vedea lucrul acesta, îți va vedea credința și străduința de a rămâne curat, de aceea te va binecuvânta și te va ridica deasupra tuturor.

Am mai mărturisit lucrul acesta, dar în câteva cuvinte vreau să vi-l reamintesc: Era spre sfârșit vara anului 1989; lucram într-o uzină de metale neferoase. Într-o zi m-am întâlnit cu șeful cadrelor în curtea uzinei și mi-a zis scurt: Virgile, s-a luat hotărârea în ședință, că dacă nu te înscrii în partid să îți ia postul. Atât a fost! M-am întristat! Cum să nu te întristezi când cineva îți zice: îți iau și nu zice îți dau?

A trecut vara și a venit toamna, când au început frământările revoluției și foarte curând au căzut ei, împreună cu partidul lor și pe mine Domnul m-a ridicat și mi-au dat un post mai bun, mai curat, mai bine plătit.

Iosif, vândut de frații lui, ajunge rob în casa lui Potifar, apoi pentru că a vrut cu tot dinadinsul să-și păstreze curăția trupului și a inimii, a ajuns în închisoare unde a stat aproximativ paisprezece ani, dar Domnul a fost cu el și la vremea hotărâtă, la scos și l-a făcut „împărat” și salvator al neamului său.

Dacă vei trece prin foc, zice Domnul, flăcările nu te vor arde; dacă vei trece prin ape, râurile nu te vor îneca; dacă se vor ridica armate împotriva ta, le vei birui pentru că Domnul Dumnezeu știe să-Și apere copiii credincioși.

Concluzia este aceasta:

Rămâi credincios în mijlocul necazului;

Rămâi credincios în mijlocul amenințărilor;

Rămâi credincios în mijlocul restricțiilor.

Adu-ți aminte că, după cum spune poetul: „În cer pe flori nu poți fi dus, când alții s-au luptat și pentru Regele Isus, chiar viața ei și-au dat.”

Rămâi credincios în orice situație și Domnul te va binecuvânta și nu peste multă vreme; nu mai este mult și îți va pune pe cap cununa de învingător.